Drama lui Adrian Sobaru

Moderators: camel, moderators

Postby dora » Thu Dec 23, 2010 6:58 pm

Adrian Sobaru câştiga 1.200 de lei/ TVR: A fost sprijinit material pentru problemele de sănătate pe care le avea în familie

M.S.
1300 afişăriJoi 23 dec 2010

Sursa: Realitatea TV
Momentul în care electricianul TVR s-a aruncat de la balcon Reprezentanţii televiziunii publice afirmă că bărbatul care s-a aruncat astăzi de la balcon în Parlament este angajat al TVR, având funcţia de electrician.


Surse din cadrul TVR au declarat pentru adevarul.ro că Adrian Sobaru avea un salariu de 1.200 de lei, cel mai mic dintre cele ale electricienilor televiziunii publice, care primesc lunar în jur de 2.000 de lei.


UPDATE 12:55 Adrian Sobaru a cerut să meargă în locul unui coleg, nu era programat pentru filmarea din Parlament

Adrian Sobaru are o dramă de când s-a născut unul dintre copiii săi, bolnav de autism, nu ar avea probleme financiare şi nu era programat joi la filmarea din Parlament, dar a cerut să meargă în locul unui coleg, potrivit unor surse citate de Mediafax.

Potrivit surselor din TVR, Adrian Sobaru are o drama familială. "El are doi copii, dintre care unul este autist.

Din momentul în care s-a născut copilul şi şi-a dat seama că are acest handicap, omul nu a mai fost om. A avut o dramă", potrivit surselor, care spun că Adrian Sobaru nu avea probleme financiare şi că acţiunea lui din Parlament este speculată politic.

Sursele au mai spus că Adrian Sobaru a premeditat incidentul, pentru că el nu era programat la filmarea de joi din Parlament, dar a cerut să meargă în locul altui coleg.

Potrivit aceloraşi surse, Adrian Sobaru are salariu de încadrare de 2.174 de lei brut. "Dar el are şi vechime mare, fapt pentru care beneficiază de 25% în plus din salariul lui. Apoi beneficiază de venituri provenite din orele suplimentare. În plus, are prin contractul colectiv de muncă, pentru că se ştie că are această problemă cu copilul, un sprijin material care are o valoare de trei salarii lunare de-ale lui, la nivelul unui an. Beneficiază şi de primă de concediu, care este de 85% dintr-un salariu lunar", au mai spus sursele, care au precizat că, în aceste condiţii, se poate ajunge ca Adrian Sobaru să aibă şi un salariu dublu decât cel de încadrare.

Pe de altă parte, sursele au spus că Adrian Sobaru ar fi putut fi nemulţumit pentru că indemnizaţia pe care o primea pentru copil a fost diminuată (cu 15%, n.r.), în urma măsurilor de austeritate luate de Guvern. "Dar, el sau soţia lui primeau şi o indemnizaţie de însoţitor pentru persoană cu handicap de gradul I, cum este autismul", au mai spus sursele.


Potrivit aceloraşi surse, Adrian Sobaru are 42 de ani, fiind născut în 16 august 1968.


"Adrian Sobaru a făcut acest gest din motive personale. El nu avea probleme legate de locul de muncă şi niciun fel de litigiu cu televiziunea publică. El nu a fost afectat în drepturile sale salariale, dimpotrivă, TVR l-a sprijinit material în mod susţinut pentru problemele de sănătate pe care le avea în familie", transmite TVR, într-un comunicat.

Adrian Sobaru (40 de ani), tatăl a doi copii, dintre care unul autist, şi angajat al TVR, s-a aruncat de la un balcon, situat la al doilea etaj, chiar înainte de discursul premierului Emil Boc. Înainte de a se arunca, bărbatul a strigat: "Aţi luat mâncarea de la copii" şi "Pentru tine Boc". Bărbatul era îmbrăcat într-un tricou pe care scria: "Ne- aţi ucis viitorul".

El era nemulţumit că în urma măsurilor de austeritate luate de Guvern i-au fost retrase unele drepturi pe care le primea pentru copil.




http://www.adevarul.ro/financiar/media/ ... 60721.html
dora
 
Posts: 3778
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Thu Dec 23, 2010 7:05 pm

EXCLUSIV. Preşedintele Asociaţiei Naţionale pentru Copii şi Adulţi cu Autism: "Adrian Sobaru era foarte afectat de condiţia copilului său"
23 Decembrie 2010

EXCLUSIV. Preşedintele Asociaţiei Naţionale pentru Copii şi Adulţi cu Autism: "Adrian Sobaru era foarte afectat de condiţia copilului său"
Momentul în care Adrian Sobaru s-a aruncat de la balconul Parlamentului (captură Pro TV)

"Pentru un părinte care află că are un copil cu autism este foarte important să depăşească şocul. Însă domnul Sobaru nu a reuşit să facă acest lucru, era foarte afectat. L-am cunoscut acum câţiva ani şi atunci mi-a părut labil psihic, un om care putea uşor să cadă într-o extremă", spune, pentru romanialibera.ro, preşedintele Asociaţiei Naţionale pentru Copii şi Adulţi cu Autism (ANCAA), Georgeta Crişu.

La rândul său părinte de persoană cu autism, Georgeta Crişu precizează că a lucrat, în calitate de terapeut, cu fiul lui Adrian Sobaru, Călin.

"Când am l-am cunoscut, Călin era un copil care putea vorbi şi care răspundea bine la terapie. Îl vizitam la domiciliu sau venea cu părinţii la centru, la asociaţie. În câteva veri l-am dus la munte, în drumeţii. Avea simptome clasice pentru copiii cu autism: comportament stereotip, mers pe vârfuri, limbaj repetitiv, dar nu întârziat", adaugă Georgeta Crişu.

Călin Sobaru are 15 ani, vârstă la care "comportamentul tinerilor cu autism se poate schimba în rău", după cum explică preşedintele ANCAA.

Adrian Sobaru a suferit mai multe fracturi faciale, fără ca viaţa lui să fie în pericol, după ce s-a aruncat de la unul dintre balcoanele plenului Parlamentului, la scurt timp după ce premierul Emil Boc îşi începuse un discurs.

Cazul e tratat ca unul de tentativă de suicid de către medici

Sobaru este angajat ca electrician la TVR. Poliţia a deschis un dosar penal în acest caz, pe care-l consideră accident de muncă, deoarece angajatul TVR era în timpul serviciului.

Adrian Sobaru are în jur de 40 de ani, este căsătorit şi e tatăl a doi copii.

În timpul intervenţiilor în plenul Parlamentului, el s-a urcat la unul din balcoanele sălii de plen, de unde a strigat "Boc, aţi luat drepturile copiilor".

Indemnizaţia pentru copil, tăiată de la 534 la 461 de lei pe lună


Se pare că lui Adrian Sobaru i-a fost tăiată indemnizaţia destinată copilului cu autism. El este domiciliat în sectorul 2 din Bucureşti, asta însemnând că ajutorul bănesc vine din partea primăriei de sector.

Într-un comunicat transmis pentru romanialibera.ro, Primăria Sectorului 2 precizează că Adrian Sobaru primeşte alocaţie dublă în numele copilului său: buget complementar şi indemnizaţie de însoţitor potrivit legii. Totalul acestor venituri este de 636 de lei pe lună.

"Indemnizaţia de însoţitor pentru persoanele cu handicap grav până la data de 30.06.2010 a fost de 534 lei pe lună. Incepând cu data de 01.07.2010, odată cu intrarea în vigoare a Legii numărul 118/2010, aceasta a fost diminuată la valoarea de 461 lei pe lună, alocaţia dublă şi bugetul complementar rămânând la valorile iniţiale", menţionează Primăria Sectorului 2.

Potrivit instituţiei, Adrian Sobaru a primit cele mai recente ajutoare băneşti pe 16.12.2010.

Totuşi, potrivit Mediafax, care citează surse din TVR, Adrian Sobaru ar cumula mai multe venituri.

"Are salariu de încadrare de 2.174 de lei
brut. Dar el are şi vechime mare, fapt pentru care beneficiază de 25 la sută în plus din salariul lui. Apoi primeşte venituri provenite din orele suplimentare. În plus
, are prin contractul colectiv de muncă, pentru că se ştie că are această problemă cu copilul, un sprijin material care are o valoare de trei salarii lunare de-ale lui, la nivelul unui an. Beneficiază şi de primă de concediu, care este de 85 la sută dintr-un salariu lunar", au spus sursele.

Situaţia părinţilor copiilor cu autism

Ajutoarele băneşti pe care autorităţile le acordă persoanelor cu grad de handicap - categorie în care sunt incluşi şi tinerii cu autism - sunt de două feluri, după cum aminteşte preşedintele organizaţiei neguvernamentale Autism România, Liuba Iacoblev.

"Părinţii copiilor cu autism pot să aleagă între statutul de asistent personal, devenind angajaţi cu carte de muncă ai direcţiilor pentru protecţia copilului, sau să primească din partea autorităţilor o indemnziaţie fixă, lunară. Indemnizaţia este în jurul a 400 de lei, în timp de salariul ca asistent personal poate urca spre 700 de lei, cu alte beneficii, cum ar fi gratuitate la transport, vechime în muncă şi posibilitatea de a primi pensie", spune Liuba Iacoblev.

Care atrage atenţia că, din pricina restricţiilor bugetare, tot mai multe direcţii pentru protecţia copilului fac presiuni asupra părinţilor angajaţi ca asistenţi personali să renunţe la acest statut pentru indemnizaţia fixă.

Oricum, asistenţii personali au rămas fără un sfert din salariu în urma reducerilor hotărâte de Guvern.

Asta în condiţiile în care terapia pentru un copil cu autism poate să coste
între 1.000 şi 2.000 de lei pe lună, în funcţie de numărul de şedinţe pe care şi le permit părinţii, pretenţiile şi pregătirea terapeuţilor şi eventualele medicamente sau materiale educative implicate în terapie.

Pe lângă toate acestea, autorităţile par să fi uitat că au promis părinţilor de tineri cu autism o nouă lege, care ar fi urmat să contribuie la depistarea precoce a acestei afecţiuni şi să ajute suplimentar familiile care vor să apele la terapie.

Legea ar fi trebuit să intre în vigoare de la 1 ianuarie 2011, însă - după cum spune Georgeta Crişu - normele de aplicare nu au apărut, deşi trebuiau stabilite până cel târziu în luna octombrie.

http://www.romanialibera.ro/actualitate ... 10875.html
dora
 
Posts: 3778
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Thu Dec 23, 2010 10:05 pm

Astazi am fost in stare de soc si inca nu mi-am revenit desi incerc sa ma pregatesc de sarbatori ca fiecare dintre noi. Cand am aflat dimineata de gestul acelui om care s-a aruncat de la balconul Parlamentului am inghetat.. am revazut imaginile de dinainte de revolutie cand oamenii protestau dandu-si foc... Acel om s-a aruncat, imi spunea cineva care a fost acolo, cu capul in jos ca intr-un bazin.

Mai tarziu am aflat ca acel om este tatal unui copil cu autism, un copil de 15 ani si ca mai are o fetita. Am izbucnit in plans fiindca stiu ce inseamna disperarea, neputinta si cautarea puterii care sa te faca sa mergi mai departe. Cred ca el nu a mai gasit aceasta putere si s-a hotarat sa o arate celor care se fac vinovati de neputinta lui.


Nu pot spune ca sunt de acord cu gestul sau, un gest cu siguranta facut din disperare, cred ca sunt alte metode de a cauta sa-ti ajuti copilul, insa, nu toti reusim sa luptam pentru copiii nostri. Am cunoscut si eu dorinta de a renunta si nu o data, insa am avut puterea sa ma ridic. Se pare ca acest tata nu a mai gasit-o...si nici nu vreu sa judec acum pe nimeni, in niciun fel...
E greu sa te trezesti in fiecare zi si sa gasesti resurse pentru a-ti continua viata asa cum cei din jur ti-o cer fiindca trebuie sa respecti protocoalele nescrise ale vietii...

Insa e clar ca situatia parintilor care au copii cu autism a ajuns disperata in tara asta in care nu vede nimeni, nu aude nimeni acest strigat de ajutor.
Inainte de Craciun, am incercat sa va invit sa ne uitam in suflete si sa ne descoperim culorile daruirii... Cu atat mai mult, astazi, in urma celor intamplate ma intreb... oare mai stim sa fim Oameni? Cei ce ne conduceti.. Mai stiti?

http://carmengherca.blogspot.com/2010_1 ... chive.html
dora
 
Posts: 3778
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby gabi.b » Fri Dec 24, 2010 10:02 am

"Adi e un om tare. Dar n-a mai putut lupta cu sistemul care-i respingea copilul"


Adrian Sobaru a vrut sa traga un semnal de alarma. A incercat timp de 14 ani sa faca tot ce e mai bine pentru copilul lui autist. Sistemul i s-a impotrivit constant, iar ultima batalie pierduta cu o scoala din Bucuresti l-a adus la gestul extrem de a se arunca de la balconul Parlamentului. Conform unor surse din TVR, Adrian Sobaru era trist in ultima vreme pentrui ca fiul lui nu se putea integra la o scoala normala din capitala. Desi are un IQ peste medie, baiatul autist trebuia ajutat sa socializeze. Lucru care nu se intampla in sistemul de invatamant din Romania. "Daca as fi fost in locul lui Adrian, nu stiu daca as fi facut fata la toate incercarile, cum a facut el. Nu avea bani de terapie pentru baiat, o perioada a trebuit chiar sa-l lase intr-un centru in speranta ca se va intampla o schimbare in comportamentul lui", a precizat o colega de serviciu. Surse din TVR spun ca Adi e un coleg cu un suflet bun si cu mult bun simt. "Dar autismul fiului sau il depasea. Nu spun asta pentru ca s-a intamplat ce s-a intamplat, dar Adi e un om extraordinar, prin simplitatea si bunatatea lui. Avea un vis de care mi-a povestit: ca vrea sa ajunga la Venetia, in Suedia parca si in Alaska in viata asta. Iar, dupa ce a avut ocazia sa ajunga la Venetia acum ceva vreme, plangea cand povestea ce a vazut. Stia ca nu mai are multe ocazii sa faca ceva pentru sufletul lui, ci trebuie sa fie mereu concentrat sa imbunatateasca situatia copilului", a precizat colega ce nu a vrut sa-i fie facuta publica identitatea.

http://www.jurnalul.ro
gabi.b
 
Posts: 249
Joined: Tue Mar 20, 2007 3:42 pm

Postby dora » Mon Dec 27, 2010 5:24 pm

Apel umanitar pentru sprijinirea familiei lui Adrian Sobaru de la TVRVineri, 24 Decembrie 2010 14:27


)Federaţia Română a Jurnaliştilor MediaSind şi Sindicatul pentru Unitatea Salariaţilor TV fac un apel pentru sprijinirea familiei angajatului televiziunii publice, Adrian Sobaru, se arată într-un comunicat remis AGERPRES de către Comitetul Executiv al FRJ MediaSind.



Persoanele sau instituţiile care doresc să ajute financiar familia Sobaru pot să doneze sume de bani în contul RO43INGB0000999900670019, deschis la ING Bank, sucursala Titulescu, titular Mădălina Sobaru.

În dimineaţa zilei de 23 decembrie, în timpul şedinţei în care se dezbătea moţiunea de cenzură introdusă ca urmare a asumării răspunderii Guvernului pe legea-cadru de salarizare a bugetarilor, Adrian Sobaru s-a aruncat, în semn de protest, de la balconul Parlamentului.

Adrian Sobaru, în vârstă de 43 de ani, are doi copii, dintre care unul suferă de autism, familia sa având mari probleme financiare.

FRJ MediaSind reaminteşte că, în 18 noiembrie, un alt angajat al televiziunii publice, în vârstă de 45 de ani, s-a spânzurat din cauza situaţiei financiare precare în care se afla. AGERPRES

http://www.agerpres.ro/media/index.php/ ... a-TVR.html
dora
 
Posts: 3778
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Mon Dec 27, 2010 5:28 pm

Autism Romania: Situatia persoanelor cu autism este dramatica, dar nu aprobam gestul lui Sobaru

24 Decembrie, 2010 (15 vizite)
Situatia persoanelor cu autism este dramatica in toata tara din cauza lipsei serviciilor de sprijin specializat si, desi suntem alaturi de familia lui Adrian Sobaru, nu putem aproba un gest extrem, precizeaza vineri, intr-un comunicat de presa, Asociatia Autism Romania.

Adrian Sobaru, electrician in TVR, s-a aruncat joi de la balconul Parlamentului, in timpul dezbaterilor privind motiunea de cenzura, fiind nemultumit ca in urma masurilor de austeritate luate de Guvern i-au fost retrase unele drepturi pe care le primea pentru copilul sau autist.

Asociatia Autism Romania precizeaza, vineri, ca in acest moment nu exista servicii specializate pentru copiii, tinerii si adultii cu autism, dar nici pentru familiile acestora, care ar trebui sa faca consiliere si terapie specializata. Autism Romania precizeaza ca situatia actuala a persoanelor cu autism este cauzata de lipsa unei legislatii adecvate, dar si de lipsa unei viziuni coerente asupra problematicii si a unei strategii nationale, precum si de nealocarea fondurilor necesare infiintarii si dezvoltarii de servicii specializate.

"Presiunea pe care o familie cu persoana cu autism o traieste zi de zi este extrem de mare. Parintii au nevoie de informare si consiliere psihologica si sociala inca de la primele semne ca ceva nu este in regula cu copilul, au nevoie de training pentru a sti cum sa procedeze cu copilul pentru a-l ajuta. Dar parintii mai au nevoie sa stie ca copiii lor beneficiaza de serviciile de care au nevoie si nu de un surogat de servicii. Numai atunci ei pot fi echilibrati emotional si psihic. Fara aceste servicii, asemenea situatii dramatice, sau chiar tragice , pot aparea, mai ales intr-un context social ca cel pe care il traim acum la nivelul intregii Europe", a declarat presedintele Autism Romania, Liuba Iacoblev.

Organizatia neguvernamentala aminteste ca Parlamentul a adoptat in acest an Legea 151/2010 privind serviciile specializate integrate adresate persoanelor cu tulburari autiste, care ar fi trebuit sa intre in vigoare in ianuarie 2011 dar care este "practic neaplicabila".

Autism Romania are in derulare un proiect prin care ofera mai multe servicii de sprijin pentru familii: informare in autism, consiliere, terapie de familie, voluntari pentru familii, ludoteca, biblioteca, grup de suport si socializare.

De asemenea, asociatia a initiat programul "Voluntari pentru familii", prin care va fi realizata o baza de date cu familiile care doresc sprijinul unor voluntari, dar si cu persoanele care doresc sa se implice consistent si coerent in acest proiect pentru sustinerea persoanelor si familiilor ce sunt afectate de autism (voluntarii).

Joi, in timpul interventiei premierului in Parlament, Adrian Sobaru a strigat de la balcon: "Boc, ati luat drepturile copiilor", apoi s-a aruncat, in cadere strigand "Libertate". El purta un tricou pe care scria "Ne-ati ciuruit/Ne-ati ucis viitorul copiilor nostri/ Libertate".

Adrian Sobaru a fost preluat de echipaje SMURD si dus la Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti, unde este in afara oricarui pericol, insa va fi supus unor interventii chirurgicale, intrucat in cadere a suferit fracturi la nivelul fetei.
http://portal.radioiasi.ro/autism-roman ... 37381.html
dora
 
Posts: 3778
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Tue Dec 28, 2010 10:28 am

Povestea lui Adrian Sobaru

de Bedros Horasangian


Este povestea unui om obişnuit. Un om cu soţie, copii, slujbă la un post de televiziue, existenţa lui nu iese din tiparele comune ale omului contemporan. Din România sau de aiurea. Povestea lui este una asemănătoare cu a altor milioane, miliarde de oameni de pe acest pământ.

Omul Adrian Sobaru are bucurii şi necazuri, clipe mai bune sau mai rele, dificultăţi financiare - multă lume trece prin asemenea momente, dar apare un "dar" care pune un accent grav.

Adrian Sobaru are un copil cu un handicap sever, un copil autist este deja o gravă problemă pentru întreaga familie. Statul i-a dat o indemnizaţie pentru însoţitor, poate a beneficiat şi de alte facilităţi. Totul sub semnul lui poate, al prezumţiilor de tot felul. Dar banii nu sunt totul în astfel de situaţii complexe. Persoanele cu handicap sever au nevoie de asistenţă complexă, ca şi cei din jurul lor. Noua campanie a preşedintelui Băsescu împotriva "persoanelor asistate" deturnează de la realitate situaţii extrem de dureroase. Nu toţi asistaţii din România sunt nişte chiulangii, nu toţi handicapaţii din România sunt nişte nenorociţi care împovărează bugetul precar al României. Chiar dacă par asemănătoare vieţile multora dintrte noi, mereu apare câte ceva care să le facă diferite. Nu ştim ce anume a intervenit în existenţa lui Adrian Sobaru ca firul vieţii de până acum să se rupă.

Albert Camus spunea pe undeva prin "Mitul lui Sisif" că oamenii pot trece şi traversa multe nenorociri, şi alteori capotează la un gest banal, când un vecin nu-ţi răspunde la bună ziua. Raţionalitatea la care ne tot îndeamnă premierul Emil Boc după acest tragic incident este una falsă. Degeaba e şeful Guvernului, nu înţelege - nu vrea, poate nu poate - că fiecare om este o maşinărie extrem de complicată. Şi fragilă în acelaşi timp.
Un comunicat idiot emis de TVR ne spune că a avut loc un accident de muncă. Complet fals. Un om a vrut să se sinucidă. Pentru că nu mai suporta viaţa din jurul lui şi existenţa lui devenea o povară greu de suportat.

Este o altă logică, nu neapărat iraţională, decât a premierului Emil Boc.Şi nu oricum, ci protestând cumva pentru propriul lui eşec existenţial, nu doar pentru măsurile luate de guvern. Degeaba vine dl Emil Boc şi ne îndeamnă la raţionalitate şi solidaritate în aceste vremuri de criză, degeaba face pe ultradeşteapta o mediocritate guralivă precum Mme Raluca Turcan - felicitări pentru promovarea soţului din purtător de cuvânt în consilier de stat la Cotroceni - şi ne spune că astfel de gesturi "nu ajută", degeaba se dă în stambă şi ITT-istul Varujan Pambuccian - amintindu-ne, sec şi cinic, că instituţiile trebuie să funcţioneze în orice situaţii, căci adevărul lui Adrian Sobaru este în altă parte.

În viaţa lui şi numai a lui. Din care destui dintre cei care au asistat la gestul lui extrem asumat nu au priceput nimic. Acum nu foarte mulţi ani în urmă, regretatul profesor Matei Călinescu publica o carte tulburătoare. Unică în literatură română, "Povestea lui M", o confesiune gravă, scrisă cu multă dragoste şi participare, imediat după moartea propriului copil. Un copil autist, ca şi cel al lui Adrian Sobaru. În afara câtorva comentarii extrem de pertinente - ne aducem aminte de unul al sagacelui Mircea Iorgulescu -, "Povestea lui M" a trecut neobservată. Sunt drame de familie, care trec de multe ori ignorate de cei din jur, care ar putea însă să ne facă să simţim şi să gândim mai altfel lumea din preajmă. Dincolo de vorbele mari şi găunoase cu care operăm în mod curent, dincoace de gargariseala politicianistă cu care suntem invadaţi zi de zi. Povestea lui Adrian Sobaru este una gravă şi merită mult mai multă înţelegere şi solidaritate umană decât vorbe aruncate aiurea. Că tot ne aflăm între Naşterea Domnului şi cea a noului an 2011.

http://www.cotidianul.ro/133174-Poveste ... ian-Sobaru
dora
 
Posts: 3778
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Sun Jan 02, 2011 11:09 pm

Cine l-a împins pe Adrian Sobaru

Autor: IONELA GAVRILIU

28 decembrie 2010


Adrian spune că îşi va explica gestul după ce se va recupera complet. Soţia sa ne-a povestit cum acesta a ales să-şi ia viaţa la o zi după ziua ei de naştere

Adrian Sobaru e un român. Cetăţean al unei ţări care visează la spaţiul Schengen şi la alte lucruri sofisticate. Cu două zile înainte de Crăciun, Adi a sărit cu braţele deschise de la o lojă a Parlamentului. Şi-a zdrobit faţa, iar acum chipul său e aidoma sufletului terminat de nesimţirea ţării în care s-a născut. Şi care, în vreme de res­triş­te, ia tot de la cei care n-au, bagă mâ­na în buzunarele părinţilor care ţin în braţe copii cu dizabilităţi.

Gestul lui Adrian Sobaru developează toată mizeria pe care părintele unui copil cu handicap trebuie să o înghită în ţara în care el şi familia sa plătesc asi­gurări de sănătate. Refuzuri, umi­lin­ţe, pasări ale problemei, amânări când timpul e mai preţios ca toţi banii din lume. Şi peste toate acestea, vin cei care încearcă să murdărească sal­tul în gol al unui tată cu recomandări la psihologi şi aluzii la buzunarele mai mult sau mai puţin goale ale fami­liei.

Adrian Sobaru a strâns cureaua, a adunat bob cu bob, a strâns din dinţi şi a făcut tot ce o familie normală din Ro­mânia poate face pentru a-şi salva copilul autist. Dar nu, statul are grijă să te îngroape atunci când abia mai poţi să respiri. Îţi ia puţinul ce ţi l-a dat în silă şi se laudă cu multul pe care nu ţi l-a dat.

Lui Adi, statul i-a luat o parte din indemnizaţia pentru îngrijirea copilului. Puţin peste 100 de lei. Nu e mult, dar pentru o familie îm­po­vă­rată, cu ambii soţi bugetari şi cu doi copii, dintre care unul cu nevoi spe­ciale, orice bob contează, mai ales în epoca tăierilor şi a reducerilor de salarii.
Mai mult, lui Adi i s-a luat în­crederea că va răzbi până la urmă, că băiatul său va avea o şansă în ţara asta, chiar dacă nu s-a născut fiu de consilier ministerial sau de om politic care rezolvă probleme din spitale cu un simplu telefon.

Spre deosebire de soţia sa, el n-a mai putut spune tot răul e spre bine, pentru că nimic nu ar mai putea fi bine după ce a încercat imposibilul. După ce a sărit. Ateri­zând în mijlocul unei asistenţe din care mulţi se victimizau, oripilaţi că a trebuit să vadă aşa ceva. Adrian Sobaru e un român obişnuit. Care poate părea nebun doar pentru că are pretenţia să ducă o viaţă normală în ţara sa.


"Copilul meu a văzut la televizor că tatăl lui a sărit"
Mădălina Sobaru, soţia electricianului care a sărit de la balconul Parlamentului, povesteşte despre fiul lor autist şi despre cum te poate aduce sistemul la disperare

Mădălina şi Adrian Sobaru sunt doi părinţi ajunşi la capătul puterilor. Adi, cum îi spun prietenii, nu vrea să vorbească momentan cu nimeni pentru a clarifica de ce a făcut gestul ex­trem de a se arunca de la balcon în prag de Sărbători. Spune că aşteaptă să se facă bine întâi şi că abia apoi se va ocupa de restul. Mădălina, soţia sa, stă alături de el în spital, îl ajută să mă­nânce şi îi alungă gân­du­rile negre. Fe­meia a acceptat să vorbească, în ex­clusivitate pentru Jurnalul Na­ţi­o­nal, despre cum lupta cu autismul într-o ţară handicapată i-a transformat în doi părinţi cu sufletul carne vie.

Unii au spus că Adi a vrut să-şi ia viaţa pentru că nu-i mai ajungeau banii. Alţii au zis că problemele fiului l-au adus aici. Au existat şi voci care au vrut să acrediteze ideea că omul n-ar fi în toate minţile. Adevărul nu e atât de simplu. Povestea familiei Sobaru poate fi, din păcate, povestea oricărei familii obişnuite din Ro­mâ­nia. El, electrician la TVR, ea – secre­tară la o şcoală din Bucureşti. Doi copii, un băiat şi o fată. Unul dintre ei – autist. Din acest punct, povestea lor a acumulat doar neputinţă, frustrare şi teama de viitor. Căci toate uşile speranţelor li s-au închis una câte una.

În seara de 22 decembrie, de ziua soţiei, Adi i-a adus acesteia un trandafir roşu. A doua zi, când urma ca Mădălina să meargă să-şi cumpere şi cadoul pe care şi-l alesese, s-a întâmplat. Fără nici un avertisment. Adi a decis să meargă la serviciu în locul unui coleg şi s-a aruncat de la un balcon în timp ce premierul Emil Boc îşi începea discursul.

Călin, băiatul lui autist, are 15 ani. E pasionat de calculatoare, de maşini şi de enciclopedii. E el însuşi o enciclopedie la care apelează toţi din fa­mi­­lie atunci când au vreo nelămurire. Pe 23 decembrie învăţa poezii de pe internet cu surioara sa, pentru a i le spu­ne lui Moş Crăciun în Ajun. La te­levizor, imaginile rulează obsesiv pe aceeaşi secvenţă: un bărbat care sare cu braţele desfăcute dintr-o lojă. Din nou, la nesfârşit. Se află că bărbatul e electrician. Se spune că lucrează la TVR. Câteva minute mai târziu, Călin aude numele tatălui său rostit de nişte necunoscuţi care-l privesc din ecra­nul televizorului (Apoi, şi numele copilului va fi rostit, răspicat şi întreg, graţie servilismului celor de la DGASPC Sector 2, care au uitat să protejeze identitatea unui copil cu dizabilităţi). "S-a uitat singur la ştiri şi a văzut imaginile în care tatăl lui a sărit de la balcon. A rămas împietrit o vreme, dar n-a zis nimic. Într-un final, m-a întrebat cum mai poate veni Moşul dacă tati e în spital", spune Mădălina Sobaru, în cele câteva minute cât s-a putut dezlipi de lângă patul soţului său.

La spital, salonul lui Adi încă e păzit permanent de un angajat al spitalului. Mădălina are tot timpul ochii zâmbitori. Doar când o întrebi de ce crede că soţul său a luat această de­ci­zie, se întunecă şi nu vrea să răs­pun­dă. Ştie bine de ce, dar preferă să-şi lase soţul să vorbească despre asta când el va fi mai întremat. Dez­vă­luie puţin din problemele familiei şi spune că, în ultima vreme, Adi era foarte afectat de involuţia băiatului.


"De un an şi ceva, Călin a trecut printr-o perioadă negativă. I-am schimbat şi tratamentul, sperând că va fi mai bine, dar a devenit violent. Băiatul merge la o şcoală specială, iar din clasa a IX-a colegii lui, care aveau afecţiuni mai puţin grave, au mers la şcoli de meserii. El a rămas cu cei cu probleme grave şi nu a mai făcut nici un progres. Totul costă, doctori, şcoală, tratament. Nimic nu se poate face fără să dai bani", spune Mădălina Sobaru.

Povestea lui Călin e povestea multor copii cu autism. La vârsta de 4 luni, după un vaccin, băiatul a făcut o semipareză. Îşi chircea o mânuţă la spate şi devenise mai puţin receptiv. Cu timpul, problema fizică s-a ameliorat, dar la 2 ani, doctorii i-au pus diagnosticul de autism. Acum 15 ani, nici nu prea se auzise de aşa ceva, astfel că părinţii au urmat cercul vicios al pasării problemei. Doctori peste doctori, spitale, diagnostice care mai de care. La un moment dat, culmea diagnosticului a fost atinsă de un doctor care i-a spus mamei că băiatul are capul prea mare. Au urmat apoi centrele, ONG-urile. La unul dintre centrele în care Călin a stat o perioadă, îngrijitoarele stăteau de vorbă într-un colţ toată ziua şi copiii erau lăsaţi de capul lor. Timp preţios scurs în zadar.


Un tratament (medicamentos) recomandat de un doctor a făcut ca, în jurul vârstei de 4 ani, Călin să aibă un progres uimitor. A învăţat să citească, socializa cât de cât. Dar când a fost vorba să fie primit la o grădiniţă normală, iar mama se sim­ţea datoare să le spună educatoarelor de afecţiunea copilului său, toată lumea refuza să-l primească. "Avem prea mulţi copii" sau "nu ne asumăm responsabilitatea" erau printre scuzele cel mai des întâlnite. "Am încercat şi prin relaţii, am stat şi la uşile directorilor să-i conving. Nu mi l-au primit", povesteşte Mădălina.

O mână întinsă a venit de la o studentă la Psihologie, care a lucrat o pe­rioadă îndelungată cu băiatul şi acesta a făcut paşi importanţi. Fata venea acasă şi lucra intensiv. Călin a fost subiectul lucrării de diplomă a studentei respective. După ce a terminat facultatea, ea a început să ceară bani pentru terapie, iar familia So­ba­ru nu a avut de unde să-i dea.


La o şcoală normală, mamei i s-a spus din start să nu se mai obosească cu insistenţele, că nu-i vor primi copilul, aşa că băiatul a ajuns la Şcoala Specială nr. 10 din Bucureşti. În clasele a VII-a şi a VIII-a, părinţii au făcut me­di­ta­ţie cu copilul pentru a-şi da tezele uni­ce, în speranţa că pe viitor va con­ta că a fost şi el în rând cu alţi copii. În fiecare zi, când se întoarce de la şcoală, părinţii se ocupă de Călin până la 10:00 seara. E ca un al doilea loc de muncă, fără odihnă. Regresul evident al copilului din ultima vreme, accesele lui violente l-au demora­lizat pe Adi, care a sperat mereu că fiul său va fi acceptat de ceilalţi. "E dureros când vezi că are potenţial, că se poate dezvolta frumos, dar ţi se spune din start nu şi nu", explică Mădălina.

Călin e pasionat de calculatoare, are o memorie fenomenală, ştie toate mă­rcile posibile de maşini, vorbeşte fru­mos, îi place mult să cânte. Are pro­bleme doar când vine vorba să co­munice cu alţi oameni. "Rela­ţi­o­nea­ză până la un punct, apoi se închide în el şi, dacă nu e ajutat, ră­mâ­ne în lumea lui", povesteşte ma­ma. Cel mai mult o iubeşte pe su­ri­o­ara sa, cu care e înţelegător, se joacă îm­pre­ună. Au învăţat amândoi poeziile pentru Moş Crăciun, pentru că bă­ia­tul încă mai crede în el. Îl aşteaptă şi acum să vină în casa lor, o dată cu tati.

Legi doar pe hârtie
Constituţia din România garantează dreptul la educaţie. "Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare", spune art. 32 din legea fundamentală.

Legea 272/2004 prevede, la art. 43 – (1) Copilul are dreptul de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate pe care o poate atinge şi de a beneficia de serviciile medicale şi de recuperare necesare pentru asigurarea realizării efective a acestui drept. (2) Accesul copilului la servicii medicale şi de recuperare, precum şi la medicaţia adecvată stării sale în caz de boală este garantat de către stat, costurile aferente fiind suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi de la bugetul de stat". Conform art. 46 din aceeaşi lege, "(1) Copilul cu handicap are dreptul la îngrijire specială, adaptată nevoilor sale. (2) Copilul cu handicap are dreptul la educaţie, recuperare, compensare, reabilitare şi integrare, adaptate posibilităţilor proprii, în vederea dezvoltării personalităţii sale. (3) Îngrijirea specială trebuie să asigu­re dezvoltarea fizică, mentală, spi­ri­tuală, morală sau socială a copiilor cu handicap. Îngrijirea specială constă în ajutor adecvat situaţiei copilului şi părinţilor săi ori, după caz, situaţiei celor cărora le este încredinţat copilul şi se acordă grătuit, ori de câte ori acest lucru este posibil, pentru facilitarea accesului efectiv şi fără discriminare al copiilor cu handicap la educaţie, formare profesională, servicii medi­cale, recuperare, pregătire, în vede­rea ocupării unui loc de muncă, la activităţi recreative, precum şi la orice alte activităţi apte să le permită deplina integrare socială şi dezvoltare a personalităţii lor".

Ordinul ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 5379/2004 prevede, la art. 2, că "principiile care stau la baza educaţiei speciale sunt: 1. Garantarea dreptului la educaţie al oricărui copil. a) Copiii au dreptul să înveţe împreună, indiferent de dificultăţi şi de diferenţe. b) Fiecare copil este unic şi are un anume potenţial de învăţare şi de dezvoltare. c) şcoala şi comunitatea asigură şanse egale de acces la educaţie pentru toţi copiii".

Conform art. 13 din Legea 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, "(1) Persoanele cu handicap au acces liber şi egal la orice formă de educaţie, indiferent de vârstă, în conformitate cu tipul, gradul de handicap şi nevoile educaţionale ale acestora. (2) Persoanelor cu handicap li se asigură educaţia permanentă şi formarea profesională de-a lungul întregii vieţi. (3) Persoana cu handicap sau, după caz, familia ori reprezentantul legal constituie principalul factor de decizie în alegerea formei şi tipului de şcolarizare, precum şi a unităţii de învăţământ." Legea 151/2010, ce va intra în vigoare de la 1 ianuarie 2011 oferă, prevede, la art.4, "acces liber la serviciile specializate integrate de sănătate, educaţie şi sociale, prevăzute la articolul 2". Adică la diagnosticare precoce, tratament psihofarmacologic şi chiar la consiliere pentru părinţi. Legea nu are însă norme de aplicare, Ministerul Sănătăţii şi CNAS transmiţând că se află în etapa de finalizare a lor. La insistenţele Jurnalului Naţional, s-a avansat un termen – luna ianuarie 2011.

Adrian spune că îşi va explica gestul după ce se va recupera complet. Soţia sa ne-a povestit cum acesta a ales să-şi ia viaţa la o zi după ziua ei de naştere

http://www.jurnalul.ro/special/special/ ... 63652.html
dora
 
Posts: 3778
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Sun Jan 02, 2011 11:55 pm

Omul anului: Adrian Sobaru

30 decembrie 2010

„Cineva trebuia să o facă.” Aceste cuvinte sunt suficiente poentru a explica „nebunia” ce i se pune în cârcă acum lui Adrian Sobaru.

Vreţi să vedeţi cum arată profilul unui nebun care are pretenţia să ducă o viaţă normală în România? Are doi copii, o fetiţă şi un băiat de 15 ani, autist. Şi un salariu de bugetar – 15 milioane de lei net. Adrian Sobaru locuieşte împreună cu soacra lui, cinci persoane în două camere, n-are conturi în bancă şi nici amintiri din vacanţe petrecute împreună cu familia în străinătate. La Veneţia a fost într-o delegaţie de serviciu.

Povestea lui Sobaru e a fiecărui părinte din România care are un copil bolnav, e drama fiecărui om care şi-ar da şi viaţa pentru a schimba destinul copilului său şi care nu poate face nimic într-o ţară unde se nesocoteşte dreptul la viaţă.

La 23 decembrie, Adrian Sobaru s-a aruncat în gol de la balconul Parlamentului, în timp ce premierul Emil Boc îşi începea discursul despre sacrificiile pe care trebuie să le facă românii. De 15 ani, copilul lui Sobaru era pe lista celor sacrificaţi. Gestul lui nu trebuie urmat, e un simbol tocmai prin singularitate. Pentru că acest om, ca mulţi alţii din această ţară, n-a mai găsit nici o cale de comunicare instituţională sau umană.

Pentru că „cineva trebuia să o facă”. Jurnalul Naţional a decis să-l aleagă pe Adrian Sobaru „Omul anului”.

El înseamnă mai mult decât valoarea pe care o premiem în mod obişnuit. E unul dintre „nebunii frumoşi” care au protestat faţă de sistemele aberante. Fie şi doar pentru minutul de vulnerabilitate resimţită de parlamentari în momentul saltului, Adrian Sobaru merită să nu fie murdărit cu alte etichete. Saltul lui a fost singurul strigăt al celor însinguraţi în suferinţă pe care surzii l-au auzit. Pentru că a avut curajul să se sacrifice, pentru ca şi ceea ce scria pe tricoul lui atunci când s-a aruncat, „Ne-aţi ucis viitorul copii­lor!”, să nu se împlinească, Jurnalul Naţional îl declară pe Adrian Sobaru „Omul Anului”. Şi-l asigură că va fi mereu alături de el şi de familia lui!

http://www.jurnalul.ro/caleidoscop/cale ... 63772.html
dora
 
Posts: 3778
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Tue Jan 04, 2011 10:23 am

Cazul „Sobaru”, în gura lumii

Autori: CARMEN PLESA, SÎNZIANA STANCU

29 decembrie 2010

Sătul de măsurile de austeritate care i-au făcut viaţa iad, Adrian Sobaru, electrician la Televiziunea Română, s-a făcut ecoul tuturor năpăstuiţilor acestei ţări. Purtând un tricou in­scrip­ţionat „Ne-aţi ciuruit! Ne-aţi vân­dut!”, tată a doi copii, cel mare su­fe­rind de autism, Adrian Sobaru s-a urcat pe neaşteptate pe balustrada bal­conului unei loje din Parlament şi, după ce i-a strigat premierului „Pentru tine, Boc! Aţi luat banii copii­lor!”, şi-a dat drumul în gol. Sobaru pur­ta un tricou cu inscripţiile de pro­test „Ne-aţi ciuruit!” şi „Ne-aţi vân­dut!”.

A fost rănit la cap, astăzi ur­mând să fie operat. Tragicul incident a fost preluat rapid de presa din stră­i­nă­tate, prima fiind cea britanică, în frunte cu Daily Mail, şi comentat în fel şi chip de cititorii străini. Ştirea cu înregistrarea video a trecut repede oceanul, ajungând şi la „Unchiul Sam”. Unii l-au interpretat cu umor sau chiar cu ironie, alţii s-au îngrijorat sincer şi au criticat sistemele de­fi­citare de la noi, dar le-au comparat şi cu ale altor „case mai mari”, cu re­fe­riri speciale la SUA, cele de la care a pornit criza financiară care s-a răs­pândit la nivel global în mai puţin de un an. Dar cea mai vizualizată ştire despre gestul lui Sobaru a fost, cel puţin în ziua incidentului, cea de pe site-ul televiziunii Euronews, care a descris pe larg povestea unui om ajuns la capătul disperării din cauza neputinţei de a face o viaţă mai bună familiei lui.

Vă prezentăm o selecţie din co­men­ta­riile cititorilor din străinătate, care reflectă cum a fost perceput gestul lui Sobaru de semenii noştri de alte naţionalităţi. „Saltul în gol a fost mo­dul lui de exprimare”, scrie un cititor al publicaţiei The Huffington Post. „E trist să vezi că o ţară l-a adus pe omul acesta la o asemenea dispe­rare, încât să facă un asemenea gest”, a scris un cititor al The Sun. „La ce s-a ajuns pe lumea asta! Să ajungi să tai banii pentru un copil cu diza­bi­li­tăţi (...). Bietul om!!!”, a scris alt cititor. „Cât de îngrozitor să simţi o ase­me­nea disperare care să te împingă să faci un gest ca acesta. Sper că se va re­cu­­pera în totalitate şi va primi ajuto­rul de care în mod clar are nevoie”, a co­mentat unul dintre cei care au vă­zut imaginile cu Adrian Sobaru în pre­­sa britanică. „Era în mod clar sub o mare presiune, ceea ce arată ce se în­­tâmplă cu oamenii atunci când Gu­ver­nul acţionează iresponsabil din punct de vedere economic!”, a scris un alt britanic.

Atât de trist. Probabil şi-a pierdut orice speranţă de a făcut asta!”, a co­men­tat un cititor al The Sun. „Ro­mâ­­­nia nu şi-a tratat niciodată cu ge­ne­­rozitate sau compasiune orfanii şi per­soanele cu dizabilităţi. Sunt o ţintă uşoa­ră, pentru că nu e nimeni să-i re­prezinte, iar politicienii mai de­gra­­bă taie de la persoanele dezavantajate de­cât să renunţe la veniturile lor”, a co­­mentat online un alt cititor brita­nic.



Un alt cititor a găsit prilejul de a-i critica pe americani: „Am citit că avea un copil care trebuia să primească îngrijiri medicale. Am mai citit că SUA au făcut reduceri la Madecare & Medicaid. Sănătatea nu trebuie să fie nici cumpărată, nici vândută. Nu este un privilegiu, este un drept. Sprijiniţi-l pe acest om ca pe singurul plătitor al unei asigurări medicale!”. Cu toate aces­tea, în prima zi de Crăciun, pu­blicaţia americană New York Maga­zi­ne scria că „în parlamentele din Estul Europei continuă să se petreacă lu­cruri nebuneşti”, criticând slaba re­acţie a parlamentarilor români la ges­tul lui Sobaru. „N-o să vezi nici­odată un politician care să spună că si­tuaţia financiară e atât de dificilă, încât să-şi taie PROPRIILE venituri”, a mai scris un cititor al New York Magazine, comentând ştirea.

Un cititor al tabloidului britanic Daily Mail, care vizionase şi înregistrarea video „live”, face o remarcă prin care atacă indirect opulenţa şi luxul în care se răsfaţă parlamentarii: „Priviţi toate acele lumini strălucitoare. Asta înseamnă că ei (parlamen­tarii, n.r.) au o mulţime de bani ca să poa­tă achita facturile de ener­gie...”. Un alt cititor, dar de origine ro­mână, al aceleiaşi publicaţii îi cere des­chis „Uniunii Europene să facă pre­siuni asu­pra Guvernului român ca să opreas­că risipa de bani pe lu­cruri inu­tile şi să înceapă să aibă mai multă grijă de cetăţenii ţării”.

Din Grecia, un cititor îl conso­lea­ză pe Sobaru cu un comentariu plin de umor: „Dacă se arunca la noi (în Parlament, n.r.), nu ar fi păţit ni­mic, pentru că ar fi căzut peste graşi...”. Pe un principiu asemănător mer­ge şi un cititor american, supărat pe fostul preşedinte George W. Bush: „Păcat că George Bush nu era sub acel balcon! El a restricţionat cer­ce­tă­ri­le privind celulele stem, spunând că autiştii pot fi vindecaţi de Iisus, nu de ştiinţă”.

Unul dintre cititorii publicaţiei New York Daily News trage conclu­zia că „aşa se întâmplă cu ţările în care Guvernul creează o societate care depinde mult de el. Masele sunt dependente de Guvern şi nu mai sunt în stare să se bizuie pe ele însele. Islanda, Grecia, Spania, Dubaiul, Letonia, Portugalia sau România au ajuns în faliment sau sunt foarte aproa­pe de acesta. Ce au ele în co­mun? Tocmai această dependenţă de structurile publice”. „Sunt câteva per­soane care nici nu s-au ridicat”, a scris la rândul său un cititor al Le Parisien, comentând indiferenţa unor par­l­amentari. „Când mă uit la acel de­putat care continuă să-şi citească zi­a­rul şi la câţiva care nici măcar nu se mişcă, nu mă mai simt mândru să fiu european ca ei”, a scris un cititor al Le Figaro.

„Premierul şocat? Ce să zic! Asta nu-l va împiedica să continue ca până acum. Trebuie oare ca oamenii să se sinucidă cu zecile în faţa lor pentru ca politicienii să se ocupe şi de soarta acestora, nu doar exclusiv de lobby-urile lor economice şi financiare?”, s-a întrebat un alt cititor al cotidianu­lui francez. „Incredibilă indiferenţa unora. Care e meseria lor? Să slujească poporul? Hai că asta-i nostim”, a scris un alt cititor al Le Figaro.

http://www.jurnalul.ro/stiri/observator ... 63713.html
dora
 
Posts: 3778
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Tue Jan 04, 2011 10:26 am

Huidu şi Sobaru

Spre deosebire de Huidu, Sobaru ar putea avea cu adevărat nevoie de veghea jurnaliştilor, de protecţia interesului public


Autor: MIRUNA MUNTEANU 4 ianuarie 2011

Mi-e greu să înţeleg isteria media dezlănţuită în jurul accidentului de schi al simpaticului cârcotaş Şerban Huidu. Mi-e însă imposibil să pricep tăcerea totală care s-a aşternut fulgerător în jurul lui Adrian Sobaru, protestatarul care s-a aruncat în gol de la tribuna Parlamentului în urmă cu mai puţin de două săptămâni.

Din oră în oră, toate jurnalele de ştiri ne furnizează detaliile convalescenţei îndrăgitului realizator tv: a deschis ochii, i-a zâmbit soţiei, a mâncat. Nimeni nu s-a mai interesat însă cum îi merge lui Sobaru, programat pentru complicate operaţii de reconstrucţie facială. Să fie clinica austriacă mai uşor accesibilă presei decât Spitalul Universitar Bucu­reşti? Nu e deloc exclus.

Şerban Huidu nu are nevoie să fie vegheat de mass-media. Pentru familia sa, această atenţie obsesivă este, cu siguranţă, o grijă în plus, într-un moment dificil. E de presupus că îşi doreşte linişte şi are tot dreptul la ea.

Cu totul altfel stau lucrurile în cazul lui Adrian Sobaru. În primul rând, pentru că el nu este victima unui accident nefericit, ci autorul unui protest extrem.

E greu de crezut că un om care a ales să moară pentru a transmite lumii un mesaj decide brusc că nu mai are nimic de spus nimănui. În mod evident, nu linişte şi „discre­ţie” aştepta în urma gestului său. Sobaru s-a aruncat de la tribuna Parlamentului, nu şi-a tăiat venele în baia de acasă. Oricât ar da-o la întors apologeţii puterii, nu vorbim de o tragedie privată, ci de o acţiune care soma atenţia publică. Dezinteresul presei faţă de acest subiect nu este o dovadă de tact şi de bun-simţ, ci o oribilă trădare. O abdicare de la propria misiune.

Spre deosebire de Huidu, Sobaru ar putea avea cu adevărat nevoie de veghea jurnaliştilor, de protecţia interesului public. Pentru că e singur şi complet vulnerabil pe un pat de spital, într-o izolare suspectă. Cine a comandat-o? Medicii? Familia? Un zvon alarmant a fost confirmat de surse medicale: pacientul este păzit de SPP, care îi restricţionează draconic vizitele. SPP-ul neagă, explicând ilar că agenţii zăriţi în preaj­ma rezervei erau, cu siguranţă, în afara programului...

În aceste clipe, Adrian Sobaru nu poate lupta cu sistemul. Ar putea fi uşor şantajat, derutat, manipulat. Familia sa nu îşi permite luxul alternativelor sigure din străinătate. Nu are altă opţiune decât să accepte ceea ce i se oferă. Presa şi societatea civilă ar trebui să se asigure că această ofertă nu include şi preţuri ascunse.

http://www.jurnalul.ro/opinii/editorial ... 63932.html
dora
 
Posts: 3778
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby gabi.b » Wed Jan 05, 2011 10:27 pm

In emisiunea de azi , 5 ianuarie 2010 , SINTEZA ZILEI , cu Mihai Gadea, acesta din urma a anuntat ca maine 6 ianuarie , va fi invitat de la ora 22 in emisiunea lui , Adrian Sobaru . Mihai Gadea si antena 3 , indeamna pe toata lumea sa-i adreseze un mesaj acestui om pe adresa

stiri@antena3.ro
gabi.b
 
Posts: 249
Joined: Tue Mar 20, 2007 3:42 pm

Postby dora » Fri Jan 07, 2011 2:15 pm

dora
 
Posts: 3778
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Wed Jan 12, 2011 3:54 pm

EXCLUSIV Adrian Sobaru a “înnebunit” după ce şi-a pierdut băiatul bolnav de autism pe străzile Capitalei

Maria Apostol, Emilia Sava
5585 afişăriMiercuri 12 ian 2011


Sobaru este chinuit de durerile de cap Electricianul de la TVR care a încercat să se sinucidă, înainte de Crăciun, aruncându-se de la balconul Parlamentului şi-a schimbat comportamentul după ce a crezut că şi-a pierdut copilul bolnav. Acum, impresionaţi de drama lui, oamenii s-au oferit să-l ajute cu donaţii financiare de la 30 de lei la 4.000 de lei.

Povestea unui om obişnuit, cu soţie, doi copii acasă şi un job la Televiziunea Română părea una încadrată perfect în tiparele comune ale românului contemporan. Dar, ca mulţi alţii, Adrian Sobaru trăieşte nu doar bucurii, ci şi drame. Are un băiat de 15 ani, bolnav de autism, iar lipsa de speranţă şi faptul că oamenii sunt trataţi ca nişte cifre l-au făcut să recurgă la un gest inedit de protest care a făcut înconjurul lumii: s-a aruncat de la balconul Parlamentului strigând “Pentru tine, Boc. Aţi luat pâinea copiilor!”. Ajutorul de însoţitor pentru persoană cu handicap i-a fost tăiat de la 550 de lei la 461 de lei.


Calvarul a început însă mult mai devreme. Colegii bărbatului ne-au mărturisit că adevăratul şoc suferit de Sobaru nu a fost acesta, ci o întâmplare care l-a marcat foarte mult în urmă cu ceva vreme. “A angajat un psihiatru foarte bun care să facă recuperare cu băiatul şi, tratamentul chiar a dat rezultate spectaculoase. Într-una din zile, când se întoarcea de la şcoală, însoţit de bunica lui, adolescentul s-a rătăcit de femeie şi s-a pierdut pe străzile Capitalei. Adrian a fost anunţat prin telefon şi parcă înnebunise. L-a căutat disperat, ţipând, până l-a găsit. Întâmplarea ne-a fost confirmată şi de soţia electricianului, însă nu a dorit să comenteze foarte mult incidentul.

Ajutat de colegi şi pensionari

Acum, impresionată de gestul său, fosta directoare de la Loteria Română, Liliana Mincă s-a oferit să-i asigure un terapeut băiatului său timp de un an de zile. Nici donaţiile financiare nu au întârziat să apară, de la colegi până la simpli pensionari, toată lumea a vrut să întindă o mână de ajutor bărbatului. “A primit şi 30 de lei de la un pensionar, nu banii contează, ci gestul oamenilor. Cea mai mare sumă i-a oferit-o însă o societate comercială care vrea să ne dea 4.000 de lei”, ne-a declarat soţia acestuia, Mădălina. Şi liderul PRM, Vadim Tudor, a fost impresionat de situaţia lui şi i-a oferit de sărbători dulciuri şi jucării, pentru cei doi copii.

Mama lui Adrian Sobaru spune că băiatul ei încearcă să uite acel episod tragic din Parlament şi evită orice discuţie pe acest subiect cu familia. Altele sunt problemele lui acum. “Ne aşteptam să-şi piardă minţile după lovitura aia, dar e perfect normal. Acum este măcinat de dureri groaznice la cap şi picioare, nici nu poate să doarmă noaptea. Probabil se va întinde cu recuperare undeva pe la şase luni. Pentru că va trebui să se întoarcă la muncă. Astăzi (n.r ieri) a fost la TVR să-şi depună actele pentru concediu”, a mai spus Ştefana Stan.


http://www.adevarul.ro/locale/bucuresti ... 59448.html
dora
 
Posts: 3778
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Wed Jan 19, 2011 1:37 pm

EXCLUSIV Copilul bolnav de autism al lui Sobaru: „Noroc că tati a avut airbagurile bune!”

Maria Apostol
3241 afişăriLuni 17 ian 2011


Soţia lui Adrian Sobaru luptă acum să-şi îngrijească şi soţul bolnav Mădălina Sobaru, soţia electricianului de la TVR care a încercat să se sinucidă înainte de Crăciun aruncându-se de la balconul Parlamentului a povestit reporterilor „Adevărul de Seară” motivele care l-au determinat pe soţul ei să protesteze în cel mai radical mod cu putinţă.

„Nu a facut gestul ăsta pentru bani, ci din disperare. Nu vedea niciun viitor pentru băiatul nostru, care într-adevar, este bolnav, dar nu atât de grav încât să fie refuzat de la toate şcolile din Capitală. Auzim acelaşi refren de la toti: «Nu primim handicapaţi!»”, a povestit Mădălina Sobaru pentru „Adevărul de Seară”.

O injecţie greşită i-a marcat destinul
Mădălina Sobaru susţine că starea de sănătate a copilului lor în vârstă de 15 ani, Călin, ar fi fost cauzată de o injecţie greşită făcută la Spitalul Elias. Din această cauză, deşi copilul are un comportament aproape normal, a fost respins de toate şcolile din Bucureşti.

Problemele nu se opresc aici. Un alt motiv de îngrijorare pentru părinţii lui Călin este că, de la anul, după ce termină clasa a X-a la Şcoala Specială nr. 10, nu-şi va mai putea continua studiile din cauza programei şcolare restrictive pentru adolescenţii cu astfel de probleme de sănătate.

Călin a văzut totul în direct, la TV

În momentul incidentului din Parlament, Călin era acasă, în faţa televizorului, alături de bunică. „Nu s-a panicat atunci când l-a văzut căzând în cap. L-a recunoscut imediat. Când a văzut că e în viaţă a făcut chiar haz de necaz şi i-a spus că e norocos că a avut airbagurile bune”, a precizat Mădălina Sobaru.

Deşi susţine că va lupta până în pânzele albe ca să-şi ajute copilul să-şi revină, de cealaltă parte, soţia lui Sobaru nu s-a gândit niciodată serios s-o tragă la răspundere pe asistenta de la Spitalul Elias care i-ar fi nenorocit copilul.

„Nu mai am forţă să lupt şi cu ea, prefer să-mi canalizez energia pentru copil, să-l ajut să evolueze, asigurându-i un psiholog cognitiv, pe care actualmente nu ne permitem să-l plătim. Ne-ar costa 400-500 de lei pe săptămână. Pentru un an de zile ne-a promis doamna Liliana Mincă (n.r. - fosta directoare a Loteriei Române) că ne va ajuta cu un specialist, pe o durată de un an de zile”, ne-a mai spus Mădălina.

Chinuri la fiecare cuvânt rostit

Adrian Sobaru nu mai poate vorbi fluent, cel puţin deocamdată, întrucât, din cauza loviturii, mandibula i s-a deplasat vizibil şi îndură chinuri groaznice la fiecare cuvânt rostit.

Nici acum soţia lui nu i-a inţeles gestul pe deplin, şi recunoaşte că mai are multe întrebări să-i pună, inclusiv dacă a fost un gest sinucigaş premeditat de multă vreme.

„El mi-a zis că s-a trezit în mijlocul nopţii, s-a dus la baie şi şi-a scris mesajele pe tricou. De-acasă a plecat însă pe el cu un tricou alb imaculat, m-a sărutat şi mi-a amintit, înainte să plece că trebuie să mă duc să-mi cumpăr un cadou de ziua mea. Nu mi-a dat nimic de bănuit. Chiar îmi spunea că vrea să împodobească el bradul, împreună cu copiii”, mărturiseşte ea.

Ce finalitate credea Sobaru că va avea gestul sau? „El să moară şi să pice Guvernul”, adaugă Mădălina. Deşi i-a recunoscut soţiei lui ca a început să tremure înainte de a se arunca de la balcon, nu-şi poate explica acum de ce a strigat «Libertate!» atunci când a fost luat cu targa.



Ce ajutor a primit Sobaru după ce s-a aruncat în cap: 2.000 de euro şi jucării

Protestul tragic şi dezarmant al electricianului a stârnit compasiunea multor români care s-au arătat interesaţi apoi să-l ajute financiar. Ceea ce s-a şi întâmplat, doar că, banii care i-au intrat în cont, până în acest moment, demonstrează că foarte puţine dintre intenţii s-au şi concretizat. Soţia lui Sobaru, Mădălina, ne-a declarat că în contul lor au fost viraţi 1.000 de euro, bani reprezentând sume mici donate de simpli pensionari şi colegi de-a lui Adrian, iar săptămâna viitoare urmează să mai primească alţi 1.000 de euro, din partea unei societăţi comerciale.
"A primit şi 10, şi 30 de lei de la pensionari, şi colegii săi de la TVR l-au ajutat, dar nu banii contează, ci gestul oamenilor. Cea mai mare sumă i-a oferit-o însă o firmă care vrea să ne dea 4.000 de lei”, ne-a declarat soţia acestuia, Mădălina.

"Sobaru este pentru mine un erou"

În drama lui s-au regăsit şi alţi aprintii care au copii diagnosticaţi cu autism. "Adrian Sobaru este, pentru mine, un erou, în faţa căruia mă închin cu toată admiraţia. Îl admir pentru curajul său, pentru cuvintele rostite mai ceva ca un absolvent de studii superioare, pentru dragostea sa faţă de familie, pentru tot sacrificiul de care a fost în stare pentru a-şi creşte copilul bolnav dar, de care este atât de mândru", comentează Petronela, o cititoare adevărul.ro.

Colegii de la TVR ai bărbatului ne-au declarat însă că, cel mai mare şoc suferit de Sobaru s-a petrecut în urmă cu ceva vreme, o întâmplare care l-a marcat profund.

"A angajat un psihiatru foarte bun care să facă recuperare cu băiatul şi, tratamentul chiar a dat rezultate spectaculoase. Într-una din zile, când se intoarcea de la şcoală, însoţit de bunica lui, adolescentul s-a rătăcit de femeie şi s-a pierdut pe străzile Capitalei. Adrian a fost anunţat prin telefon şi parcă înnebunise. L-a căutat disperat, ţipând, până l-a găsi", ne-a declarat unul dintre colegi. Întâmplarea ne-a fost confirmată şi de soţia electricianului, însă nu a dorit să comenteze foarte mult incidentul.


http://www.adevarul.ro/locale/bucuresti ... 59013.html
dora
 
Posts: 3778
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Next

Return to ARTICOLE VECHI

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 1 guest

cron