Copilul vesel si terapia ABA

Moderators: camel, moderators

Copilul vesel si terapia ABA

Postby Geta Hutanu » Tue Feb 10, 2015 10:33 am

Psih. Andreea Matauan – Analist comportamental si Director Educational AITA
http://www.autism-aita.ro/copilul-vesel-si-terapia-aba

ABA este o stiinta care are o aplicabilitate vasta pentru diferite tipuri de beneficiari. In autism, are rezultate dovedite empiric prin numeroase studii. Rata de recuperare a copiilor este de aproximativ 50% (Lovaas, 1987), dar mai multi copii reusesc sa dobaneasca abilitati functionale cu ajutorul ABA (McGee, 1999).

Un copil cu autism intra linistit in centrul AITA (Asociatia pentru Interventie Terapeutica in Autism), isi vede terapeutul si zambeste ducandu-se spre el, urca in sala de terapie unde incepe ceea ce pentru el pare o joaca. Este in a doua luna de terapie. Din camera se aud incurajari: “bravo”, “super”, “ai raspuns foarte bine”, “hei, grozav”. Terapeutul este constient de importanta acestei ore, este timp pretios pentru recuperarea acelui copil. El are in minte foarte multe obiective pentru a desfasura o ora eficienta de terapie care sa ajute copilul sa avanseze cat mai mult. Lucreaza la a dezvolta abilitatile de care s-a constatat ca este nevoie in urma evaluarii comportamentale, insa are grija ca totul sa para cat mai distractiv pentru copil. Este un scenariu de inceput de zi foarte des intalnit la AITA. Foarte rar copiii care vin de mai mult de o luna plang la despartirea de parinti. Dar chiar si ei sunt linistiti cand ajung in camera de terapie.

Uneori parintii sunt surprinsi de schimbarile comportamentale ale copilului dupa o luna de terapie si afirma ca s-a obisnuit mai bine cu terapeutii de aici, fata de alte persoane cu care plangea si protesta. In realitate, este vorba de multa tehnica pentru a ajunge la aceste rezultate. Copilul depaseste repede faza de proteste si se adapteaza la terapie. Iata cateva dintre principiile pe care le folosim pentru a creste cooperarea copilului:

· Facem din noi o recompensa (pairing). In etapa de preterapie, terapeutul se asociaza cu o varietate de activitati placute pentru copil, fara a-i adresa cereri. In acelasi timp lauda copilul pentru mici succese in cadrul activitatilor placute.

· Invatam copilul sa invete (learn to learn). Una dintre cele mai mari dificultati ale copilului cu autism este ca el nu stie cum sa invete, nu stie cum sa isi ia informatii din mediu. De aceea, dezvoltam abilitatea de a fi atent unde i se arata, de a amana primirea obiectului dorit, de a raspunde de fiecare data cand persoana i se adreseaza. Odata ce copilul a invatat cum sa invete, el va deveni mai atent la mediul sau, la adultii din jurul sau si va incepe sa arate mai des cunostintele sale. Astfel, parintii observa o schimbare semnificativa dupa prima luna de terapie. Apoi, progresul este mai rapid sau mai lent, in functie de gradul de afectare.

· Pastram un ritm de recompensare motivant. Daca initial recompensa se ofera dupa fiecare raspuns corect, treptat programul de recompensare se subtiaza, iar copilul primeste recompensa dupa 2-3 sau mai multe raspunsuri corecte. Esential este sa facem situatia de invatare cat mai naturala si in acelasi timp sa sustinem achizitiile prin recompensare.


Doua lucruri sunt foarte importante pentru noi: copilul sa se simta cat mai bine si sa progreseze cat poate de mult. Suntem foarte centrati pe a dezvolta abilitati functionale inca de la inceput, credem ca un copil fericit este un copil cat mai independent, iar experienta cu micutii de la AITA ne-a intarit aceasta convingere. Bucuria din ochii copiilor cand reusesc sa spuna “apa”, sa fie intelesi, si chiar sa primeasca apa este foarte mare. Ei ajung sa aiba putere asupra comportamentului adultilor folosindu-se de acum de cunostintele lor, nu mai sunt nevoiti sa planga sau sa se tranteasca pe jos ca unica forma de comunicare. ABA aplicata corect este o terapie centrata pe nevoile copilului, o forma de interventie profund individualizata.

AITA este un ONG, avem in permanenta nevoie de sprijin prin sponsorizari si donatii pentru a-i putea ajuta pe copiii cu autism la standarde inalte de calitate. Puteti directiona 2% catre AITA completand formularul: http://www.autism-aita.ro/library/files ... f-aita.pdf si ducandu-l la Administratia Financiara de care apartineti sau trimitandu-l scanat la asociatia.aita@yahoo.com.

Bibliografie:

Lovaas, O. I. (1987). Behavioral treatment and normal educational and intellectual functioning in young autistic children. Journal of Consulting and Clinical Psychology, 55, 3-9.



McGee, G. G., Morrier, M. J., & Daly, T. (1999). An incidental teaching approach to early intervention for toddlers. The Association for Persons with Severe Handicaps,24, 133-146.
Geta Hutanu
 
Posts: 13
Joined: Mon Oct 07, 2013 3:35 pm

Re: Copilul vesel si terapia ABA

Postby camel » Sun May 15, 2016 2:57 pm

http://senzokids.ro/predarea-jocului-la ... cu-autism/

Adesea, când le spunem părinţilor că primul lucru ce trebuie predat copilului lor este să ceară lucruri în mod funcţional (verbal), majoritatea spun: “Copilului meu nu-i place nimic!”.

În calitate de specialişti, vă asigurăm că toţi copiii au lucruri pe care şi le doresc şi există tehnici pe care le putem utiliza pentru a creşte, atât varietatea cât şi numărul acestora. Este imperativ să învăţăm copiii să se bucure de cât mai multe lucruri, pentru a putea creşte numărul oportunităţilor de învăţare. În acelaşi timp, activităţile pe care le creăm împreună cu ei trebuie să fie cât mai distractive, astfel încât să devină înlocuitori ai autostimulărilor sau ai comportamentelor repetitive.

În timp ce, cu siguranţă, este posibil să învăţăm copilul să arate o imagine, să imite actiuni, să imite cuvinte în situaţii artificiale, nu este probabil ca el să le folosească funcţional atâta timp cât nu l-am învăţat să le utilizeze aşa cum se regăsesc ele în “lumea reală”.

În plus, dacă aceste abilităţi sunt predate doar în prezenţa anumitor obiecte (jucării, jocuri, situaţii), copilul va fi motivat să vorbească doar în mediul structurat, artificial (stând la o masă) cu stimuli artificiali (imagini) şi întăritori artificiali (video, bomboane, alte recompense). Prin urmare, un “obiectiv în curs de desfăşurare în orice program ar trebui să existe pentru a asocia recompensele prestabilite (artificale: alimente, jucării sau alte obiecte preferate) cu elemente noi (alimente, jucării, obiecte neutre), pentru a crea cât mai multe situaţii în care copilul să se bucure (recompense condiţionate).

Pentru a determina ce tip de jucării sau activităţi îi plac copilului, putem urmări tipurile de autostimulări pe care le manifestă (senzoriale, motrice etc.). De exemplu, dacă un copil preferă să petreacă mult timp legănându-şi corpul şi refuză să fie atent la orice altceva, putem identifica jucării ce presupun legănatul (leagăne, scaune pentru legănat etc.)

În general, este necesar să investigăm cum reacţionează copilul la o varietate de sunete, imagini, gusturi, mişcări în mediu (stimuli).

Este foarte important de ţinut minte că ori de cate ori se introduce o nouă jucărie sau activitate, trebuie să asociem acea jucărie cu o recompensă deja existentă. Cu alte cuvinte, facem ceva ce probabil nu i-ar plăcea copilului sau este neutru în combinaţie cu ceva ce ştim că îi place. Această idee este valabilă pentru orice nouă activitate ai introduce. Orice recompensă se poate folosi pentru a creşte valoarea unei jucării noi.

În continuare, vă prezentăm câteva exemple concrete cu privire la situaţiile cele mai uzuale în care îl puteţi ajuta pe cel mic să înveţe, în timp ce vă jucaţi:

– Dacă un copil se bucură când este ţinut în braţe, asociem luatul în braţe cu cititul unei cărţi. Dacă îi plac lucruri care se învârt, căutăm jucării şi activităţi care au părţi ce se învârt.

– Dacă lui îi plac vocile jucăuşe, le folosim în timp ce ne jucăm cu el.

– Dacă îi place muzica, cântăm ori exagerează inflexiunile vocii în timp ce ne jucăm.

Atunci când observăm că piticului îi place activitatea aleasă, următorul pas este acela prin care îl putem învăţa să o ceară şi pe viitor. Când ascultăm împreună cu copilul o melodie şi aceasta se termină, oprim casetofonul. Când observăm că piticul apasă pe buton ca să asculte muzică, îl putem ajuta să spună “muzică” şi aprindem casetofonul doar după ce a repetat. În cazul în care copilul este non-verbal, îl putem învăţa să ceară activitatea folosind semne sau imagini.

Multe dintre jucăriile (roţi care se învârt, unelte, maşinuţe, bile etc.) sau activităţile alese pot să ducă la autostimulări şi de aceea, rolul tău ca părinte este acela de a nu-l lăsa pe copil să se joace într-un mod repetitiv ci de a-l implica în jocuri funcţionale. Este important de reţinut că nu îţi doreşti să crească comportamentul de autostimulare prin permiterea accesului nelimitat la aceste jucării ci încerci să asociezi recompensa cu interacţiunea. Aceste jucării ar trebui ţinute într-un loc sigur, permiţându-i-se copilului accesul la ele doar în prezenţa unui adult. Dacă găseşti o jucărie sau o activitate de care este interesat copilul tău, încearcă să găseşti şi altele prin care îi poţi oferi aceeaşi stimulare senzorială.

Un alt set de jucării sau activităţi utile pentru copii este cel care combină elementele de “ cauză şi efect” prin joc. De exemplu, spălătorii auto care folosesc apa, aragaz care face bule când găteşti sau chiuvete cu apă adevarată când apeşi.

Prin joc, tu ca părinte poţi dezvolta limbajul, învăţăndu-l pe copil să aibă cereri. Dacă el vrea să spele vasele şi nu ştie pe ce buton să apese ca să pornească apa, îl poţi învăţa să spună “apa”, “apasă apa”, “dă drumul la robinet” etc. Este important de reţinut faptul că atunci când este vorba de joc, părintele chiar trebuie să se joace cu copilul şi nu să pună o multitudine de întrebări. Copilul trebuie să simtă că jocurile sunt mai distractive în prezenţa părintelui. Una dintre cele mai mari greşeli pe care părinţii le fac este ca în timpul jocului să adreseze copilului o multitudine de întrebări. Acesta nu este un joc, ci o testare făcând ca jocul să devină aversiv şi nu o bucurie.

În calitate de părinte, trebuie să înţelegi că şi jocul reprezintă tot un proces de învăţare.

Exemplu 1: În timp ce vă jucaţi, copilul începe să alerge prin cameră şi să nu mai fie atent la jocul pe care îl jucaţi înainte de apariţia acestui comportament. Soluţie: În timp ce aleargă prin cameră, aleargă cu el, ia-l în braţe şi învârte-l spunând “Zburăm!” Din această situaţie, copilul învaţă un joc nou şi învaţă să ceară acest joc utilizând limbajul.

Exemplu 2: Copilul poate învăţa prin intermediul jocului noţiuni precum “jos” sau “sus”. Vă jucaţi cu mingea şi ca să sară pe ea, copilul trebuie să ceară să fie ridicat în braţe, adică să fie pus sus pe minge. Când a obosit, puteţi să-l ajutaţi să spună “jos” sau “vreau jos.”

Jocul deschide fereastra cunoaşterii în viaţa copilului şi îi dă şansa să exploreze lumea din jurul său într-un mod plăcut. Indiferent de copil, toţi ar trebui să fie învăţaţi să se bucure de această activitate a copilăriei într-un mod cât mai frumos.

Andreea Bădica, Coordonator analiză comportamentală aplicată

Anca Grigoraş, Analist Comportamental Acreditat BCaBA
camel
 
Posts: 608
Joined: Sat Jun 28, 2008 1:21 pm
Location: oradea

Re: Copilul vesel si terapia ABA

Postby camel » Wed Jul 27, 2016 7:43 pm

Știți ce este "arcul învățării" ?
Noi am aflat din cartea lui Robert Schramm

Arcul Învățării este conceput astfel încât să transforme învățarea într-un proces cât mai distractiv și cât mai recompensatoriu. Arcul Învățării va începe și se va finaliza întotdeauna cu o sesiune de pairing.
1. Începe printr-o sesiune de pairing. Asta înseamnă implicare într-o activitate fun și distractivă în care copilul își dorește participarea ta. La început, evită instrucțiie și SD-urile. Scopul tău este strict de a-i provoca râsul și de savura timpul petrecut împreună.
2. Începe să încorporezi câteva SD-uri scurte și ușoare în joc. Ai grijă să fie lucruri pe care copilul le va face de obicei fără bataie de cap. De cele mai multe ori, abilitățile pe care copilul le-a masterat recent funcționează bine aici. Asigură-te că recompensezi răspunsurile în mod adecvat plusând la timpul de joaca sau facând-o mai distractivă.
3. Începe sesiunea de achiziții și ține minte să păstrezi controlul asupra întăritorilor, să mixezi și să variezi instrucțiile, să alternezi sarcinile simple cu cele dificile, să structurezi intervale scurte de trial, și să folosești învățarea fără eroare, în timp ce recompensezi prin activitatea distractivă.
4. Începe să reduci din complexitatea sarcinilor dificile înainte să apară plictiseala sau oboseala în activitate și începe să crești rata de SD-uri și pairing.
5. Întotdeauna finalizează activitatea cu o sesiune exclusivă de pairing.
6. Încearcă să fii cea care părăsește activitatea în timp ce copilul încă prezintă interes, astfel oferindu-i ocazia să își dorească mai mult.

Este important să folosești Arcul Învățării de fiecare dată cănd predai ceva deoarece facilitează felul în care copilul intră în contact cu învățarea, iar el rămâne cu ideea că acest proces este ceva distractiv și își va dori să îl repete. Recomandarea este să folosești arcurile învățării în fiecare context propice utilizării întăririlor și pe parcursul întregii sesiuni de învățare. Folosite corespunzător, arcurile învățării devin un MO (motivating operation) puternic pentru învățare în general.

Robert Schramm: Motivation and Reinforcement

https://www.facebook.com/61337188881126 ... =3&theater
camel
 
Posts: 608
Joined: Sat Jun 28, 2008 1:21 pm
Location: oradea


Return to ABA APLICATA

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 0 guests

cron