Dupa 1 an de ABA

Moderators: camel, moderators

Re: Dupa 1 an de ABA

Postby dora » Thu Mar 14, 2019 10:35 am

JURNALUL UNUI PĂRINTE DE COPIL CU AUTISM RECUPERAT
DAMIAN NEDESCU

1. AUTISMUL SI ...NOI
Vara isi face bagajele in Bucuresti. Toamna nu a venit inca. Suntem asa, undeva intre ele. E anul 2003 si dupa eforturi de a convinge pe unul si pe altul, la recomandarea lui Lovaas, am aranjat ca un coordonator de la UKYap, din Londra, sa ne viziteze la sfarsitul lui noiembrie. Tocmai am citit emailul de confirmare a lui Liz. De cand ne-am intors din US invatam. Parcurgem carti, citim studii, discutam optiuni. In afara de asta, acum, ca am confirmarea de la coordonatorul britanic, trebuie sa gasesc o echipa cu care sa pornim la drum. Si cum nimeni nu a mai facut asa ceva pana acum in Romania, n-am de unde sa gasesc o echipa. Trebuie sa o produc eu. Mi-am facut temele azi noapte. Stiu ce vreau. Maine dau anuntul in toate ziarele. Sa vedem ce iese. Pentru ca e un anunt ciudat prin definitie. Caut studenti in ani terminali la medicina sau psihologie sau care tocmai au terminat facultatea. Anul asta. Nu ma intereseaza daca au apucat sa-si dea licenta. Ma intereseaza insa sa nu fi lucrat in sistem. Pentru ca odata ajunsi acolo, raul e deja facut. Iar eu am nevoie de minti suficient de deschise ca sa le pot modela.
Anuntul din ziar a fost un succes. Am avut peste 400 de cv-uri. De unde tragem concluzia ca intr-un fel sau altul, modul cum a fost scris a facut sa vibreze cateva minti. Vreo suta si ceva de interviuri. Vreo 20 de oameni alesi. Un grup extrem de eterogen. Sotie de diplomat care a terminat medicina, n-a profesat niciodata si vrea sa faca voluntariat, sef de mega image care a terminat sociologia cu doi ani in urma dar n-a gasit nimic care sa-l incite, studenti in ultimul an la psihologie, sociologie sau medicina, cativa care-au terminat psihologia si incearca sa faca vreo formare de oarecare fel, fosta angajata de la servicii sociale, scarbita de sistem, tipa care tocmai a terminat psihologia anul asta si care desi avea cv-ul gol, la final, pe scrisoarea de intentie mi-a dat un citat din Jung. Am la dispozitie fix vreo doua luni sa-i transform intr-o echipa. Mai intai insa trebuie sa ii triez. Inca nu stiu cum. Ma las in voia instinctului. Vreau sa vad cat reusesc sa-i faca fata celui mic care e hiperkinetic si plin de stimulari. Fac un program si ii chem pe fiecare, cate 3-4 ore pe zi, dimineata sau dupa amiaza, sa se joace cu el. Ii antentionez pe toti ca inainte de orice, suntem intr-o cursa contra cronometru si desi le respect problemele fiecaruia, a mea e copilul. Intarzierile nu sunt tolerate. Dupa prima saptamana se elimina singuri vreo sase sau sapte. Fie ptr ca au intarziat fie pentru ca nu s-au descurcat cu copilul fie pentru ca ...pur si simplu, nu i-am simtit suficient de implicati. In a doua saptamana schimb registrul. Ii chem in echipe de cate doi. Si urmaresc imaginatia si nivelul de energie. Apoi, la sfarsitul saptamanii, le dau primele carti ale lui Lovaas. Dimpreuna cu cele doua studii. Au termen pana luni sa le studieze. Am nevoie de douazeci de intrebari de la fiecare dintre ei. E strict teorie. Nu stim nici unul sa facem nimic practic. Dar ma intereseaza modul cum gandesc. Iar cele douazeci de intrebari pe tema data o sa-mi faca o radiografie exacta a acestui aspect.

A treia saptamana. Am ramas vreo 9. De fapt exact noua. Am pastrat eterogenul echipei. Cu accent pe energie si imaginatie. Am decis ca saptamana care urmeaza ne apucam sa lucram efectiv. Ne-am creionat niste programe in functie de ce am considerat noi ca sunt probleme si de locurile unde am considerat ca are cele mai mari probleme. Am ales vreo douazeci de interventii. ABA clasic. Sunt bune si cartile astea la ceva. Acum incercam sa preluam controlul asupra copilului. Ne ghidam strict dupa Lovaas si improvizam.
Au trecut aproape 8 saptamani. Am ramas 7. Avem ceva rezultate. Dar e greu de lucrat cum spune in carte. Adica nu greu dar ne scapa ceva. Nu prea progresam. Desi dorinta exista. Iar Radu e indaratnic rau. Ne prosteste pe fata. Am inventat lucrul cu doi terapeuti inauntru. Unul in spatele copilului, altul in fata. Ca altfel nu-i dam de capat. Am montat o camera, pe trepied, inauntru, ca sa nu-l deranjeze si in timp ce unii lucreaza, ceilalti stau afara, in living, si se uita la ce lucreaza cei dinauntru. E destul de obositor. Inclusiv pentru noi. Toata lumea vine la opt dimineata. Lucram toata ziua, facem pauza la pranz, apoi pe la 4 dupa amiaza intram in sedinta si discutam ce am realizat. Nu prea avem cu ce ne lauda inca. Exista niste mici achizitii dar ...
Veni, vidi, vici.
Liz a plecat de-o saptamana. In trei zile de workshop ne-a ridicat valul de pe ochi. Am incercat sa obtinem cat mai multe informatii de la ea. Nu e doar de teorie. E de ...practica. In cele trei zile ne-a demonstrat ca doua luni am fost pe campii. Nu ca si-a propus asta. Dar am realizat noi. Cu ea la carma, in doua ore am reusit intr-un program achizitii cat nu am reusit in doua luni singuri. Dar macar am inteles ce ne lipsea. Tehnica. Sistemul. Modul de a face prompt, de a da recompensa, de a intelege ce inseamna un act reflex, timpul de raspuns. Si multe altele. Acum facem la fel. Doi terapeuti inauntru, noi toti, afara, aproape urcati pe televizor. La fiecare ora schimbam terapeutii dinauntru. Ceilalti luam notite, discutam programul, monitorizam. Cand cei dinauntru ies, unul din noi le explica ce au gresit sau ce ar putea sa incerce data viitoare. Alti 2 intra. Ceilalti raman cu noi si monitorizam. Invatam. Toti invatam.
Au trecut sase luni de cand am purces pe drumul asta. Liz a plecat acum vreo luna, dupa a doua vizita. Echipa a ramas aceasi. Programul de lucru la fel. E intens. Echipa vine la 8 dimineata ca sa mancam toti micul dejun si sa ne bem cafeaua. La 9 incepem. Zilnic. Facem pauza la pranz. Apoi continuam dupa amiaza. Apoi punem stop si prin rotatie doi pleaca doua ore cu copilul afara, ceilalti ramanem sa discutam ziua in curs si cum a mers. Eventual sa executam mici pregatiri pentru ziua de maine. Vinerea e cea mai obositoate zi. La 4 terminam orice terapie si purcedem la o sedinta care dureaza 4-5 ore si in care stabilim in detaliu fiecare program, fiecare item, fiecare criteriu de masterare, fiecare recompensa, pentru fiecare zi a saptamanii care urmeaza. La fel, prin rotatie, sambata nu lucreaza decat o singura echipa. Tot ce se filmeaza in cele 4-5 ore de terapie de sambata, vizionam noi parintii. In timp real sau pe seara. Echipa e insa fabuloasa. De obicei si cei care nu ar trebui sa fie, sunt aici si sambata. Pentru ca vor sa invete si sa inteleaga. Nimeni nu se plange desi totul e istovitor. De fapt am pus bazele primei scoli de terapeuti ABA. Dar mersul inainte si energia ne-o da cel mic. In astea patru luni de cand am inteles cu ce se mananca, zburdam. Liz ne lasa cam 20-30 de programe aferente PIP ului. Ea vine odata la 3 luni.

Septembrie 2005. Ma intorc de la aeroport unde-am lasat-o pe Liz. A fost ultima oara cand a venit la noi. La finalul workshopului asta ne-a marturisit ca nu mai are ce sa ne invete. Ne-a spus ca deja o platim degeaba. Pur si simplu. In ultima jumatate de an, in cele trei workshopuri pe care le-am avut cu ea, ne-a lasat de fiecare data cate 30-40 de programe in afara celor curente. Le-am terminat de fiecare data cu vreo luna inainte sa vina ea si am inventat altele noi, pentru nevoile copilului. Liz ne-a explicat ca de doua vizite incoace, ea e cea care pleaca cu programe inventate de noi si le introduce in curicula de la UKYap. Nu mai are ce sa ne dea. Ne-am despartit prieteni. E un super om.
dora
 
Posts: 3774
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Previous

Return to ABA APLICATA

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 0 guests

cron