Focşani: (PORTRET) Alice Pruteanu consiliază copiii cu autism
Nicoleta Chelaru
Focşani
Alice Pruteanu are experienţă în domeniuÎnţelege extrem de bine firea complexă a omului şi, cu multă dragoste, dăruire şi răbdare, reuşeşte să pătrundă în universul copiilor cu probleme.
Profil
tNăscută. 4 mai 1964, Vidra
Studii. Master în Psihoterapii Recuperatorii, specialitatea Hipnoză clinică şi psihoterapie ericksoniană
Ocupaţie. Psihoterapeut
Familie. Un băiat
Alice Pruteanu a lucrat în diverse domenii până când şi-a găsit adevărata vocaţie. Absolventă a Facultăţii de Filogie - Istorie, focşăneanca a fost, rând pe rând, traducător tehnic de limbă engleză, operator pe calculator şi analist.
Pasionată de universul literaturii, imediat după revoluţie şi-a deschis o tipografie unde, alături de soţul său, a participat cu deosebită plăcere la naşterea cărţilor.
Un eveniment nefericit din familie a determinat-o să se reorienteze din punct de vedere profesional, axându-se din ce în ce mai mult pe studiul psihologiei.
Psihoterapia şi psihopatologia sunt ramurile către care Alice şi-a îndreptat atenţia în mod special, tocmai din dorinţa de a ajuta oamenii şi mai ales copiii cu probleme.
„Am făcut pentru prima dată cunoştinţă cu persoanele cu dizabilităţi la Centrul de Integrare prin Terapie Ocupaţională din Odobeşti. Apoi, m-am alăturat unei fundaţii unde am întâlnit copiii cu autism şi acela a fost momentul în care mi-am dat seama că mi-am găsit menirea", poveşte Alice Pruteanu.
Psiholog la Direcţia de Protecţie a Copilului
Timp de patru ani, Alice Pruteanu a fost psiholog în cadrul Direcţiei Judeţene de Protecţie Socială a Copilului, experienţă care a ajutat-o să acumuleze foarte multe cunoştinţe, dar să şi lege prietenii frumoase care încă mai durează.
În anul 2006 i s-a deschis portiţa la care visa de multă vreme, aceea de a înfiinţa un centru special pentru copiii cu autism. „La început am primit un apartament, care în scurt timp a devenit neîncăpător. Aşa am pus bazele unui parteneriat cu DGASPC şi am înfiinţat centrul <Micul Prinţ>, unde peste o sută de copii participă la şedinţe de terapie", spune psihologul.
De asemenea, Alice Pruteanu şi-a deschis un cabinet unde se axează în special pe psihoterapia copilului şi a familiei. Aproximativ 85% dintre pacienţii săi sunt copii cu autism, reuşind să colaboreze extrem de bine atât cu picii de doi ani, cât şi cu tinerii de douăzeci.
„Sunt copii care au nevoie doar de continuarea terapiei, alţii de logopedie sau care vin cu probleme de anxietate şi de adaptare", relatează specialistul.
Cu blândeţe şi dragostea enormă pentru copii, Alice reuşeşte să devină puntea de legătură între copiii cu autism şi lumea înconjurătoare, ajutându-i atât pe ei să depăşească momentele critice, cât şi pe părinţii care suferă căderi nervoase şi care adeseori refuză să accepte crunta realitate.
Întrebări şi răspunsuri
Cum reuşiţi să pătrundeţi în universul copiilor cu autism?
Cu foarte multă dragoste, dăruire şi răbdare. Pentru mine nu există noţiunea de copil bolnav sau sănătos, ci doar cea de copil. Acesta te simte când i te dăruieşti şi când vrei să-l ajuţi cu adevărat.
Cât timp durează recuperarea unui copil cu autism?
Nu există vindecare în autism, de aceea terapia este de lungă durată. Este normal să dureze toată viaţa, permanent trebuie să fii alături de copiii cu autism, fie cu un sfat, fie cu o soluţie atunci când nu reuşeşte să rezolve o problemă. Trebuie să ai foarte mult tact şi dragoste de oameni pentru a putea practica această meserie.
Ce-i place
Îmi place foarte mult să citesc. Când simt că merit, mă „premiez" cu câte o carte, care din păcate rămâne în bibliotecă de multe ori. Mă axez mai mult pe cărţile de specialitate, deoarece pentru fiecare caz trebuie să mă documentez. Îmi place să ascult muzică bună, iubesc animalele şi ori de câte ori am ocazia încerc să le ajut.
Ce nu-i place
Nu-mi place minciuna şi sunt foaret dezamăgită de oamenii care apelează la minciuni. Tocmai de aceea îmi place să lucrez cu copiii, ei sunt întotdeauna sinceri. De asemenea, detest superficialitatea.
http://www.adevarul.ro/locale/focsani/F ... 79635.html
"Micul Print", Focsani,ABA
Moderators: camel, moderators
20 posts
• Page 2 of 2 • 1, 2
by dora » Tue Mar 22, 2011 7:23 pm
Marti, 22-03-2011
Alice Pruteanu, femeia cu 100 de copii
Se zice că atunci când a făcut oamenii, Dumnezeu s-a mai oprit să mai răsufle. Iar cel peste care cădea această răsuflare se întrupa într-o fiinţă specială... Alice Pruteanu este unul dintre aceşti oameni. Sensibilă şi totuşi puternică. Plină de gingăşie dar fermă interior. Şi dăruită până la sacrificiu copiilor. Acelor copii speciali pe care, după o muncă de Sisif, reuşeşte să-i smulgă din lumea lor închisă şi să-i dăruiască lumii noastre... „Fiecare copil cu autism este o lecţie de dragoste. Părinţii care au un astfel de copil n-ar trebui să-l considere o pedeapsă, o tragedie. Eu cred că sunt oameni aleşi care au fost binecuvântaţi cu câte un suflet preţios... Şi diamantul, când e scos din pământ, e doar o piatră care nu luceşte. Trebuie şlefuit până ce să-ţi ia ochii... Noi reuşim să smulgem copiii din adâncuri. Apoi, urmează ca împreună cu alţi oameni să-i şlefuim“, spune Alice. Psiholog recunoscut, mamă şi soţie, Alice Pruteanu, alături de echipa de profesionişti pe care a format-o la Centrul de Zi „Micul Prinţ“, spune că nu se vede făcând altceva nici peste o sută de ani.
Dumnezeu i-a dăruit un singur copil dar, pentru că simţea că poartă în suflet dragoste pentru o mie de copii, s-a decis să-şi închine efectiv existenţa acestora. Cu ani în urmă, când am întâlnit-o pentru prima dată, era în mijlocul unor micuţi cu han-dicap.
Îi învăţa, modelând aluat, ce înseamnă acele noţiuni care pentru noi sunt atât de banale încât nici nu le dăm importanţă: moale, tare, solid, rece, cald... Şi ea şi cei mici erau plini de făină şi se distrau de minune când pe năsucuri sau obrăjori se ivea pata albă făcută de praful fin frământat de mânuţe curioase. „Am lucrat mai întâi ca psiholog la Căminul Atelier Odobeşti. Într-o zi am văzut un anunţ în ziar, pentru concurs pentru un post de psiholog pentru copii. Am spus din start, acesta-i postul meu! Întâmplarea sau poate soarta a făcut ca la interviul pe care a trebuit să îl susţin să fie şi o mamă care m-a întrebat: «Cum pătrunzi în lumea unui copil cu autism?». Am răspuns ce aflasem citind pe net, în engleză, pentru că pe atunci nu existau informaţii despre autism: «Cu răbdare şi multă dragoste spargi coconul în care trăieşte copilul». Am fost angajată. Şi aşa am început lucrul cu primul copil cu autism. Dragoş. Mama lui era cea care îmi pusese întrebarea“, îşi aminteşte Alice.
A urmat o muncă titanică cu băieţelul care, la doar trei ani era pur şi simplu ca un mic sălbatic. „Nu mânca, nu făcea la oliţă, nu comunica în niciun fel. Plimba conti-nuu o pernuţă ponosită după el, alinia jucării... Avea un set de cărţi şi le ordona tot timpul, nu suporta ca vreuna să iasă cu un milimetru dintre celelalte... Cam la trei ani de terapie, Dragoş a spus primul cuvânt: mama. Acest lucru e ceva ce nu voi putea uita toată viaţa! Am plâns, l-am înregistrat, i-am sunat mama şi i-am pus înregistrarea... M-a sunat de vreo patru, cinci ori în ziua aceea să i-l mai pun... “, spune Alice, care chiar şi astăzi, când Dragoş este în clasa a VIII-a la o şcoală de masă, nu se poate abţine să nu-i dea lacrimile la amintirea acelui moment.
De la un spălător-cabinet, la Centrul Regional „Micul Prinţ“
De la întâlnirea cu Dragoş şi până la aflarea veştii că în Focşani există un specialist care se ocupă de recuperarea copiilor cu autism nu a mai fost decât un pas. Şi, pentru că nu avea cabinet, Alice i-a primit acasă sau se ducea ea la ei. „Erau tot mai mulţi astfel de copii şi am decis să plec de la Fundaţie, unde veneau copii cu alte deficienţe, şi să mă ocup doar de cei autişti. Din asta nu puteam însă câştiga un salariu şi pentru o vreme m-am întors la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului. Am rămas acolo până când s-a unit Protecţia Copilului cu Serviciul pentru Protecţia Persoanelor cu Handicap.
O vreme am fost director ge-neral. Am învăţat foarte multe în acea perioadă şi le-am făcut cu plăcere pe toate dar... ceva acolo în mine îmi spunea că nu e locul meu. Întotdeauna mi-a plăcut să fiu practician... Am reuşit să găsesc un spaţiu central, un spălător... în care mi-am făcut cabinet. Aşa am pornit, împreună cu Mona Ionescu, administratorul firmei omului de afaceri Liviu Jitea.
Am început să lucrez acolo cu copiii, după serviciu“, povesteşte Alice. Cum numărul copiilor atinşi de autism ce veneau la terapie se înmulţea pe zi ce trecea - „şi nu puteam spune nu unor părinţi disperaţi“ – Alice a fost pusă în faţa unei alegeri. „Domnul Jitea ne-a cedat un apartament şi l-a amenajat. A fost primul sediu al Centrului pentru copii cu autism «Micul Prinţ» şi avea spaţiu pentru lucrul cu 20-25 de copii. Odată cu înfiinţarea Centrului a trebuit să plec de la DGASPC. Mi-a fost foarte greu pentru că acolo am trăit o perioadă plină de acumulări. Totuşi, mă aflam şi faţă în faţă cu teama de necunoscut. O luam efectiv de la zero...În acele clipe am avut mare noroc cu soţul meu care mereu m-a încurajat.
Am început să ne înmulţim ca personal. Marea majoritate a celor angajaţi erau foşti voluntari iar criteriul după care m-am condus a fost «copilul alege». Au rămas doar oameni care au fuzionat cu copilul şi suntem 21 acum“, spune Alice. La doar doi ani de la deschidere însă, Centrul nu mai făcea faţă ca şi capacitate, copiilor care aveau nevoie de terapie. Începuseră să vină şi din alte judeţe.
Astfel, prin Consiliul Judeţean şi DGASPC Vrancea, Asociaţiei în cadrul căreia funcţionează Centrul i s-a repartizat un spaţiu mult mai generos, în clădirea de pe strada Cuza Vodă nr. 56. „Spaţiul arăta jalnic dar printr-un proiect Phare câştigat am reuşit să-l amenajăm şi să-l transformăm în Centrul Regional pentru Recuperarea Copilului cu Autism «Micul Prinţ». Prin forţe proprii nu am fi putut, a fost o şansă acest proiect. Pot să spun că astfel am reuşit să facem poate unicul parteneriat public privat adevărat care continuă şi acum. Iar copiii au fost liantul“, spune Alice.
Lecţii de „zbor“ pentru peste 100 de copii
Astăzi, în Centrul realizat cu atâta muncă învaţă să iasă din cocon şi să... „zboare“ peste 100 de copii. Mulţi din Vrancea, alţii de foarte departe: Suceava, Botoşani, Tulcea, Buzău, Galaţi, Piatra Neamţ. „Prin bunăvoinţa DGASPC, pe aceştia putem să-i cazăm într-o cameră ce ne este destinată, din Centrul Maternal. Mai avem şi un apartament închiriat în oraş, astfel ca părinţii cu copiii să stea măcar o lună, să se poată vedea rezultatele. Acum, am o mare satisfacţie când văd rezultatele echipei dar şi când văd copii recuperaţi. De patru ani avem clase cu copii autişti. Şi atâţia copii care au trecut de visul acela urât!“, spune Alice. La 47 de ani, se consideră un om realizat, atât pe plan perso-nal cât şi pe plan profesio-nal. Iar pentru viitor... „Îmi doresc să continuăm. Peste zece ani mă văd tot aici. Dar nu ştiu dacă atunci m-aş mai vedea coordonator... Aş alege un loc mai la umbră, aş şcoli, aş forma profesio-nişti care să lucreze în continuare cu aceşti copii. Mi-aş dori ca oamenii să accepte aceşti copii, să înţeleagă că manifestările unui copil cu autism (agresivitate, ţipete necontrolate, etc.) nu sunt decât nişte reacţii ale unui copil cuprins de o mare spaimă, care nu ştie ce se întâmplă cu el.
Dacă îi decodifici mesajele, reuşeşti să-i capeţi încrederea. Câteodată, simt că lumea din afară trăieşte la altă viteză...
Vedeţi, noi, aici, suntem ca nişte furnici care constru-iesc muşuroaie. Din când în când s-ar putea să vină o ploaie care să-l dărâme dar o luăm de la capăt până reuşim. Pentru mine, copiii cu autism sunt lecţii de dragoste. Niciodată nu vor reuşi să dezvolte anumite deprinderi urâte (invidie, egoism, etc.) pe care noi, ceilalţi, le avem. La ei nu există. Ei rămân cu sufletul curat“...
http://www.monitoruldefocsani.ro/monito ... 105574.htm
Alice Pruteanu, femeia cu 100 de copii
Se zice că atunci când a făcut oamenii, Dumnezeu s-a mai oprit să mai răsufle. Iar cel peste care cădea această răsuflare se întrupa într-o fiinţă specială... Alice Pruteanu este unul dintre aceşti oameni. Sensibilă şi totuşi puternică. Plină de gingăşie dar fermă interior. Şi dăruită până la sacrificiu copiilor. Acelor copii speciali pe care, după o muncă de Sisif, reuşeşte să-i smulgă din lumea lor închisă şi să-i dăruiască lumii noastre... „Fiecare copil cu autism este o lecţie de dragoste. Părinţii care au un astfel de copil n-ar trebui să-l considere o pedeapsă, o tragedie. Eu cred că sunt oameni aleşi care au fost binecuvântaţi cu câte un suflet preţios... Şi diamantul, când e scos din pământ, e doar o piatră care nu luceşte. Trebuie şlefuit până ce să-ţi ia ochii... Noi reuşim să smulgem copiii din adâncuri. Apoi, urmează ca împreună cu alţi oameni să-i şlefuim“, spune Alice. Psiholog recunoscut, mamă şi soţie, Alice Pruteanu, alături de echipa de profesionişti pe care a format-o la Centrul de Zi „Micul Prinţ“, spune că nu se vede făcând altceva nici peste o sută de ani.
Dumnezeu i-a dăruit un singur copil dar, pentru că simţea că poartă în suflet dragoste pentru o mie de copii, s-a decis să-şi închine efectiv existenţa acestora. Cu ani în urmă, când am întâlnit-o pentru prima dată, era în mijlocul unor micuţi cu han-dicap.
Îi învăţa, modelând aluat, ce înseamnă acele noţiuni care pentru noi sunt atât de banale încât nici nu le dăm importanţă: moale, tare, solid, rece, cald... Şi ea şi cei mici erau plini de făină şi se distrau de minune când pe năsucuri sau obrăjori se ivea pata albă făcută de praful fin frământat de mânuţe curioase. „Am lucrat mai întâi ca psiholog la Căminul Atelier Odobeşti. Într-o zi am văzut un anunţ în ziar, pentru concurs pentru un post de psiholog pentru copii. Am spus din start, acesta-i postul meu! Întâmplarea sau poate soarta a făcut ca la interviul pe care a trebuit să îl susţin să fie şi o mamă care m-a întrebat: «Cum pătrunzi în lumea unui copil cu autism?». Am răspuns ce aflasem citind pe net, în engleză, pentru că pe atunci nu existau informaţii despre autism: «Cu răbdare şi multă dragoste spargi coconul în care trăieşte copilul». Am fost angajată. Şi aşa am început lucrul cu primul copil cu autism. Dragoş. Mama lui era cea care îmi pusese întrebarea“, îşi aminteşte Alice.
A urmat o muncă titanică cu băieţelul care, la doar trei ani era pur şi simplu ca un mic sălbatic. „Nu mânca, nu făcea la oliţă, nu comunica în niciun fel. Plimba conti-nuu o pernuţă ponosită după el, alinia jucării... Avea un set de cărţi şi le ordona tot timpul, nu suporta ca vreuna să iasă cu un milimetru dintre celelalte... Cam la trei ani de terapie, Dragoş a spus primul cuvânt: mama. Acest lucru e ceva ce nu voi putea uita toată viaţa! Am plâns, l-am înregistrat, i-am sunat mama şi i-am pus înregistrarea... M-a sunat de vreo patru, cinci ori în ziua aceea să i-l mai pun... “, spune Alice, care chiar şi astăzi, când Dragoş este în clasa a VIII-a la o şcoală de masă, nu se poate abţine să nu-i dea lacrimile la amintirea acelui moment.
De la un spălător-cabinet, la Centrul Regional „Micul Prinţ“
De la întâlnirea cu Dragoş şi până la aflarea veştii că în Focşani există un specialist care se ocupă de recuperarea copiilor cu autism nu a mai fost decât un pas. Şi, pentru că nu avea cabinet, Alice i-a primit acasă sau se ducea ea la ei. „Erau tot mai mulţi astfel de copii şi am decis să plec de la Fundaţie, unde veneau copii cu alte deficienţe, şi să mă ocup doar de cei autişti. Din asta nu puteam însă câştiga un salariu şi pentru o vreme m-am întors la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului. Am rămas acolo până când s-a unit Protecţia Copilului cu Serviciul pentru Protecţia Persoanelor cu Handicap.
O vreme am fost director ge-neral. Am învăţat foarte multe în acea perioadă şi le-am făcut cu plăcere pe toate dar... ceva acolo în mine îmi spunea că nu e locul meu. Întotdeauna mi-a plăcut să fiu practician... Am reuşit să găsesc un spaţiu central, un spălător... în care mi-am făcut cabinet. Aşa am pornit, împreună cu Mona Ionescu, administratorul firmei omului de afaceri Liviu Jitea.
Am început să lucrez acolo cu copiii, după serviciu“, povesteşte Alice. Cum numărul copiilor atinşi de autism ce veneau la terapie se înmulţea pe zi ce trecea - „şi nu puteam spune nu unor părinţi disperaţi“ – Alice a fost pusă în faţa unei alegeri. „Domnul Jitea ne-a cedat un apartament şi l-a amenajat. A fost primul sediu al Centrului pentru copii cu autism «Micul Prinţ» şi avea spaţiu pentru lucrul cu 20-25 de copii. Odată cu înfiinţarea Centrului a trebuit să plec de la DGASPC. Mi-a fost foarte greu pentru că acolo am trăit o perioadă plină de acumulări. Totuşi, mă aflam şi faţă în faţă cu teama de necunoscut. O luam efectiv de la zero...În acele clipe am avut mare noroc cu soţul meu care mereu m-a încurajat.
Am început să ne înmulţim ca personal. Marea majoritate a celor angajaţi erau foşti voluntari iar criteriul după care m-am condus a fost «copilul alege». Au rămas doar oameni care au fuzionat cu copilul şi suntem 21 acum“, spune Alice. La doar doi ani de la deschidere însă, Centrul nu mai făcea faţă ca şi capacitate, copiilor care aveau nevoie de terapie. Începuseră să vină şi din alte judeţe.
Astfel, prin Consiliul Judeţean şi DGASPC Vrancea, Asociaţiei în cadrul căreia funcţionează Centrul i s-a repartizat un spaţiu mult mai generos, în clădirea de pe strada Cuza Vodă nr. 56. „Spaţiul arăta jalnic dar printr-un proiect Phare câştigat am reuşit să-l amenajăm şi să-l transformăm în Centrul Regional pentru Recuperarea Copilului cu Autism «Micul Prinţ». Prin forţe proprii nu am fi putut, a fost o şansă acest proiect. Pot să spun că astfel am reuşit să facem poate unicul parteneriat public privat adevărat care continuă şi acum. Iar copiii au fost liantul“, spune Alice.
Lecţii de „zbor“ pentru peste 100 de copii
Astăzi, în Centrul realizat cu atâta muncă învaţă să iasă din cocon şi să... „zboare“ peste 100 de copii. Mulţi din Vrancea, alţii de foarte departe: Suceava, Botoşani, Tulcea, Buzău, Galaţi, Piatra Neamţ. „Prin bunăvoinţa DGASPC, pe aceştia putem să-i cazăm într-o cameră ce ne este destinată, din Centrul Maternal. Mai avem şi un apartament închiriat în oraş, astfel ca părinţii cu copiii să stea măcar o lună, să se poată vedea rezultatele. Acum, am o mare satisfacţie când văd rezultatele echipei dar şi când văd copii recuperaţi. De patru ani avem clase cu copii autişti. Şi atâţia copii care au trecut de visul acela urât!“, spune Alice. La 47 de ani, se consideră un om realizat, atât pe plan perso-nal cât şi pe plan profesio-nal. Iar pentru viitor... „Îmi doresc să continuăm. Peste zece ani mă văd tot aici. Dar nu ştiu dacă atunci m-aş mai vedea coordonator... Aş alege un loc mai la umbră, aş şcoli, aş forma profesio-nişti care să lucreze în continuare cu aceşti copii. Mi-aş dori ca oamenii să accepte aceşti copii, să înţeleagă că manifestările unui copil cu autism (agresivitate, ţipete necontrolate, etc.) nu sunt decât nişte reacţii ale unui copil cuprins de o mare spaimă, care nu ştie ce se întâmplă cu el.
Dacă îi decodifici mesajele, reuşeşti să-i capeţi încrederea. Câteodată, simt că lumea din afară trăieşte la altă viteză...
Vedeţi, noi, aici, suntem ca nişte furnici care constru-iesc muşuroaie. Din când în când s-ar putea să vină o ploaie care să-l dărâme dar o luăm de la capăt până reuşim. Pentru mine, copiii cu autism sunt lecţii de dragoste. Niciodată nu vor reuşi să dezvolte anumite deprinderi urâte (invidie, egoism, etc.) pe care noi, ceilalţi, le avem. La ei nu există. Ei rămân cu sufletul curat“...
http://www.monitoruldefocsani.ro/monito ... 105574.htm
- dora
- Posts: 3791
- Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
- Location: BUCURESTI
Re: "Micul Print", Focsani,ABA
by speranta_andradei » Thu May 12, 2011 11:53 am
[quote="dora"]Denumire: Centrul de zi "Micul Prinţ"- Asociaţia Speranţa Andradei
Dorim sa va informam ca noile date de contact ale Centrului de zi "Micul Print" din Focsani sunt:
Adresa: Str. Cuza Voda, nr. 56, Focsani
Telefon: 0337 401497; 0724 570130
E-mail: speranta_andradei@yahoo.com
Persoana de contact: Alice Pruteanu
Dorim sa va informam ca noile date de contact ale Centrului de zi "Micul Print" din Focsani sunt:
Adresa: Str. Cuza Voda, nr. 56, Focsani
Telefon: 0337 401497; 0724 570130
E-mail: speranta_andradei@yahoo.com
Persoana de contact: Alice Pruteanu
- speranta_andradei
- Posts: 1
- Joined: Tue May 10, 2011 10:55 am
by dora » Tue Apr 24, 2012 2:24 pm
11950 de lei şi 5970 de euro s-au strâns în urma licitaţiei de obiecte pentru copiii cu autism
9 aprilie 2012, 08:43 | Autor: Ştefan Borcea | 37 afişări
La licitaţia organizată la Promenada Mall au fost scoase la licitaţie 11 lucrări ale unor artişti plastici renumiţi din ţară dar şi 6 lucrări realizate cu participarea copiilor cu autism din Centrul regional de recuperare a copiilor cu autism Micul Prinţ.
Potrivit organizatorilor, evenimentul a reprezentat un adevărat succes. Au fost vândute toate tablourile scoase la licitaţie, suma totală strânsă fiind de 11950 lei şi 5970 Euro.
Cel mai bine vândut a fost tabloul „Heaven" al pictorului Dragoş Burlacu, achiziţionat de Liviu Jitea cu suma de 1200 Euro.
„În cadrul evenimentului am primit şi două donaţii importante din partea SC Pandora Prod, domnul Doru Simiz oferind suma de 5000 lei, precum şi din partea Clubului Rotary Varana care a donat suma de 2000 lei. Vrem să mulţumim în mod excepţional celor 10 artişti plastici care au făcut posibil acest eveniment: Anca Irinciuc, Cristina Nedelea, Dan Badea, Dragos Burlacu, Mihail Scărlătescu, Laura Elena Dumitru, Liviu Nedelcu, Marius Crăiţă, Mihai Mihalache şi Ştefan Dumitru. Un succes deosebit au avut şi lucrările realizate împreună cu beneficiarii centrului „Micul Prinţ" în atelierul de art terapie, tablourile acestora fiind vândute cu sume de până la 1000 lei", au precizat organizatorii evenimentului.
Continuă la Focşani acţiunile dedicate copiilor cu autism
Sumele strânse în cadrul acestui eveniment vor permite dezvoltarea atelierului de art terapie în mai multe ateliere de terapie ocupaţională, dar în acelaşi timp, va putea fi oferită o şansă tuturor copiilor care provin din familiilor cu venituri reduse pentru a urma un program de recuperare în cadrul centru.
http://www.adevarul.ro/locale/focsani/1 ... 32122.html
9 aprilie 2012, 08:43 | Autor: Ştefan Borcea | 37 afişări
La licitaţia organizată la Promenada Mall au fost scoase la licitaţie 11 lucrări ale unor artişti plastici renumiţi din ţară dar şi 6 lucrări realizate cu participarea copiilor cu autism din Centrul regional de recuperare a copiilor cu autism Micul Prinţ.
Potrivit organizatorilor, evenimentul a reprezentat un adevărat succes. Au fost vândute toate tablourile scoase la licitaţie, suma totală strânsă fiind de 11950 lei şi 5970 Euro.
Cel mai bine vândut a fost tabloul „Heaven" al pictorului Dragoş Burlacu, achiziţionat de Liviu Jitea cu suma de 1200 Euro.
„În cadrul evenimentului am primit şi două donaţii importante din partea SC Pandora Prod, domnul Doru Simiz oferind suma de 5000 lei, precum şi din partea Clubului Rotary Varana care a donat suma de 2000 lei. Vrem să mulţumim în mod excepţional celor 10 artişti plastici care au făcut posibil acest eveniment: Anca Irinciuc, Cristina Nedelea, Dan Badea, Dragos Burlacu, Mihail Scărlătescu, Laura Elena Dumitru, Liviu Nedelcu, Marius Crăiţă, Mihai Mihalache şi Ştefan Dumitru. Un succes deosebit au avut şi lucrările realizate împreună cu beneficiarii centrului „Micul Prinţ" în atelierul de art terapie, tablourile acestora fiind vândute cu sume de până la 1000 lei", au precizat organizatorii evenimentului.
Continuă la Focşani acţiunile dedicate copiilor cu autism
Sumele strânse în cadrul acestui eveniment vor permite dezvoltarea atelierului de art terapie în mai multe ateliere de terapie ocupaţională, dar în acelaşi timp, va putea fi oferită o şansă tuturor copiilor care provin din familiilor cu venituri reduse pentru a urma un program de recuperare în cadrul centru.
http://www.adevarul.ro/locale/focsani/1 ... 32122.html
- dora
- Posts: 3791
- Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
- Location: BUCURESTI
Re: "Micul Print", Focsani,ABA
by dora » Tue Jun 04, 2013 6:55 am
VIDEO!!!1 iunie - La mulţi ani pentru toţi copiii!
Publicat de Raluca Manolache2013-05-31 21:56:00 681 vizualizari 0 comentarii
http://www.ziaruldevrancea.ro/1-iunie-z ... opiii.html
Copiii cu autism sunt ajutaţi să se integreze în societate, deşi trăiesc într-o lume numai a lor
80 de copii cu autism din Vrancea, Buzău, Galaţi, Neamţ, Braşov, Tulcea, Botoşani, Suceava beneficiază de terapie personalizată la Centrul „Micul Prinţ” u părinţii copiilor cu autism spun că au găsit la Focşani, înainte de profesionalism, oameni u părinţii văd în fiecare zi cum copiii lor „evadează” din propria lume u după reţinerea principalului finanţator al acestui centru, omul de afaceri Liviu Jitea, Centrul „Micul Prinţ” are nevoie acum de sprijinul vrancenilor pentru a continua această „luptă” a nepăsării faţă de aceşti copiiicuţii cu autism, „suflete de copil prinse în capcana de gheaţă”
Cum putem să ajutăm copiii cu autism? Copiii cu autism sunt captivi într-o lume a tăcerii, într-un glob de cristal, fără zambete şi bucuriile normale ale copilăriei. Pentru „salvarea” acestor copii nu există tratament, ci doar o terapie ce îi poate scoate din lumea ...”gri”, îi poate învăţa să trăiască în societate. Şi minuni există! Acestea se înfăpuiesc în fiecare zi datorită specialiştilor de la Asociaţia Speranţa Andradei – Centrul regional de recuperare a copilului cu autism „Micul Prinţ”. Asociaţia Speranţa Andradei şi-a început activitatea în anul 2003, în cadrul cabinetului ambulatoriu de terapie şi recuperare a copilului cu autism, pentru un număr de 18 beneficiari. După deschiderea centrului de zi Micul Prinţ la 1 iunie 2006, care oferea servicii pentru aproximativ 30 de copii din oraş şi împrejurimi, specialiştii de la Focşani au primit tot mai multe cereri din partea familiilor ce căutau o speranţă, o şansă la o viaţă normală pentru proprii copii. Aşa s-a înfiinţat Centrul regional de recuperare a copilului cu autism „Micul Prinţ” unde, acum, sunt trataţi 80 de copii lunar, beneficiari cu varste cuprinse între 1 şi 13 ani diagnosticaţi cu autism sau tulburări din spectrul autist cu domiciliu în judeţele Vrancea, Buzău, Galaţi, Neamţ, Braşov, Tulcea, Botoşani, Suceava. Aproape 500 de copii au trecut prin mana specialiştilor din Focşani, şi datorită rezultatelor foarte bune obţinute de-a lungul timpului – anual aproximativ 10 copii au fost integraţi în şcoli sau grădiniţe, alţii fiind incluşi în învăţămantul special. „Autismul este un handicap global care împiedică persoana să înţeleagă relaţiile sociale şi să înveţe prin metode obişnuite de învăţămant, de aceea este necesară o supraveghere atentă şi permanentă a comportamentului acestor copii. Activităţile recuperatorii sunt de durată, necesitand abilităţi şi competenţe specifice ale personalului de specialitate ce funcţionează într-o echipă multidisciplinară de lucru. Familia este, de asemenea, profund afectată. De aceea părinţii şi membrii familiei trebuie să fie implicaţi, participanţi activi în toate etapele evaluării şi educării copilului. Scopul intervenţiei este de a ajuta familia ca întreg să ajungă la capacitatea de a-şi controla propria viaţă. În ultimii ani s-a constatat o creştere continuă a numărului copiilor cu tulburări din spectrul autist, cu tulburări de dezvoltare neuro-motrică sau de limbaj”, a precizat psiholog Alice Pruteanu, directorul Asociaţiei „Speranţa Andradei”.
Au învăţat să spună mama, tata
Manuela Barbu s-a mutat de la Braşov la Focşani pentru a oferi copilului o şansă
Au găsit speranţa, ajutorul de care aveau nevoie la Focşani. Părinţii copiilor cu autism spun că au găsit la Focşani înainte de profesionalism, oameni. Văd în fiecare zi cum copiii lor „evadează” din propria lume şi se apropie de cei dragi. „Aici mi s-a spus efectiv că al meu copil suferă de autism. Peste tot pe unde am fost mi s-a spus că nu este autism, că este cu totul altceva. Mi s-a confirmat ceea ce bănuiam, că al meu copil are de la varsta de doi ani autism. Schimbarea s-a văzut de la a doua săptămană cand Maria venea razand. În privinţa comportamentului ei schimbările s-au văzut de la 2 luni de terapie. Relaţia a devenit mai stransă şi mai firească. Am început să îmi descopăr copilul şi el să mă descopere pe mine”, spune Veronica Coşoreanu, care are o fetiţă de 5 ani cu autism. Manuela Barbu s-a mutat de la Braşov la Focşani pentru ca băiatul ei de 3 ani să poată beneficia de terapie la Centrul „Micul Prinţ”. Şi nu regretă această decizie. „Ce nu am fost eu în stare ca mamă, femeie, să fac cu al meu copil, timp de trei luni s-a reuşit în centrul acesta. Timp de o săptămană a avut probleme mari de comportament, le are încă, dar nu la fel de adanci. Copilul meu nu m-a privit trei ani de zile în ochi. Într-o săptămană de terapie, copilul meu m-a privit în ochi, mănancă singur, mestecă, pentru că eu îi dădeam mancare ca la un bebeluş. Cand cineva îmi va zice Focşani, am să mă gandesc la mame cu suflet. Înainte de faptul că sunt terapeuţi, sunt oameni”, spune Manuela Barbu. Aşa cum spun şi părinţii, la Centrul „Micul Prinţ” copiii învaţă să interacţioneze, să se bucurie de viaţă, de natură. În ultimul an, în parteneriat cu Asociaţia Naţională pentru Copiii şi Adulţii cu Autism din Romania (ANCAAR), copiii au fost duşi în tabere la Sinaia, Soveja, Lepşa. Scopul acestora „l-a reprezentat socializarea, dar în acelaşi timp au oferit o oportunitate pentru generalizarea itemilor achiziţionaţi în procesul terapeutic, explorarea mediului înconjurător, diminuarea dependenţei faţă de membrii familiei şi implicit creşterea autonomiei personale”, mai spun specialiştii.
Veronica Coşoreanu a aflat de la specialiştii centrului că fetiţa are autism sever
În medie, terapia unui copil cu autism ajunge să coste între 2.000 – 4.000 lei pe lună, dar la „Micul Prinţ” contribuţia este de doar 300 lei/ lună, iar cazurile sociale beneficiază de terapie gratuită. Rezultatele se văd însă datorită unei echipe de specialişti, care nu „uită” să implice şi familia. „Atelierul de artterapie este deschis zilnic, între orele 8.00 si 18.00, de luni pană vineri, în cadrul centrului. Copiii sunt introduşi în program în vederea diminuării frustrărilor, agitaţiei, tulburărilor comportamentale. Copiii sunt ajutaţi să se exprime prin tehnici specifice( pictură, colaj, desen, modelaj). Sunt incluşi după ora 12 şi copiii care au absolvit centrul şi în acest moment sunt incluşi în învăţămantul de masă sau învăţămantul special. În funcţie de nevoile individuale, în concordanţă cu planul personalizat de servicii, fiecare copil are stabilit un program specific în cadrul atelierului. Au fost confecţionate aici, cu prilejul diferitelor sărbători, căniţe personalizate, mărţişoare, bijuterii, tablouri, etc.”, mai spune psiholog Alicea Pruteanu.
Centrul „Micul Prinţ” are nevoie de sprijinul vrancenilor
Scandalul în care a fost implicat principalul finanţator al acestui centru, omul de afaceri Liviu Jitea, a creat probleme financiare serioase unităţii. Centrul „Micul Prinţ” are nevoie acum de sprijinul vrancenilor pentru a continua această „luptă” a nepăsării faţă de copiii cu autism. „Ultimele luni, din păcate sunt extrem de grele pentru Asociaţie şi pentru Centrul Micul Prinţ implicit. Prin dispariţia principalului nostru finanţator de proiecte sociale privat, şi implicit pierderea unei importante sume de bani pe care acesta o furniza asociaţiei lunar, bugetul asociaţiei este serios zdruncinat. Cu toate eforturile multor oameni de bine, firme sau instituţii care nu au rămas insensibili la drama prin care trece asociaţia, lucrurile nu sunt tocmai plăcute.
Ca să fim cat mai clari, sumele primite de la finanţatorul privat se duceau direct în plata salariilor specialiştilor care lucrau în centru. Ca să poţi avea performanţă în acest domeniu, este nevoie să foloseşti terapeuţi cu o calificare înaltă, psihologi specializaţi în terapii recuperatorii, formaţi în terapii specifice recuperării copilului cu autism ( ABA, TEACCH, PECS), psihopedogogi speciali specializaţi în defectologie sau terapie ocupaţională, kinetoterapeuţi specializaţi în intervenţie timpurie.
Aceşti specialişti, în ţările civilizate au salarii motivante, care acoperă sacrificiile financiare şi umane dar şi expunerea psihică la care inerent sunt supuşi. În acest moment, specialiştii sunt plătiţi cu salariul mimim, o parte din ei au fost nevoiţi să intre în şomaj, asociaţia neputand să asigure nici măcar un salariu decent acestora din toate donaţiile pe care le colectează, acestea fiind mult prea puţine pentru a putea acoperi nevoile de terapie a peste 60 de copii zilnic.
Ce trebuie să ştie comunitatea în acest moment, este că aceşti copii nu au nevoie stringentă de dulciuri, de jucării, de mancare. Acestea sunt asigurate fiecăruia de către familie; aceşti copii au nevoie ca de aer de terapie de specialitate furnizată de specialişti cu experienţă. Aceştia trebuie motivaţi să facă lucrul acesta cu toată implicarea şi dăruirea pentru a garanta recuperarea, salvarea fiecărui copil contra cronometru.
Singura motivaţie pentru aceşti „îngeri” este să poţi să-i asiguri la sfarşitul fiecărei luni un salariu decent, în raport cu munca, dăruirea şi implicarea acestora în „lucrarea” pe care Dumnezeu le-a trimis-o, şi anume de a salva suflete de copil prinse în capcana de gheaţă care se numeşte AUTISM”, arată Alice Pruteanu. (Raluca MANOLACHE)
Pe platforma web tv a ZdV puteţi urmări un film legat de acest subiect.
Publicat de Raluca Manolache2013-05-31 21:56:00 681 vizualizari 0 comentarii
http://www.ziaruldevrancea.ro/1-iunie-z ... opiii.html
Copiii cu autism sunt ajutaţi să se integreze în societate, deşi trăiesc într-o lume numai a lor
80 de copii cu autism din Vrancea, Buzău, Galaţi, Neamţ, Braşov, Tulcea, Botoşani, Suceava beneficiază de terapie personalizată la Centrul „Micul Prinţ” u părinţii copiilor cu autism spun că au găsit la Focşani, înainte de profesionalism, oameni u părinţii văd în fiecare zi cum copiii lor „evadează” din propria lume u după reţinerea principalului finanţator al acestui centru, omul de afaceri Liviu Jitea, Centrul „Micul Prinţ” are nevoie acum de sprijinul vrancenilor pentru a continua această „luptă” a nepăsării faţă de aceşti copiiicuţii cu autism, „suflete de copil prinse în capcana de gheaţă”
Cum putem să ajutăm copiii cu autism? Copiii cu autism sunt captivi într-o lume a tăcerii, într-un glob de cristal, fără zambete şi bucuriile normale ale copilăriei. Pentru „salvarea” acestor copii nu există tratament, ci doar o terapie ce îi poate scoate din lumea ...”gri”, îi poate învăţa să trăiască în societate. Şi minuni există! Acestea se înfăpuiesc în fiecare zi datorită specialiştilor de la Asociaţia Speranţa Andradei – Centrul regional de recuperare a copilului cu autism „Micul Prinţ”. Asociaţia Speranţa Andradei şi-a început activitatea în anul 2003, în cadrul cabinetului ambulatoriu de terapie şi recuperare a copilului cu autism, pentru un număr de 18 beneficiari. După deschiderea centrului de zi Micul Prinţ la 1 iunie 2006, care oferea servicii pentru aproximativ 30 de copii din oraş şi împrejurimi, specialiştii de la Focşani au primit tot mai multe cereri din partea familiilor ce căutau o speranţă, o şansă la o viaţă normală pentru proprii copii. Aşa s-a înfiinţat Centrul regional de recuperare a copilului cu autism „Micul Prinţ” unde, acum, sunt trataţi 80 de copii lunar, beneficiari cu varste cuprinse între 1 şi 13 ani diagnosticaţi cu autism sau tulburări din spectrul autist cu domiciliu în judeţele Vrancea, Buzău, Galaţi, Neamţ, Braşov, Tulcea, Botoşani, Suceava. Aproape 500 de copii au trecut prin mana specialiştilor din Focşani, şi datorită rezultatelor foarte bune obţinute de-a lungul timpului – anual aproximativ 10 copii au fost integraţi în şcoli sau grădiniţe, alţii fiind incluşi în învăţămantul special. „Autismul este un handicap global care împiedică persoana să înţeleagă relaţiile sociale şi să înveţe prin metode obişnuite de învăţămant, de aceea este necesară o supraveghere atentă şi permanentă a comportamentului acestor copii. Activităţile recuperatorii sunt de durată, necesitand abilităţi şi competenţe specifice ale personalului de specialitate ce funcţionează într-o echipă multidisciplinară de lucru. Familia este, de asemenea, profund afectată. De aceea părinţii şi membrii familiei trebuie să fie implicaţi, participanţi activi în toate etapele evaluării şi educării copilului. Scopul intervenţiei este de a ajuta familia ca întreg să ajungă la capacitatea de a-şi controla propria viaţă. În ultimii ani s-a constatat o creştere continuă a numărului copiilor cu tulburări din spectrul autist, cu tulburări de dezvoltare neuro-motrică sau de limbaj”, a precizat psiholog Alice Pruteanu, directorul Asociaţiei „Speranţa Andradei”.
Au învăţat să spună mama, tata
Manuela Barbu s-a mutat de la Braşov la Focşani pentru a oferi copilului o şansă
Au găsit speranţa, ajutorul de care aveau nevoie la Focşani. Părinţii copiilor cu autism spun că au găsit la Focşani înainte de profesionalism, oameni. Văd în fiecare zi cum copiii lor „evadează” din propria lume şi se apropie de cei dragi. „Aici mi s-a spus efectiv că al meu copil suferă de autism. Peste tot pe unde am fost mi s-a spus că nu este autism, că este cu totul altceva. Mi s-a confirmat ceea ce bănuiam, că al meu copil are de la varsta de doi ani autism. Schimbarea s-a văzut de la a doua săptămană cand Maria venea razand. În privinţa comportamentului ei schimbările s-au văzut de la 2 luni de terapie. Relaţia a devenit mai stransă şi mai firească. Am început să îmi descopăr copilul şi el să mă descopere pe mine”, spune Veronica Coşoreanu, care are o fetiţă de 5 ani cu autism. Manuela Barbu s-a mutat de la Braşov la Focşani pentru ca băiatul ei de 3 ani să poată beneficia de terapie la Centrul „Micul Prinţ”. Şi nu regretă această decizie. „Ce nu am fost eu în stare ca mamă, femeie, să fac cu al meu copil, timp de trei luni s-a reuşit în centrul acesta. Timp de o săptămană a avut probleme mari de comportament, le are încă, dar nu la fel de adanci. Copilul meu nu m-a privit trei ani de zile în ochi. Într-o săptămană de terapie, copilul meu m-a privit în ochi, mănancă singur, mestecă, pentru că eu îi dădeam mancare ca la un bebeluş. Cand cineva îmi va zice Focşani, am să mă gandesc la mame cu suflet. Înainte de faptul că sunt terapeuţi, sunt oameni”, spune Manuela Barbu. Aşa cum spun şi părinţii, la Centrul „Micul Prinţ” copiii învaţă să interacţioneze, să se bucurie de viaţă, de natură. În ultimul an, în parteneriat cu Asociaţia Naţională pentru Copiii şi Adulţii cu Autism din Romania (ANCAAR), copiii au fost duşi în tabere la Sinaia, Soveja, Lepşa. Scopul acestora „l-a reprezentat socializarea, dar în acelaşi timp au oferit o oportunitate pentru generalizarea itemilor achiziţionaţi în procesul terapeutic, explorarea mediului înconjurător, diminuarea dependenţei faţă de membrii familiei şi implicit creşterea autonomiei personale”, mai spun specialiştii.
Veronica Coşoreanu a aflat de la specialiştii centrului că fetiţa are autism sever
În medie, terapia unui copil cu autism ajunge să coste între 2.000 – 4.000 lei pe lună, dar la „Micul Prinţ” contribuţia este de doar 300 lei/ lună, iar cazurile sociale beneficiază de terapie gratuită. Rezultatele se văd însă datorită unei echipe de specialişti, care nu „uită” să implice şi familia. „Atelierul de artterapie este deschis zilnic, între orele 8.00 si 18.00, de luni pană vineri, în cadrul centrului. Copiii sunt introduşi în program în vederea diminuării frustrărilor, agitaţiei, tulburărilor comportamentale. Copiii sunt ajutaţi să se exprime prin tehnici specifice( pictură, colaj, desen, modelaj). Sunt incluşi după ora 12 şi copiii care au absolvit centrul şi în acest moment sunt incluşi în învăţămantul de masă sau învăţămantul special. În funcţie de nevoile individuale, în concordanţă cu planul personalizat de servicii, fiecare copil are stabilit un program specific în cadrul atelierului. Au fost confecţionate aici, cu prilejul diferitelor sărbători, căniţe personalizate, mărţişoare, bijuterii, tablouri, etc.”, mai spune psiholog Alicea Pruteanu.
Centrul „Micul Prinţ” are nevoie de sprijinul vrancenilor
Scandalul în care a fost implicat principalul finanţator al acestui centru, omul de afaceri Liviu Jitea, a creat probleme financiare serioase unităţii. Centrul „Micul Prinţ” are nevoie acum de sprijinul vrancenilor pentru a continua această „luptă” a nepăsării faţă de copiii cu autism. „Ultimele luni, din păcate sunt extrem de grele pentru Asociaţie şi pentru Centrul Micul Prinţ implicit. Prin dispariţia principalului nostru finanţator de proiecte sociale privat, şi implicit pierderea unei importante sume de bani pe care acesta o furniza asociaţiei lunar, bugetul asociaţiei este serios zdruncinat. Cu toate eforturile multor oameni de bine, firme sau instituţii care nu au rămas insensibili la drama prin care trece asociaţia, lucrurile nu sunt tocmai plăcute.
Ca să fim cat mai clari, sumele primite de la finanţatorul privat se duceau direct în plata salariilor specialiştilor care lucrau în centru. Ca să poţi avea performanţă în acest domeniu, este nevoie să foloseşti terapeuţi cu o calificare înaltă, psihologi specializaţi în terapii recuperatorii, formaţi în terapii specifice recuperării copilului cu autism ( ABA, TEACCH, PECS), psihopedogogi speciali specializaţi în defectologie sau terapie ocupaţională, kinetoterapeuţi specializaţi în intervenţie timpurie.
Aceşti specialişti, în ţările civilizate au salarii motivante, care acoperă sacrificiile financiare şi umane dar şi expunerea psihică la care inerent sunt supuşi. În acest moment, specialiştii sunt plătiţi cu salariul mimim, o parte din ei au fost nevoiţi să intre în şomaj, asociaţia neputand să asigure nici măcar un salariu decent acestora din toate donaţiile pe care le colectează, acestea fiind mult prea puţine pentru a putea acoperi nevoile de terapie a peste 60 de copii zilnic.
Ce trebuie să ştie comunitatea în acest moment, este că aceşti copii nu au nevoie stringentă de dulciuri, de jucării, de mancare. Acestea sunt asigurate fiecăruia de către familie; aceşti copii au nevoie ca de aer de terapie de specialitate furnizată de specialişti cu experienţă. Aceştia trebuie motivaţi să facă lucrul acesta cu toată implicarea şi dăruirea pentru a garanta recuperarea, salvarea fiecărui copil contra cronometru.
Singura motivaţie pentru aceşti „îngeri” este să poţi să-i asiguri la sfarşitul fiecărei luni un salariu decent, în raport cu munca, dăruirea şi implicarea acestora în „lucrarea” pe care Dumnezeu le-a trimis-o, şi anume de a salva suflete de copil prinse în capcana de gheaţă care se numeşte AUTISM”, arată Alice Pruteanu. (Raluca MANOLACHE)
Pe platforma web tv a ZdV puteţi urmări un film legat de acest subiect.
- dora
- Posts: 3791
- Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
- Location: BUCURESTI
20 posts
• Page 2 of 2 • 1, 2
Who is online
Users browsing this forum: No registered users and 1 guest