Comportament nepotrivit in parc

Moderators: camel, moderators

Comportament nepotrivit in parc

Postby dora » Sun Mar 17, 2019 7:06 pm

Pestisorul de aur si cele trei dorinte
https://www.facebook.com/coaching.autis ... =3&theater

La un articol recent o mamica a inserat urmatorul comentariu. Iar eu am decis ca plecand de la comentariul cu pricina sa dezvolt raspunsul intr-un alt articol. Sper sa o ajute chiar daca ...aaa... nu va fi foarte multumita de raspunsul meu.

“Apreciind un sfat venit de unde trebuie si gratuit pe deasupra (ca am tot primit pe bani grei fara vreo directie clara) m-am apucat de citit tot de pe pagina si m-am la 180(nu e rau sa gasesc directia da nu e nici usor sa realizez ca abia acum incep.M-am apucat si de sunat si am o speranta.Dar intre timp tb sa fac ceva(cat de mic sau cat de mare) asa ca vin cu o rugaminte direct pe ce ne arde mai tare in acest moment.Pe langa multe altele ma lovesc zilnic in parc de bucuria lui de a se juca si a imita si de a sta scai pe copiii mai mari.Pe cei mici abia ii vede.Dar daca unu mai mare ii da atentie din politete nu mai scapa de el si chiar daca nu ii da tot nu scapa.Ii perie,ii pupa,ii mangaie,se gudure pe langa ei cu atata entuziasm ca deranjaza pana la a mi se spune si de aici incepe frustrarea (a mea si a lui).Indraznesc sa va rog sa ma ajutati punctual cu aceasta problema pana la lucrul in echipa.Multumesc!! Si daca nu raspundeti tot va multumesc!”

Uite, punctual. Un analist comportamental care se respecta ar trebui sa nu-ti raspunda. Pentru ca asta e una din marile greseli care se fac in ABA. Perceptia e ca ABA e un joben din care se scot interventii magice si punctuale, bazate pe experienta. Ori nu e nimic mai gresit. ABA e o stiinta care se bazeaza pe modificarea unui comportament anume in baza unui principiu simplu: A-B-C. Antecedent - Behavior (Comportament) - Consecinta. Iar eu, ca analist, am doua “unelte” pe care le pot folosi pentru a schimba respectivul comportament. Antecedentul si Consecinta. Daca un comportament ca cel descris de tine e unul deranjant, fie alterez antecedentul, fie alterez consecinta. Mai intai insa, ca sa pot sa folosesc cea mai eficienta cale trebuie sa inteleg de ce apare comportamentul respectiv ca sa pot stii ce sa alterez: antecedentul sau consecinta? Asta se numeste task analysis si se bazeaza pe colectare de date. Cand apare comportamentul respectiv? Cat dureaza? De ce apare? Ce-l intareste? Ce-l mentine? Cat dureaza frustrarea de dupa? Cand apare ea (exact)? Cum dispare? Nici nu mai vorbesc despre multe alte detalii pe care trebuie sa le stiu: varsta copilului, verbal sau non-verbal, abilitati, cunostinte, frecventa cu care se merge in parc, persoanele cu care se merge in parc, daca cu toate persoanele cu care merge face la fel sau nu, etc. De ce spun ca un analist comportamental profesionist ar trebui sa te trimita la plimbare? Si de ce mai spun ca acele coordonari de 2 ore pe luna sunt fum si nu au legatura cu ABA? Pentru ca la nivelul de informatii pe care mi le-ai dat, oricat de experiementat sunt eu si oricat de scolit si destept, de fapt, daca iti dau un sfat, el se va baza exclusiv pe experienta mea, nu pe problema reala a copilului tau. Da, se poate intampla sa functioneze. Dar apoi ai sa vii sa mai ceri un “sfat/coordonare” iar eu am sa imi tot folosesc experienta, nu analiza comportamentului copilului tau care se bazeaza pe date concrete, nu pe bazaconiile pe care eu le cred. Oricat de experiementat as fi. Avantajul pe care il am in cazul de fata e ca ...eu sunt doar un parinte. Nu analist comportamental. Prin urmare am sa incerc sa te indrum sa decizi tu ce sa faci.

In clipa de fata, ai un comportament. Se duce la copiii mai mari, ii pupa, ii mangaie, ii imbratiseaza, ii perie si se gudura. Ok. Logica (nu experienta si nici stiinta) imi spune ca fie e non verbal, fie panoplia lui de cuvinte e foarte saraca. Iar modul lui de a obtine “placeri” in mediul familiei (unde e vorba de adulti - adica mai mari decat el - asta apropo de faptul ca pe cei mici nici nu-i baga in seama ... pentru ca ghici ce, el stie ca la “cei mai mari” functioneaza asta si la cei “mai mici” nu) este exact asta : mangaie, perie, zambeste, pupa, imbratiseaza, se gudura pe langa cei apropiati si familie si acestia cedeaza si asa isi satisface nevoile si placerile. Pentru el comportamentul pe care mi l-ai descris e probabil cel mai eficient mod de comunicare pe care-l detine. Cum tot asa, logica (din nou, nici experienta, nici stiinta) imi spune ca el nu stie sa se joace functional. Nici nu vorbesc despre cu alti copii. Nici macar singur. Nu are scenarii de joaca pe care sa le stie si pe care sa le integreze sau cu ajutorul carora sa se integreze in joaca celorlalti copii. Asta e deci stadiul la care copilul tau este acum. Faptic. Se numeste baseline. Sau stadiul de la care plec. Comportamentul descris de tine e usor de “rezolvat” daca alterez consecinta si daca iau in considerare strict obiectivul “sa nu mai faca asa in parc”. Alterarea consecintei: cum se angajeaza intr-un astfel de comportament (se duce si se apuca sa perie, mangaie, pupe, etc un copil mai mare) il iau pe sus (fara sa-i spun o vorba- pe muteste) si in pofida protestelor lui, plecam din parc. Acasa. Nu la cofetarie, nu la magazin sa cumparam ceva frumos, nu la un loc de joaca. Respectiv nu il recompensez cu nimic plecand din parc. Nu ii explic nimic. Doar actionez. Daca te duci de doua ori pe zi in parc si de fiecare data cand se angajeaza in comportamentul respectiv ai sa faci asta fara ca macar odata sa cedezi (nu te intorci, nu comentezi, nu explici de ce faci asta) in maxim o saptamana iti dau scris ca nu se va mai duce la niciun copil si nu va mai vrea sa se joace cu ei. In felul asta, garantat am rezolvat comportamentul de care te-ai plans ca te frustreaza. Si pe tine si pe el va frustreaza. Asa nu mai apare comportamentul cu pricina. Punct. Dar asta iti doresti? Ca parinte, da-mi voie sa ma indoiesc. Daca eu am dreptate si de fapt nu asta iti doresti, ar trebui sa alterezi antecedentul. Ceea ce e infinit mai complicat. Pentru ca baiatul tau nu are preachizitiile necesare. Adica abilitatile minimale pentru a interactiona functional cu ceailalti copii. Hai sa le luam pe rand:
1. Comunicarea. Trebuie sa ii creezi un alt mod de comunicare. Primele abilitati de comunicare se dezvolta din contact vizual si a arata cu degetul. Din astea doua gesturi simple pot sa port o intreaga conversatie. Imagineaza-te pentru jumatate de ora muta si gandeste-te cum ai putea doar cu astea doua gesturi sa-i explici sotului tau ceea ce iti doresti la nivel minimal. Poti chiar sa faceti ceva role play uri pe tema asta. Cand copilul tau va putea sa le foloseasca la 10% din cum le poti folosi tu inseamna ca va avea un mod de comunicare functional si nu va mai trebui sa se gudure, sa va imbratiseze, sa va perie sau sa va pupe ca sa obtina ceva de la voi. Ghice ce? Si comunicarea din parc, cu ceilalti copii se va ameliora major.
2. Joaca. Nu stie sa se joace. Aici din nou, de unde sa stie sa se joace daca nu a invatat? Daca vrei sa lucrezi la capitolul asta te duci in parc cu el si te joci cu el exact cum in prealabil i-ai studiat pe ceilalti copii ca se joaca. Devii prietenul de joaca al propriului tau copil. La cel mai concret mod. Te scalambai in parc, te tavalesti in nisip sau pe jos, te urci pe tobogane, te dai in leagan, alergi cu el. Non stop cat sunteti in parc. In felul asta invata sa se joace cu tine ca si cand ai fi un copil “mai mare” si pe de o parte invata pur si simplu jocuri functionale in parc si pe de alta parte nici nu se va mai angaja in comportamente nepotrivite cu alti copii. Pentru ca nu-l va mai interesa. Va avea deja partenerul de joaca cu care se distreaza. Plus ca nu va avea cum si nici timpul necesar. Se joaca non stop cu tine. La fel, daca e un bun imitator, asa cum ai spus, in 2-3 saptamani de mers de doua ori pe zi in parc va prinde “spilul” si se va juca cu ceilalti copii asa cum s-a jucat cu tine. Ti-as recomanda insa pentru inceput sa va jucati acasa. Amandoi. Intens. Poti sa incepi cu o ora. (Aici nu ma pot abtine sa nu fac o paranteza si sa nu spun cat ma infurie pe mine parintii care se duc la terapeut/coordonator/psiholog si sunt pe directia “pai ce, te platesc sa te joci cu copilul meu? Fa terapie, invata-l ceva.” Pai joaca ce dreaq e?! Ia joaca-te tu intens cu copilul tau o ora pe zi si apoi imagineaza-ti cum e sa te joci 8 ore pe zi si-mi explici dupa aia de ce ma platesti)
3. Joaca cu obiecte. Respectiv cu jucarii. Du-te in parc cu 1-2 jucarii misto de tot, care sa-i atraga pe ceilalti copii. Evident, din nou, preachizitie. Copilul tau trebuie sa stie sa se joace functional cu acele jucarii si sa aiba si niscaiva scenarii de joaca cu jucariile respective.

Astea 3 puncte inseamna sa alterezi antecedentul. E adevarat, sub o forma mult mai complexa. Dar in cazul dat, cel descris de tine si cererea ta, de a iti oferi un sfat punctual, e echivalent cu a imi cere ca dupa ce ai avut o viata eminamente sedentara pana la 50 de ani, sa iti vand un pont cum sa faci sa ajungi campion olimpic la alergat suta de metri garduri in 2 saptamani. Nici eu si nici vreun analist comportamental nu suntem nici pestisorul care indeplineste 3 dorinte si nici duhul din lampa lui Aladin. ABA nu functioneaza asa. ABA inseamna munca. Da, poti sa ajungi campion olimpic. Dar aia presupune sa te antrenezi zilnic 8 ore, sa mananci ce trebuie si sa ai un antrenor care sa stie ce exercitii sa te puna sa faci. Si in cazul terapiei ABA e fix la fel.
Altfel spus, in clipa asta daca actionezi asupra consecintei, il vei indeparta de copii si nu cred ca asta vrei. Trebuie sa actionezi asupra antecedentelor care te pun in pozitia aia si il fac pe el sa se poarte nepotrivit. Doar ca e munca multa ca sa poti sa il inveti abilitatile de care are nevoie ca sa poata avea o abordare corecta a copiilor mai mari in parc. Minutios. Din pacate nu exista vreo scurtatura sau o interventie minune.
dora
 
Posts: 3775
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Return to ABA APLICATA

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 0 guests

cron