Modificarea clasei pentru a integra copii cu autism

Moderators: camel, moderators

Modificarea clasei pentru a integra copii cu autism

Postby gamara » Sat Nov 07, 2009 8:59 am

MODIFICAREA CLASEI DE GRADINITA PENTRU A INTEGRA COPII CU AUTISM.
Manual pentru educatori


Deoarece aveam nevoie de un material bine realizat pentru a o ajuta pe educatoarea de la gradinita unde merge Rares sa inteleaga problematica autismului si sa ii arate modalitati si cai de comunicare cu copii cu autism, am inceput sa caut articole pe aceasta tema. Intamplator am gasit acest "manual" care dupa parerea mea deservea intocmai nevoilor mele. Am tradus cu ajutorul unei bune prietene intreg materialul, si il postez si aici, poate vor mai fii si altii care se vor putea folosi de el.
Cum munca autoarei este protejata de drepturi de autor, rugamintea mea expresa este de a ii proteja creatia si de a nu prelua in intregime textul de mai jos si a-l publica sau folosi sub propriul nume, indiferent de motivatie, cauza sau rezultat. Deja am luat legatura cu autoarea materialului pentru a discuta o eventuala traducere si distribuire in Romania a ghidului, si s-a aratat mai mult decat incantata de idee.

Mai jos este textul de prezentare al articolului, la momentul publicarii acestuia.

Author Karen Griffin Roberts Featured in Connections Newspapers
Shantice Bates
Aug 18, 2009
PEATC is pleased to present “Modifying the Preschool Classroom to Include Children with Autism: A Manual for General Education Preschool Teachers” by Karen Griffin Roberts. This manual is written for teachers and parents who need information on effective classroom strategies for educating preschool children with autism. “There is still a reluctance to include children with disabilities in the preschool mainstream. Many teachers and administrators fear they do not have the facility, or the professional knowledge to include a child who is not a "general education learner," said Roberts.

Roberts wrote this manual for her senior project while earning a Bachelors of Interdisciplinary Studies in Early Childhood Development: A Study in Autism, from George Mason University. “Perhaps the strongest influences which inspired me to write the manual are my mainstream preschool teachers and administrative peers. It is these very peers who teach in exemplary preschools, who follow developmental pathways and best practices in their classrooms. I truly believe they want to understand how the very early childhood education they provide to their general education children lends itself to the perfect inclusionary experience for children with varying learning abilities,” said Roberts. She is also the mother of an child with autistm who is now 21 years old and doing exceptionally well.

The manual includes information on social skills, classroom settings, playtime, guidance and other resources for preschool-aged autistic children. “As an early childhood development specialist, I believe strongly in the importance of early education as a first school experience and early childhood intervention during a time when the human brain is most malleable,” said Roberts.

"Parents of young children, with and without autism will also be interested in classroom strategies and sample activities contained in the text and the appendices. The special education law (IDEA 2004) requires that, to the extent feasible, instruction should have a research base. The guide also includes an extensive annotated bibliography. The guide has nice ideas that can support children's learning, whether or not the child attends an inclusive preschool." commented Cherie Takemoto, PEATC's Executive Director.

The Burke and Fairfax Connections Newspaper will feature Roberts and her guide in their next edition. More on Roberts can be found on their site: http://www.connectionnewspapers.com/art ... 61&cat=104

“Modifying the Preschool Classroom to Include Children with Autism: A Manual for General Education Preschool Teachers” is available in PDF format on the PEATC web site.
gamara
 
Posts: 127
Joined: Tue Jan 01, 2008 8:53 am
Location: Timisoara

Traducerea ghidului

Postby gamara » Sat Nov 07, 2009 9:00 am

MODIFICAREA CLASEI DE GRADINITA
PENTRU A INTEGRA COPII CU AUTISM.

Manual pentru educatori






Dragi educatori,
Multumesc pentru rabdarea si initiativa de a citi acest manual. Acesta a fost conceput pentru a va pune la dispozitie un rezumat al rapidei dezvoltari a autismului, si pentru a va pune la dispozitie strategii pentru a va ajuta la integrarea nevoilor speciale ale acestor copii in clasa dumneavoastra. Dupa cum veti vedea in acest manual, integrarea este legea… si functioneaza.

Ca educator, si ca parinte al unui copil cu autism am fost tot timpul intrebata “Cum e sa cresti un copil cu autism?”. Ani de zile m-am intrebat care ar fi raspunsul potrivit la aceasta intrebare. Chiar daca a creste un copil cu autism este singura mea experienta in domeniu, cred ca a creste un copil cu autism nu este atat de diferit de a creste orice copil. A fi parinte este o experienta provocatoare. Toti parintii sunt ingrijorati de bunastarea copilului lor. Vrem ca cei mici sa fie sanatosi si fericiti. Vrem ca ei sa aiba prieteni si sa se bucure de viata. Suntem in stare sa contestam pe oricine si orice care ne priveaza copilul de drepturile si privilegiile lui. De-a lungul timpului, am avut zile mai bune si zile mai rele. Am avut lectii grele si lectii usoare. Am avut parte atat de momente de glorie cat si de momente de dezamagire. Suntem ingrijorati de greselile pe care le-am facut in trecut si de cele pe care le vom face inevitabil in viitor. Facem ce avem de facut si speram ca nu doar facem ce trebuie ci si ce e cel mai bine pentru copilul nostru. Ne iubim mult si nu ne putem imagina viata unul fara altul.

Ca si plan, cresterea unui copil cu autism nu e foarte diferita de crestera oricarui copil. Si ca educator, cred ca predarea unui copil cu autism nu ar trebui sa fie foarte diferita de predarea oricarui copil. Fiecare clasa de gradinita ar trebui sa fie creata pentru a satisface nevoile individuale ale copilului. Fiecare copil isi aduce experientele culturale in clasa dumneavoastra. Fiecare copil se dezvolta intr-un ritm diferit. Fiecare copil învaţă în mod diferit. Şi fiecare copil are nevoie sa simtă ca este acceptat şi ca aparţine grupului.

Vă mulţumesc. Scer să gasiţi informaţiile din acest manual folositoare pentru clasa dumneavoastră, copii dumneavoastră şi familiile lor.


“ Ca fiinte umane, datoria noastra este sa ii ajutam pe oameni sa isi dea seama cat de rar si vulnerabil este fiecare dintre noi, ca fiecare dintre noi are ceva ce nu mai are nimeni – si nici nu va mai avea vreodata – ceva launtric ce este unic in toate timpurile. Este datoria noastra sa ne incurajam sa descoperim aceasta unicitate si sa gasim modalitati de exprimare a acesteia.”

Fred Rogers


























CE ESTE AUTISMUL?

Definirea autismului
Autismul este o tulburare de dezvoltare momentan diagnosticata la unul din 150 de copii ( Centrul de Control al Bolilor, 2007). Societatea pentru Autism din America (ASA, 2007) raporta autismul ca fiind cea mai raspandita tulburare de dezvoltare pasiva iar numarul celor diagnosticati cu autism continua sa creasca. Tot din statisticile lor resiese ca in timp ce autismul nu este predominant in nicio categorie rasiala, etnica sau educationala, e de 4 ori mai raspandit la baieti decat la fete. Cercetari de la Institutul Kennedy Krieger au demonstrat ca un numar mare de copii cu autism pot fi diagnosticati inca de la paisprezece luni.

Caracteristici de baza ale autismului
Cei care sunt familiarizati cu autismul, sunt familiarizati si cu fraza: „ Daca stii o persoana cu autism, stii o persoana cu autism”. Nicicare doua persoane cu autism nu au aceleasi experiente sau abilitati. Totusi, persoanele cu autism pot avea puncte comune. Acestea includ:
• interactiune sociala deficitara
• comunicare defectuasa
• imaginatie bogata
• comportamente/activitati restrictive, repetitive si stereotipe
• probleme senzoriale
• si inabilitatea de a intelege perspectiva unei alte persoane, la care se face referire ca fiind „ teoria mintii”


Cinci categorii de diagnistic a Sindromului Autismului
Datorita unei largi game de abilitai si talente ale celor cu autism, referirea la aceasta tulburare se face printr-un „ spectru de tulburari”. Spectrul de autism contine cinci diagnostice ale tulburarii. Aceste cinci diagnostice includ:
(1) Tulburarea sutistica
(2) Sindromul Aspenger
(3) Sindromul Heller
(4) Tulburarea Rett - CDD
(5) Tulburare pervaziva de dezvoltare-nespecificata - PDD-NOS

Diagnosticarea duala in autism
Fiecare tulburare din spectru este deseori asociata cu alte probleme mentale sau dizabilitati de dezvoltare. De exemplu, nu este neobisnuit pentru un copil cu autism sa aiba deasemenea si probleme de invatatre, retard mental, tulburari obsesiv compulsive, deficit de atentie, sindromul Tourette, probleme de integrare senzoriala, tulburari bipolare sau oricare combinatie a acestora. Aceste diagnostice asociate poarta denumirea de boala multipla.



Autismul inalt functional si putin functional
Cand descriu un copil cu autism, sunt foarte des intalniti la specialisti, termenii de autism inalt functional sau autism putin functional. Ca regula generala, cei cu autism inalt functional, au un IQ mediu, pot vorbi in propozitii scurte si sunt relativ cooperanti. O persoana e deseori considerata ca avand autism putin functional, daca boala se asociaza cu retard mintal, foloseste limbaj minimal sau este necomunicativ si are probleme serioase de comportament.

De ce integrare?

Aceasta este legea
Organizatia Individuals with Disabilities Education Improvement Act (IDEA), a mandatat, ca toti copii care au disabilitati care ii impiedica in procesul educational, au dreptul la servicii educatie speciale. Autismul este definit ca o disabilitate in DSM IV, publicat de Asociatia Psihiatriei Americane, deci rezulta ca persoanele cu autism au dreptul la servicii de educatie speciale. In plus, orice copil cu o dizabilitate are dreptul la un program individualizat de invatamant in familie, daca are intre 3 si 5 ani, sau un program educational individualizat pentru copii din scolile de stat. In lege este stipulat ca un copil trebuie sa fie scolarizat intr-un mediu cat mai putin restrictiv, in mediul lui natural. Aceasta inseamna ca un copil cu o dizabilitate, trebuie inclus in medii cu alti copii, fie ca asta inseamna acasa, in centre specializate sau la scoala. In conformitate cu IDEA, copii trebuie inclusi in orice mediu si deasemenea au dreptul la servicii specializate prin intermediul guvernului, a scolii sau a unei agentii.

Functioneaza
Centrul de Control al Bolilor, anunta ca autismul este a doua cea mai raspandita dizabilitate de dezvoltare dupa retardul mintal. Acesta subliniaza importanta constientizarii populatiei asupra aparitiei din ce in ce mai dese a autismului si sfatuieste interventii cat mai timpurii pentru copii. Studiile arata ca pentru copiii cu autism care primesc tratament inainte de 5 ani, exista o probabilitate mai mare de a face progrese astfel incat sa fie inclusi in invatamantul de stat. Pentru un copil diagnosticat, despre care specialistii apreciaza ca este pregatit pentru experienta normala, includerea intr-un program de invatamant prescolar, alaturi de indivizi de aceeasi varsta, este o oportunitate a experientei de viata si ii pune la dispozitie o alternativa viabila intr-un mediu mai putin restrictiv si educational.

E cel mai bun exercitiu
Integrarea e cel mai bun exercitiu pentru educatia din copilaria timpurie, care se bazeaza pe educatia copiilor mici ca indivizi unici. Asociatia nationala pentru educatia copiilor mici, descrie cele mai bune exercitii ca predare individualizata este posibila prin: (1) ceea ce stie educatorul despre dezvoltarea copilului; (2) ce stie educatorul despre fiecare copil din grija sa; (3) ceea ce stie educatorul despre cultura si contextul soial in care copilul traieste si invata.



O clasa de gradinita exemplara
Organizatia Circle of Inclusion, care militeaza pentru integrarea copiilor cu dizabilitati, subliniaza ca o clasa de gradinita exemplara(perfecta) este o clasa gandita sa satisfaca nevoile oricarui copil, fie ca are o dizabilitate sau nu. Cand nevoile unui copil nu sunt satisfacute, programul ar trebui adatptat pentru a integra acel copil. Educatorii ar trebui sa fie flexibili pentru diferite tipuri de predare si diferite nevoi individuale ale copiilor.


Limbaj si Comunicare
Dictionarul American Encarta defineste comunicarea ca „schimbul de informatii intre oameni, prin vorbire, scriere sau prin folosirea unui sistem comun de semne si comportamente.”

Limbajul si comunicarea in gradinite

Intr-un proces normal, limbajul si comunicarea necesita abilitatea de a auzi sunete si fraze si de a le intelege sensul. In plus trebuie sa existe dorinta de a te angaja intr-un proces de comunicare/conversatie cu altii. In timpul anilor de gradinita (intre 2 si 5 ani), copii mici cu dezvoltare normala, de obicei nu au vocabularul format sau nu inteleg cum sa impartaseasca sau exprime sentimete. Dar cu fiecare an care trece, copii dobandesc un vocabular nou, creste lungimea propozitiilor lor si incep sa foloseasca limbajul logic si imaginativ. Pana la varsta de 5 ani, copii dobandesc majoritatea structurilor propozitionale ale limbii lor, fiind capabili sa comunice cu indivizi de varsta lor sau cu adulti, sa ceara, sa comenteze sau sa aleaga in functie de subiectul abordat, limbajul adecvat.

Limbajul si comunicarea in autism

Intarzierea pragmatica a limbajului. Limbajul si comunicarea sunt adevarate provocari pentru copiii cu autism. Pentru ca exista un spectru larg al abilitatilor, copii cu autism pot varia de la non-verbali pana la verbali. Totusi, exista pareri cum ca din specrul abilitatilor persoanelor cu autism, cea mai deteriorata dintre abilitati este abilitatea pragmatica a limbajului, sau folosirea limbajului in contextul social.

Teoria mintii. O problema obisnuita a persoanelor cu autism este inabilitatea de a intelege perspectiva altei persoane, cunoscuta drept „teoria mintii”. Inabilitatea de a intelege perspectiva altei persoane, face participarea persoanelor cu autism la comunicare, greoaie.

Comunicarea functionala. Alaturi de intarzierea pragmatica a limbajului si de teoria mintii, copii cu autism folosesc deseori limbaj care nu are legatura cu subiectul convesatiei sau cu situatia respectiva. Acest tip de comunicare fara inteles este denumita „non-functionala”, deoarece nu are ca scop schimbul de informatie. Unii copii din specrtul autismului, folosesc un tip de comunicare non-functionala cunoscuta ca ecolalie. Ecolalia se refera la copii cu autism care repeta ceea ce tocmai au auzit. De exemplu, educatoarea le spune copiilor „Luati-va hainele si mergeti afara.” Copilul cu autism, nu neaparat constient de exprimarea sa, s-ar putea sa repete continuu fraza, „Luati-va hainele si mergeti afara. Luati-va hainele si mergeti afara....” Ecolalia poate fi o incercare a copilului cu autism de a folosi vorbirea spontana si chiar sa il ajute sa asimileze limbajul.

Limbajul receptiv si expresiv. Exista mari diferente intre limbajul receptiv (de intelegere) si cel expresiv (verbalizarea) la copii autisti, la fel ca si sistemul atentiei. Unii copii cu dizabilitati asociate autismului, au nevoie ca instructiunile verbale sa fie argumentate de gesturi, imagini vizuale sau de repetare, in timp ce alti copii au doar nevoie de mai mult timp pentru procesare.

Comunicarea reciproca. Unii copii cu autism au dificultati in a initia o conversatie daca nu au nevoie de ceva sau nu sunt foarte motivati in vreun fel. Rar, copii cu autism comunica sau initiaza o conversatie pentru a socializa. Pentru ca o conversatie sa fie inteleasa de unii copii cu autism, trebuie sa fie concreta si literala. Din cauza inabilitatii lor de a descifra semnele sociale, situatiile noi si limbajul abstract, copii cu autism deseori se confrunta cu provocari din punct de vedere al comunicarii reciproce.

Exemplu de deficit de limbaj/comunicare a unui copil cu autism
Joey este un copil cu autism in varsta de patru ani. A fost inscris la gradinita de stat la inceputul anului scolar. E foarte comunicativ si are un vocabular bogat. Are probleme de limbaj si comunicare in teoria mintii (intelegerea perspectivei altei persoane), de comunicare functionala (comunicare ce nu serveste niciunui scop si uneori include si ecolalia), si atat de limbaj expresiv(ce spune) cat si de limbaj receptiv (ce aude). Ii plac dinozaurii, asa ca educatoarea a pus jucarii in forma de dinozauri si carti cu dinozauri la indemna, pentru ca Joey sa aiba oportunitatea comunicarii reciproce, avand la baza cunostintele si interesele sale. Ceilalti copii din clasa, sunt constienti de cunostintele lui Joey in materie de dinozauri. Deseori acestia iau figurinele din plastic si il intreaba numele fecarui dinozaur. Joey raspunde repede din cap, cu informatii clare si la subiect, nu numai numele dinozaurilor, dar si despre perioada de viata, daca e carnivor sau ierbivor, dimensiunile exacte si cu ce dinozauri e asociat. Apoi, in loc sa se angajeze in conversatiesau sa ii invite pe altii sa se joace, Joey revine la jocul lui solitar, imitand personalitatea si vocea fiecarui dinozaur pe care il ia in mana.
In aceasta dimineata, dupa ce l-am privit pe Joey jucandu-se o peioada, David l-a intrebat daca poate a se joace si el cu diozaurii. Joey a dat din cap fara prea mare tragere de inima ca da si a tras cativa langa el ca si cum ar fi zis „Acestia sunt ai mei.” In timp ce isi schimba vocea de la dinozaur la dinozaur, David s-a oprit, l-a privit si l-a ascultat. Dupa putin timp a inceput sa rada si a spus „Esti haios!”.Joey a inceput imediat sa panga si l-a lovit pe David. Cand educatoarea a vrut sa afle ce s-a intamplat, Joey i-a spus ”A spus ca sunt haios. Nu e frumos sa zici asa. El a spus ca sunt haios.” Joey a luat cuvintele lui David ad literam si nu a inteles ca David nu a vrut sa il jigneasca. Educatoarea l-a rugat pe David sa stea langa Joey in timp ce ii explica ca ea crede ca Joey incerca sa ii spuna ca ii placea sa il asculte pe Joey imitand „vocile haioase” si nu ca David ar fi crezut ca Joey era haios. David, cu ochii inlacrimati a dat din cap ca da si Joey a ridicat din umeri, a spus „Bine” si s-a asezat pe podea sa se joace. Educatoarea si-a pus mana pe umarul lui Joey si i-a amintit ca l-a ranit pe David cand l-a lovit si ca ar trebui sa mearga sa vada daca e bine. Joey s-a ridicat si educatoarea i-a pus mana lui Joey pe umarul lui David. Joey astepta si educatoarea l-a indemnat: „Intreaba-l daca e bine.” Joey a spus „Esti bine?”, David a dat din cap ca da si s-a dus sa se joace. Joey s-a asezat si a continuat sa se joace singur. Tinand cate un dinozaur in fiecare mana, repeta „Esti bine? Esti bine? Esti bine? Da. Sunt bine. ”













STRATEGII IN CLASA DE GRADINITA

Puneti la dispozitie suport vizual
Suportul vizual:
• Face parte din sistemul oricui de comunicare
• Poate atrage si mentine atentia elevilor
• Ii va face pe elevi sa se concentreze pe mesaj si va reduce nerabdarea acestora
• Face concepele abstracte mai concrete pentru elevi
• Il ajuta pe elev sa isi exprime gandurile
Indicatiile prin imagini pot fi generalizate in clasa de gradinita si pot fi folosite pentru orare vizuale, liste cu cantece, jocuri si alte optiuni oferite elevilor in timpul zilei.

Orarele vizuale Copii de varsta prescolara raspund mai bine la rutina zilnica. Orarele vizuale ajuta la deprinderea scrisului si a cititului si la deprinderile secventiale. Orarele vizuale cresc independenta, ajtuta tranzitia si informeaza copilul dinainte de posibilele schimbari in orarul zilnic.

PECS(Picture Exchange Comunication System) Sistemul de comunicare prin schimbul de imagini

Este subliniat faptul ca deseori copii cu autism nu deprind abilitatile de comunicare in ritmul celor de varsta lor cu dezvoltare normala. In clasele exclusiv cu elevi autisti, pentru copii non-verbali, specialisti folosesc adesea Sistemul de comunicare prin schimbul de imagini (PECS). PECS sunt imagini pe care elevul i le prezinta educatorului in loc sa vorbeasca. In timp ce copilul invata sa foloseasca cartonasul imagine ca sa indice un obiect, el poate invata sa combine cartonasele pentru a exprima propozitii intregi. PECS este deasemenea un mod de interventie comportamentala care ii invata pe copiii mai putin comunicativi cum sa comunice din proprie vointa cu altii, utilizand imaginile.


SPORIREA INDEMNURILOR VERBALE
Copii cu autism nu invata prin simpla observatie si au nevoie de indemnuri clare si directe. E important sa dati indemnuri verbale alaturi de a gesticula si a folosi vizualul si repetitia si de a acorda timp suficient pentru procesare si raspuns. Copii cu autism au sisteme de atentie contradictorii, uneori definiti ca „supraselectia stimulilor”.Aceasta inseamna ca in timp ce raspund sau nu la auzul numelui lor, s-ar putea ca imediat sa raspunda la o melodie cunoscuta sau altceva ce ii motiveaza mai mult. Aceasta tulburare de atentie intarzie raspunsurle, deci educatorii tebuie sa se gandesca si sa acorde cpilului cu autism timp in plus pentru a procesa informatia si a reactiona pozitiv la primirea raspunsurilor. Reactia pozitiva la primirea raspunsului, motiveaza toti copii si este foarte important pentru viitoarele realizari ale copilului cu autism.

Dati indemnuri de lucru pentru toate tipurile de invatare

Dati indcatii verbale, kinestetice sau vizuale, pentru ca fiecare copil cu orice combinatie de tipuri de invatare, sa aiba oportunitatea de a participa.


Asigurati-va ca toti copii participa si sunt implicati in activitate

Multi copii cu autism au „atenia combinata” deficitara, ceea ce inseamna, coordonarea atentiei intre un obiect si o persoana, intr-un context social. Se accentueaza imporanta exercitiilor de atentie combinata pentru comunicare si invatarea mediului cu o alta persoana. Cand se preda intr-o clasa, educatorii ar trebui sa se asigure ca toti copii participa si sa acorde timp suficient. Daca cel mic este atent in alta parte, nu va retine informatia. Din cauza atentiei combinate deficitare si a privirilor fixe, copii cu autism au nevoie in mod special de timp de procesare a informatiei.

Jucati-va

Jucati jocuri care presupun asteptarea randului si incurajati copii sa foloseasca cuvinte pentru a cere randul si pentru a indica unii pentru altii cand este randul altcuiva. Sa imparta, este adesea greu pentru cei care sunt la inceput si deseori nu inteleg conceptul de timp de asteptare. Puteti folosi clepsidre, astfel incat copi sa poate negocia intre ei.

Folositi muzica pentru a comunica

Muzica ii motiveaza pe cei mici. Folositi melodii cunoscute si inregistrati cuvinte peste ele atunci cand doriti atentia copiilor. Folositi acele melodii cunosute, alaturi de rutine de gesturi pentru a-i incuraja pe copii cu autism sa imite gesturi. Puneti pauza pentru a le da copiilor posibilitatea de a completa cuvintele melodiei. Folosind cartonase imagine PECs pentru melodiile din clasa si dati-le voie copilor sa aleaga melodia pe care vor sa o cante ceea ce ii face pe cei mici sa inceapa sa ia decizii. Melodiile pentru curatenie sau alte tranzitii, nu doar atrag atentia copiilor, dar ii si ajuta sa se pregateasca pentru urmatoarea activitate.


CITITI! CITIT!CITITI!

Cititul este elementar, prin cititul cu voce tare si prin incurajarea copiilor sa citeasca singuri, ei vor citi mai bine, vor asculta mai bine si vor fi elevi mai buni. Citirea cu voce tare ajuta deasemenea la construirea vocabularului si a abilitatilor de limba, si ii ajuta sa adune cunostinte despre lumea din jurul lor. Se recomanda si ca educatorul sa citeasca cu voce tare:
• El citeste incet cu intonatie, folosind diferite voci pentru diferite personaje.
• Urmareste cu degetul cuvintele in timp ce citeste.
• Arata imaginile si spune numele obiectelor si culorile.
• Le cere copiilor sa descrie imaginile, sa repete fraze din poveste si sa ghiceasca ce se va intampla mai tarziu.
• Isi aloca timp sa raspunda intrebarilor copiilor.
• Ar trebui sa citeasca diferite carti.



Manipulative, marionete si umor

Folositi tablite si marionete pentru a insoti orele si discutiile, pentru a incuraja comunicarea. Studiile arata ca orice copil invata mai bine cand are suport vizal si concret ce insoteste lectia. Este adevarat si pentru copii cu autism. Infoliati imagini pentru a insoti povestile si pentru a le permite copiilor sa urmareasca pe tablite sau sa potriveasca imaginile pe tabla de perete (cu imagini asemanatoare), sau sa redea povestea in imagini. Se mai subliniaza faptul ca cei mici raspund bine la umor, deci educatorul trebuie sa se prosteasca si sa fie amuzant pentru a-i tine pe copii angajati in lectie.

Cateva consideratii importante in comunicarea cu copii

• Spunetile copilor exact ca doriti sa faca, in loc sa le dati indicatii la negativ. De exemplu, daca doriti ca ei sa mearga incet si ei incep sa alerge, spuneti „Ne plimbam.” Daca spuneti „Nu alergati!”, le ia mai mult timp sa proceseze opusul a ceea ce ce doriti sa faca, deci vor raspunde mai intarziat decat daca le dati indicatia directa.

• Spuneti-le „Dupa ce .... vom”. De exemplu, mai bine spuneti „Cand terminati de strans cuburile, vom merge afara”, decat sa spuneti „Daca nu strangeti cuburile nu vom merge afara.” De cele mai multe ori, orarul indica faptul ca veti merge afara indiferent daca fac sau nu ceva, deci prin ultima negatie, sunteti in situatia de a minti.

• In loc sa le spuneti „Liniste!”, invatati-i diferenta intre afara si inauntru, nivelul vocilor si a zgomotelor. Apoi va fi mai simplu sa le reamintiti sa foloseasca nivelul vocii pentru interior sau pentru exterior.

• Copii cu autism au probleme cu privirea fixa. Deseori nu se vor uita in ochii unei persoane in timpul unei conversatii. Fara contact vizual, ei par sa nu participe, sa nu fie interesati sau sa nu il auda pe vorbitor. William Sillman, un adult de succes cu sindromul Aspenger, explica dificultatea multor persoane cu autism de a se concentra asupra unei conversatii daca trebuie sa mentina vontactul vizual. Sunt atat de distrasi de trasaturile fetei si alte lucruri ce se intampla in jurul lor, incat pierd firul conversatiei. William subliniaza cat de nepotrivit i se parea, mic fiind, cand cineva il lua de barbie pentru a se uita direct la aceata. Probabil ca cel mai bun mod da a verifica daca un copil va asculta, este pur si simplu, sa intrebati „Ce m-ai auzit spunand?”. Aceasta nu doar raspunde la intrebarea „M-ai auzit?”, dar si daca poate sa repete ce a auzit, veti sti deasemenea ca a si inteles ce ati spus.


Aptitudini sociale

„Relatiile sociale sunt un context important pentru invatare. Fiecare copil are puncte tari si interese care contribuie la functionarea grupului. Cand copiii au posibilitatea de a se juca impreuna, sa lucreze la proiecte in grupuri mici si sa vorbeasca cu alti copii sau adulti, dezvoltarea lor si invatarea este sporita. Interactiunea cu alti copii, in grupuri mici, ofera un context pentru copii de a actiona la limita capacitatilor lor in curs de dezvoltare. Mediul de invatare sporeste copiilor capacitatea de intelegere prin interactiunea cu adultii si alti copii.”

Abilitatile sociale la prescolari

Reciprocitatea sociala. Reciprocitatea sociala este un tel foarte important pentru toti copii prescolari. In timpul gradinitei, copii invata cum sa faca parte dintr-un grup, isi fac prieteni, invata reguli si rutine, invata sa isi arate compasiunea, cum sa urmeze indicatii si invata cum sa se isi adapteze comportamentul. Este foarte important ca educatorul sa stie ca fiecare copil isi manifesta in clasa propriul si unicul talent.

Atentia combinata si comunicarea sociala. Coordonarea atentiei intre un obiect si o persoana intr-un context social, se numeste atentie combinata. Exercitiile de atentie combinata sunt necesare pentru ca elevii sa comunice si sa faca schimb de informatii si de continut emotional cu prieteni si ingrijitori. De-a lungul anilor copilariei, copii invata majoritatea abilitatilor sociale si atitudinile cand sunt modelate de adulti si alti copii.

Citirea informatiei sociale. Prin limbajul trupului, tonul vocii si expresiile fetei, cei mai multi dintre copii cu dezvoltare normala, pot interpreta cum se simte o alta prsoana. Ultimele cercetari arata ca exprimarea emotionala e vizibila la nastere, inclusiv zambetul reciproc, vizibil in primele trei saptamani de viata. Pana la sapte luni, copii zambesc la vederea unor fete cunoscute, rad si exprima precautie la vederea unei persoane straine.

Aptitudini sociale la autism

Reciprocitate sociala. Reciprocitatea sociala este o deficienta care pune probleme pentru un copil autist. Deoarece copii cu autism de obicei nu invata prin observatie si prin modele, ei au nevoie de indemnuri directe pentru a-si dezvolta aptitudinile necesare pentru interactiunea sociala. Deoarece cel mai important scop al educatorilor de gradinita este sa-i ajute pe cei mici sa invete cum sa se integreze intr-un grup, cum sa-si faca prieteni, sa invete reguli si rutine, cum sa exprime compasiunea, cum sa urmeze indicatii si cum sa-si adapteze comportamentul, sa plaseze copii cu autism intr-un mediu unde sa poata primi indrumare de la acesti educatori si direct de la de la colegi de aceeasi varsta, le ofera reteaua sociala benefica pentru cresterea emotionala a oricarui copil.

Atentia combinata. Copilul cu autism este provocat sa isi coordoneze atentia intre un obiect si o alta persoana intr-un context social, denumit „ atentie combinata”. In timp ce copiii cu dezvoltare normala invata aptitudin sociale si atitudini cand sunt modelate de adulti sau alti copii, copiii cu autism tind sa nu invete prin observatie. Acestia au nevoie de indrumare clara si directa.

Citirea informatiei sociale. Deficitul in cazul privirii fixe si alte moduri de a comunica si schimba informatii non-verbal, sunt tipice pentru copii cu autism. Prin limbajul trupului si expresiile fetei, cei mai multi dintre copii cu dezvoltare normala pot inerpreta cum se simte o alta persoana. Pentru ca ei nu inteleg si nu participa la comunicarea prin limbajul trupului si expresiile fetei, unii copii cu autism, nu pot citi informatiile sociale si multi au nevoie de ajutor pentru a le interpreta.

Exemplu de copil cu autism si deficitul de abilitati sociale

Drew este un copil de cinci ani, recent diagnosticat cu sindromul Asperger. Face parte din gradinita de stat de doi ani. In fiecare dimineata ajunge la gradinita si urmeaza aceeasi rutina, isi pune toate lucrurile in dulapior, isi agata jacheta si merge sa se joace cu magnetii din centrul de stiinta. Educatoarea stie ca este fascinat de gravitatie, spatiu si forte magnetice. Deseori intreba cate un coleg daca vrea sa mearga cu ea si cu Drew intr-unul din centrele alese de el. Desi Drew este intotdeauna bucuros sa aiba un prieten cu el, de multe ori nu stie ce sa faca. Educatoarea ii simte nelinistea si intelege ca are nevoie de instructiuni in jocul cu colegii.
Intr-o zi, educatoarea l-a rugat pe Mark sa i se alature in centrul de stiinta. Drew s-a jucat atat de mult cu magnetii, incat ii poate arata colegului sau, Mark, cum sa ii faci sa se atraga sau sa se respinga. Multumita de progresul pe care Drew il facuse in conversatie, educatoarea a plecat si i-a lasat pe cei doi sa se joace. Dupa cam cinci minute de joc asemanator, Drew a inceput sa arunce magnetii tot mai tare, facandu-i sa se respinga din ce in ce mai tare, in timp ce repeta incet „Buf!, Buf!, Buf!”. Vazand reactia magnetilor, Mark si-a aruncat gramada lui de magneti in cea a lui Drew. Magnetii au inceput sa se respinga si sa pice de pe masa, in timp ce cei doi baieti repetau : „Buf!, Buf!, Buf!”. Nu dupa mult timp, piesa dupa piesa, sarea din centrul de stiinta si ajungea in diferite locuri din clasa. Nivelul sunetului a crescut repede o data cu rasul necontrolat al lui Mark si cu tipetele, rasul si urletele lui Drew:” Buf!, Buf!, Buf!” in timp ce isi flutura mainile. Educatoarea a intervenit, amintindu-le sa foloseasca vocile de interior. Le-a mai spus sa inceapa sa adune jucariile din clasa. Drew a continuat sa rada si a incercat sa ajute la adunatul jucariilor. Totusi, continua sa repete Buf!, Buf!, Buf!, mai degraba aruncand jucariile decat sa le puna la loc. La un moment dat a luat un cub de lemn si l-a aruncat de podea. Cubul a ricosat din podea si a lovit-o pe una dintre colege in cap, iar aceasta a inceput sa sa tipe si sa planga. In clasa s-a facut brusc liniste. Cei mai multi dintre copii s-au oprit din ceea ce faceau si se uitau la educatoare. Initial, distras de linistea brusca, Drew s-a oprit. Totusi, chiar daca motivul pentru care fetita plangea era evident, el a continuat sa sara aruncand jucarii, repetand „Buf!, Buf!, Buf!...”. Educatoarea si-a pus mana pe umarul lui Drew si l-a intrebat daca stia ce se intamplase. Drew a chicotit si a raspuns „Am aruncat-o.” Educatoarea a continuat pe un ton calm, aratand catre fetita, „Da ai aruncat-o. Dar ea a sarit si a lovit-o pe Laura. Uite ea plange. O doare.”. Drew s-a uitat intr-acolo si continua sa chicoteasca. Lipsit de grija, s-a uitat prin clasa ca sa vada ce facea prietenul; sau Mark, in timp ce soptea „Buf!, Buf!, Buf!”. Educatoarea a continuat, „Drew, daca cineva ar arunca cu un cub in tine si te-ar lovi la cap, ce crezi ca s-ar intampla?”. Drew s-a enervat si a raspuns „M-as supara si as plange!”. Sperand ca s-a facut inteleasa, educatoarea l-a indrumat pe Drew sa aiba grija de prietena lui si sa se asigure ca e bine.

Strategii in clasa

Povestiri sociale

Povestiri sociale in invatamantul de stat. Exista multe tipuri de povestiri sociale. In clasa de gradinita de stat, povestile sociale pot fi prezentate intr-o maiera fictiva pentru a se adresa unor arii sociale importante. Publicatiile pentru copii, ofera o serie de povestiri sociale care subliniaza modul de a imparti; modul in care sa alaturi in joc; in care se asteapta randul sau se asteapta la coada; importanta de a pastra lucrurile curate; moduri de a-si adapta comportamentul si de a recunoaste deosebirile.

Povesti sociale pentru copii cu autism. Povestile sociale pot fi scrise pentru a ajuta copii cu sau fara dizabilitati sa invete rutine; sa exrime probleme de comportament, pentru a-i deprinde cu abilitati sociale, pentru a-i invata lucruri teoretice intr-un cadru social, si pentru a descrie o situatie sociala. Copii care au probleme de procesare auditiv sau de limbaj, de gandire abstracta sau care au dificultati in mentinerea atentiei, de multe ori ii ajuta sa scrie impreuna povesti in clasa, care sa contina mai multe informatii specifice copiilor. Odata ce educatorul constientizeaza o anumita problema, poate dezvolta povesti sociale cu instructiuni pas cu pas pentru copii ce isi dezvolta acele aptitudini sociale. Ideal este, ca povestirea sociala sa contina fotografii ale copilului caruia ii este adresata povetirea. Deoarece copiii cu autism nu invata prin exemple, au nevoie de instructiuni mai concrete. Povestirile sociale, ii dau educatorului posibilitatea de a oferi instructiuni clare sub forma de poveste. Povestirile sociale il ajuta pe copilul cu autism sa anticipeze comportamentul altora in situatii sociale, tot asa cum il invata sa stie ce asteptari au ceilalti de la el intr-o anumita situatie.

Atentia combinata.

Coordonarea atentiei intre un obiect si o alta persoana intr-un context social, denumita si atentie combinata, este o aptitudine necesara copiilor pentru a-si impartasi experientele. A face interactiunea sociala inteligibila si gasirea modurilor de a motiva copilul, sunt elemente critice ale atentiei combinate. Deoarece clasele de gradinita contin nenumarate jucarii pentru varsta copiilor, jocuri si activitati, aceasta este un loc bun pentru a-i invata pe copii sa se joace impreuna si sa faca schimb de informatii. Educatorii pot sa faciliteze atentia combinata pentru copii cu autism prin urmarea intereselor copilului si prin indicarea directa a altor interese. Se recomanda sa nu se puna la indemana copilului autist, obiectele de mare interes, astfel incat acesta sa fie nevoit sa le ceara folosind cuvinte sau limbajul non-verbal. Pentru a incuraja interactiunea sociala intre colegi, educatorul poate sa il indemne pe alt copil sa il ajute pe copilul cu autism, daca acesta vrea ceva. Aceasta initiaza atentia combinata intre colegi. Gesturi non-verbale, ca aratatul cu degetul, intinderea spre ceva si datul din cap, ar trebui utilizate frecvent pentru a facilita, indemna toti copii si a le oferi oportunitatea de a raspunde.


Intercatiunea sociala intre colegi

Interactiunea sociala si raspunsul dat altora ar trabui gandite si incurajate la toti copii. Jocul intre colegi trebuie sa se bazeze pe interese comune. Deoarece copilul cu autism rar va initia jocul, educatorul trebuie sa observe interesele copilului si tebuie sa le potriveasca cu cele ale cel putin unui alt l din clasa. Educatorul poate facilita jocul prin invitarea unui copil sa se joace, alaturi de el si alt copil. Poate crea intrebari si conversatii si il poate instrui pe copilul cu o dezvoltare normala sa converseze cu cel cu autism. Este sugerat ca aceasta trecere de la educator ca initiator la coleg ca initiator, ajuta mai tarziu in interventia limbajului adecvat varstei, social si aptitudinilor de joc pentru copii cu autism.

Citirea indiciilor sociale

In timp ce copii cu o dezvoltare normala, pot citi indiciile sociale primite de la alte persoane, deseori nu stiu cum sa-si exprime propriile sentimentee. Din cauza deficientelor in teoria mintii si lipsa contactului vizual, copii cu autism nu citesc informatia sociala. De aceea, educatorul poate facilita interactiunea sociala pentru toti copii prin oferirea de cuvinte cu care sa isi exprime sentimentele, si invatandu-i sensul conversatiei non-verbale. De exemplu, in cadrul unei povesti sociale despre emotie, educatorul poate arata catre „copilul suparat” si sa le ceara tuturor copiilor sa faca o fata suparata, si sa se uite unii la altii ca sa vada cum arata o fata suparata.




Mediul din clasa

Asociatia Nationala pentru Educatia Copiilor, subliniaza importanta recunoasterii clasei ca fiind o „comunitate de invatacei”. Aceasta elaboreaza importanta comunitatii prin afirmarea ca:
„Intr-o comunitate calda de invatatei, toti simt ca
Apartin locului.
Sunt in siguranta aici.
Conteaza si fiecare din grup conteaza.
Cand avem probleme, le rezolvam.
Impreuna putem face lucruri mari”

Mediul clasei pentru prescolari

Aranjarea fizica. Primele componente recunoscute din clasa, sunt caracteristicile fizice. Aceste caracteristici includ marimea si folosirea spatiului clasei, aranjarea clasei, disponibilitatea materialelor clasei si mobilierul clasei.
Centre de invatare. Centrele de invatare ar trebui sa ofere un mediu bogat pentru a invata. Spatiul clasei ar trebui impartit astfel incat sa faciliteze activitatile in grupuri mari si cele in grupuri mici. In timp ce spatiile mari dau posibilitatea activitatilor fizice, centrele mai mici, puncteaza oportunitatea copiilor de a se angaja in jocul social si in converstie. Spariile pentru jocul galagios ar trebui sa fie in vecinatatea spetiilor pentru activitati similare, asa cum spatiile linistite ar trebui invecinate cu alte centre linistite. Ar trebui sa existe un spatiu al clasei amenajat special pentru momentele in care copii au nevoie sa fie singuri.

Materialele clasei Materialele clasei ar trebui sa fie sigur accesibile copiilor. Materialele ar trebui sa fie suport pentru jocul de a pretinde, sa faciliteze angajarea in interactiune sociala intre copii si trebuie sa fie specifice varstei. Cand sunt introduse noi materiale sau jocuri, care necesita un set de instructiuni si reguli, educatorul ar trebui sa ofere instructiuni despre cum sa se joace corect cu materialele.

Intarirea conceptului de calsa ca si comunitate. Pentru a sublinia conceptul de clasa ca si comunitate, copii ar trebui sa aiba fiecare un loc cu lucruri personale, pentru a-si tine obiectele ce sunt transportate acasa sau de acasa. Copii ar trebui de asemenea sa fie incurajati sa creeze obiecte de arta, imagini si lucrurile pe care le-au facut sa fie puse pe perete sau in diferite centre. Fotografiile copiilor aranjate prin clasa ajuta de asemenea la insuflarea sentimentului de aparteneta la comunitatea clasei.

Timpul si mediul clasei. Copii depind de rutine pentru a procesa structura zilei. Orarul clasei ar trebui sa le ofere o lista de activitati ce trebuie sa apara pe orarul zilnic. Copii ar trebui sa fie informati despre schimbarile importante din orar cu mult inainte de a se produce aceste schimbari. La fel, atunci cand copiii sunt angajati in activitati ce le ofera o experienta cu multe lucruri de invatat, e important ca educatorul sa fie flexibil si sa faca schimbarile necesare in orar, pentru a facilita acele experiente. Educatorii ar trebui sa ii anunte pe copii inainte, despre urmatoarele activitati, spunandu-le cat timp mai au pentru joaca.

Mediul social. Mediul social in clasele de gradinita, ofera o atmosfera care influenteaza felul in care copii se percep, in care isi percep prietenii si educatorii. Educatorii ar trebui sa faca eforturi pentru a intampina fiecare copil, si sa ii ajute sa se instaleze confortabil in clasa. Copii trebuie sa stie ca sunt in siguranta, sunt ingrijiti si bine veniti imediat ce intra in clasa, zilnic.

Mediul clasei pentru copii cu autism

Copii cu autism finctioneaza bine intr-un mediu de clasa de gradinita bine structurat. Aranjarea fizica, ce include si alegerea centrelor, accentuarea clasei ca si comunitate, stabilirea orarului zilnic, regulilor clasei, si accentul pe care il pun educatorii pe ajutorul fiecarui copil ca sa isi dezvolte valoarea sinelui, sunt toate elemente fundamentale ale unui program de gradinita exemplar, care ii ajuta pe copiii cu sau fara autism. Totusi, copiii cu autism sunt deseori distrasi si sunt usor suprastimulati de nivelul crescamd al zgomotului, schimbarea orarului, si nelinistea incercarii de a da sens mediului social. De aceea, strategiile de acomodare trebuie facute astfel incat acestia sa functioneze confortabil in mediul clasei.

Exemplu de dificultati pe care la intalneste un copil cu autism la adaptarea la mediul clasei

Martin e un copil de patru ani cu tulburati pervasive nespecifice de dezvoltare. Parintii lui l-au inscris a o gradinita particulara, cu program cinci zile pe saptamana. Merge si la o gradinita alaturi de alti copii cu autism dupa amiaza. Deoarece inca nu e obisnuit sa se desparta, tatal sau petrece un sfert de ora in fiecare dimineata si il ajuta sa se acomodeze in centrul de invatare ca si ceilalti copii care vin.
In dimineata respectiva, dupa ce tatal sau a plecat, Martin statea cu ochii in lacrimi in centrul in care se pastreaza linstea, intr-un colt al bibliotecii clasei. Stie ca poate merge in acest centru oricand are nevoie sa fie singur. Dupa aproximativ 10 minute a scos o carte de pe raft si a inceput sa intoarca paginile. Educatoarea s-a dus incet la Martin. Marin se uita la ea. S-a asezat langa el si l-a intrebat daca pot citi impreuna. Martin a dat din cap. Educatoarea stie ca daca e supart, Martin gesticuleaza si nu vorbeste decat rar. Ea s-a asezat jos si a inceput sa citeaca aratandu-i pozele si asteptand reactiile lui Martin, dandu-i destul timp sa raspunda. Tocmai cand incepuse sa zambeaca si sa se simta confortabil, a inceput sa sune alarma de incendiu. Zgomotul l-a speriat. A luat-o pe esucatoare de mana, si-a pus mainile la ochi, a stigat dupa tatal lui si a tasnit catre usa. Una dintre educatoare l-a urmat, incercand sa il calmeze, in timp ce cealalta educatoare aduna ceilalti copii ca sa iasa din cladire. Pana cand au iesit toti din cladire, Martin tipa asa de tare, cu atata durere incat nimeni nu ii putea distrage atentia. Afara, educatoarea a incercat sa il tina in brate, in timp ce tipa. Alarma s-a oprit, iar Martin s-a oprit putin sa asculte, apoi a reinceput sa planga. Educatoarea il tinea in brate, asigurandu-l ca totul este in ordine, spunandu-i ca stie ca e zgomot prea mare. Directorul le-a spus ca pot intra in clasa atat elevii cat si eucatorii.Martin s-a hotarat sa nu mai intre in clasa. Inca remura si plangea. In timp ce ceilalti copii s-au intors inauntru, educatoarea continua sa il asigure ca totul e in regula, si i-a spus sa mearga sa bea apa pentru ca s-ar putea sa se simta mai bine. A fost de acord, dar a intrat in cladire cu retinere. Toata ziua, fiecare mic sunet il facea pe Martin sa tresara. Mai tarziu cand a venit tatal sau, a inceput iar sa planga. In timp ce tatal lui l-a luat in brate, eucatoarea i-a povestit evenimentele din dimineata aceea. Martin se tinea strans de tatal sau si plangea. Tatal sau l-a batut pe spate si –a spus: „Trebuie sa fi fost infiorator, a fost atat de tare.”. Martin a dat din cap. Educatoarea i-a spus lui Marin ca asteapta sa il vada a doua zi, ca sa termine de citit cartea pe care o incepusera. Martin a dat din cap ca da.




















Strategii in clasa

Factorii perturbatori din clasa

Se sugereaza definirea centrelor de invatare cu ajutorul imaginilor. Deoarece copii cu autism sunt deseori usor de perturbat si suprastimulat, este recomandat ca celalalte afise de pe pereti sa fie pastrate in numar minim si sa serveasca ca ajutor pentru lectia curenta.

Materialele clasei

Accesibilitatea materialelor. Materialele clasei trebuie sa fie accesibile in siguranta pentru copii. Totusi, se sugereaza punerea obiectelor care ii motiveaza pe copiii cu autism, usor mai departe, pentru a avea mai multe optiuni, sa foloseasca cuvinte, sau comunicarea non-verbala pentru a cere obiectele. In plus, pentru ca elevul cu autism sa nu fie coplesit si suprastimulat de prea multe optiuni, este recomandat ca materialele cu mai multe piese, sa fie pastrate in recipiente marcate clar, cu capace, pentru a putea fi folosit doar un recipient o data si, din nou, sa ii oferiti oportunitati multiple pentru a-si comunica alegerile.

Materiale pentru diversitatea culturala. Pentru a sublinia clasa ca o comunitate, materialele clasei trebuie sa reflcte diferite culturi. In locurile pentru arta trebuie sa fie hartie si creioane cu diferite culori pentru desenarea pielii si ar trebui sa ii incurajeze pe copii sa invete din comunitatile lor. Ariile cu cuburi si cele pentru constructii ar trebui sa contina vehicule, reprezentand diferite tipuri de slujbe, diverse materiale de constructii si diferite animale rare. Cartile ar trebui sa fie multifunctionale si ar trebui sa fie scrise in limile care sa reflecte limbile vorbite acasa de copii. Aria de casa ar trebui sa contina papusi multirasiale, mancaruri din diferite culturi si recuzita si imbracaminte pentru papusi care sa reflecte culturi si dizabilitati. Muzica in clasa trebuie sa reflecte mai multe culturi, iar aria pentru stiinte ar trebui sa includa imagini cu plante si animale, sau chiar plante si animale adevarate din diferite parti ale lumii.

Timpul si mediul clasei

Copii cu autism sunt in mod special depenti de rutinele zilnice. De multe ori nu se adapteaza la schimbari si trebuie sa stie dinainte despre activitatile alternante, pentru a putea procesa schimbarea, la fel ca sa se pregateascapentru schimbare. Problema timpului este dificila pentru copii mici, deoarece inca nu si-au dezvoltat conceptele de minute si ore. Multi dintre distribuitorii scolilor au clepsidre cu nisip cu marcaje de 1, 3 sau 5 minute. Investind intr-o clepsidra pentru clasa, le va oferi copiilor mici o trecere vizuala a timpului. De exemplu, clepsidra poate fi plasata pe masa si educatoarea poate anunta” Mai avem cinci minute de joaca. Cand se scurge nisipul din clepsidra va trebui sa strangem!”. Clepsidrele le dau de asemenea, copiilor o idee despre cat mai au de asteptat pentru atunci cand impart o jucarie, „Va veni randul tau sa mergi cu bicileta cand termina Joyce. Joyce va merge cu ea trei minute. Va fi randul tau cand se termina clepsidra.”

Mediul social

Aria de odihna. Asa cum a fost subliniat in capitolul despre aptitudinile sociale, reciprocitatea sociala este o provocare penru copilul cu autism. Deoarece copii cu autism nu invata de obicei prin observatie sau prin modele, ei au nevoie de idicatii directe pentru a-si dezvolta aptitudinile necesare interactiunii sociale. Copii cu autism, nu stiu cum sa se alature jocului imaginativ, nici nu inteleg cum sa se angajeze in jocul social, sau sa citeasca indicatiile sociale. Aceste deficite sociale fac foarte dificila integrarea copilului cu autism intr-un mediu social. Doar prin faptul ca sunt inclusi intr-un mediu al unei clase, ii face pe copiii cu autism sa munceasca tot timpul pentru a se integra intr-un mediu social. Va puteti imagina cat da obositor poate fi. De aceea este important pentru acesti copii sa inteleaga ca exista un loc in clasa unde se pot separa da grup oricand au nevoie de un moment pentru ei insisi.

Sarcinile in clasa. Copiilor le place sa participe activ in mediul activ. Cum a fost subliniat mai devreme, un spatiu pentru lucrurile personale, ii ajuta pe copii sa realizeze ce fiecare apartine clasei. Un alt mod de a creste in comunitatea clasei este sa va asigurati ca fiecare copil din clasa are o sarcina pentru ziua respectiva. Sarcinile pot fi alese din nenumaratele lucruri ce trebuie facute peste zi, incluzand: ajutorul la masa, tinutul steagului, ajutorul educatorului, responsabilul cu vremea, ajutorul la crearea tabelului, ajutorul la crearea orarului, anuntul momentului pentru curatenie, conducatorul de rand, ajutorul cu scaunele, conducatorul de joc in grup, sau orice alta sarcina de rutina zilnica. Este important ca fiecare copil sa aiba o sarcina in fiecare zi, pentru ca fiecare copil sa simta ca poseda si apartine comunitatii clasei. Pentru copilul cu autism, daca ii dam sa faca o sarcina cu un alt coleg, este de ajutor atunci cand are nevoie de indrumare.













Joaca

„Nu exista reguli arhitectonice pentru castelul construit din nori”

Jocul pentru prescolari
Adultii umplu lumea copiilor cu indicatii comportamentale, rutine zilnice specifice, inteactiuni de limbaj si sociale. In timpul jocului, copii pot sa se joace spontan fara supravegherea sau indicatiile unui adult. Copiii folosesc ce invata si aplica in toate domeniile jocului lor. Cele mai eficiente experiente ale jocului, din care copiii invata despre lumea din jurul lor, sunt acele experiente alese de copil. Experientele jocului trebuie sa fie placute pentru copii, sa fie angajati in acestea, sa fie flexibile, imaginative si schimbatoare. In timpul unui asfel de joc, copiii isi stabilesc reguli, le schimba si ei decid ce este real sau imaginar.

Jocul si obligatia. Jocul faciliteaza procesul de obligare, atunci cand copiii sunt angajati in activitati pe care le aleg ei. In timpul jocului, educatorul poate observa dezvoltarea in anumite domenii a unui copil.

Jocul si dezvoltarea. Studiile indica faptul ca jocul favorizeaza dezvoltarea creativitatii, rezolvarea problemelor si cresterea intelectuala. Jocul, de asemenea ajuta dezvoltarea sociala si abilitatile emotionale. Educatorii ar trebui sa actioneze pentru a usura jocul pentru a oferi optiuni.
Jocul de asemena intareste dezvoltarea in timp ce ofera si oportunitati pentru experiente noi de invatare. Teoreticianul copilariei timpurii, Jean Piaget, spunea ca jocul este cea mai importanta ruta spre invatare, intrucat copiii isi creaza singuri felul propriu de a intelege ce se intampla in loc de a se baza pe instructiunile unui adult. Piaget crede ca jocul este invatat in etape ca o parte a procesului de dezvoltare. Acesta sugereaza urmatoarele etape de joc:

• Etapa 1: Jocul ca exercitiu, care include activitati senzoriale motorii simple ca suptul, bagatul in gura, deschiderea si inchiderea mainii, mangaierea, atingerea si lovirea cu piciorul. Copiii se afla in etapa 1 a jocului de la nastre si pana la doi ani.
• Etapa 2: Jocul simbolic sau prefacerea, care consta in crearea de scenarii prin care sa se prefaca, in insusirea altui rol sau personalitate, cum ar fi a unui supererou, sau rolul de adult, cariera acestiua, sau folosirea recuzitei pentru a reprezenta. Copii sunt in aceasta etapa de la doi ani pana la unsprezece sau doisprezece.
• Etapa 3: Jocurile cu reguli, care este cea mai avansata etapa de joc. Copii incep sa se joace jocuri cu reguli in jurul varstei de unsprezece, doisprezece ani. In aceasta etapa jocurile se joaca dupa reguli, sau dupa regulile stabilite de grup. Dupa varsta de unsprezece, doisprezece ani, jocurile sunt facute cu regului. Aceasta este etapa de joc care face tranzitia spre maturitate.

Jocul social. Teoreticianul Lev Vygotsky credea ca tot ceea ce se invata, se invata in cadrul unui context social. Tot el credea ca cei mici invata atunci cand adultii le ofera gidare cu ajutorul sugestiilor, ideilor si a timpului indelungat acordat pentru aplicarea ideilor si a abilitatilor in jocul lor. Impartasirea experientelor si comunicarea lor, altora, forteaza copilul sa gandeasca logic si sa vorbeasca clar, astfel incat sa fie inteles. Educatorii por ajuta invatarea sociala a copiilor prin oferirea diferitelor oportunitati de a lucra si a se juca impreuna.

Jocul pentru copii cu autism.

Jocul si dezvoltarea. Copii cu autism, nu respecta calea normala in dezvoltarea jocului, care este imbinat cu limbajul, abilitatile sociale si cunoasterea. Aceasta este de iteles, deoarece limbajul si abilitatile sociale sunt doua arii deteriorate la copiii cu autism, si autismul este o tulburare a dezvoltarii. De aceea etapele 1 si 2 dunt descrise diferit pentru copii cu autism, dupa cum urmeaza:
• Etapa 1: Jocul ca exercitiu, care include activitati senzoriale motorii simple ca suptul, bagatul in gura, deschiderea si inchiderea mainii, mangaierea, atingerea si lovirea cu piciorul. Copii cu dezvoltare normala sunt in etapa 1 a jocului de la nastere pana pe la 2 ani. Acest tip de joc este obisnuit la copii cu autism, care sunt mai interesati de manipularea obiectelor si de explorarea simturilor lor, prin bagarea in gura, invartit si alinierea obiectelor. De multe ori deprind un tipar inadecvat de joaca cu o anumita jucarie. De exemplu, un copil se poate juca cu camioane si masini, dar sa le rastoarne cu rotile in sus si sa le observe cum se invart. Aceste moduri de joaca trec la alergat, sarit, invartit si tasnit si de multe ori continua mult dupa varsta de 2 ani.
• Jocul simbolic sau prefacerea, care consta in dezvoltarea unor scenarii, interpretarea rolului sau a personalitatii altora, cum ar fi supereroi sau rolul si cariera adultilor, sau folosirea recuzitei pentru a reprezenta materiala (un cub de lemn poate deveni un telefon celular).Copiii cu dezvoltare normala sunt in etapa a 2-a a jocului de la 2 ani pana la unsprezece, doisprezece ani. Copiii cu autism nu se angajeaza spontan in jocul simbolic sau in prefacere. Cu toate ca ei se pot juca cu camioane sau papusi, jocul lor este deseori acelasi, cu aceleasi jucarii si in acelasi centru de invatare. Inabilitatea de a se angaja spontan in jocul prefacerii, poate fi o combinatie a inabilitatii unor copii cu autism de a intelege perspectiva unei alte persoana, denumita si teoria mintii, din lipsa motivatiei, comunicarea defectuasa si aptitudini sociale inadecvate.

Jocul social pentru copiii cu autism. Deoarece multi copii cu autism percep literar vorbirea, de multe ori nu inteleg cand alti copii se angajeaza in jocul prefacerii. S-ar putea sa nu stie sa intre in jocul imaginativ. Copiii cu autism, in general nu impartasesc experientele, nu ii imita pe altii sau raspund la emotii. Problemele de dezvoltare care intervin in jocul social, pentru un copil cu autism includ lipsa motivatiei, abilitati de comunicare deteriorate si abilitati sociale inadecvate.

Exemplul dificultatilor in joc ale unui copil cu autism

Matthew este un copil de trei ani care trece la o gradinita de stat dupa ce un an a beneficiat de servicii de la stat. Matthew are tulburari autiste. Limbajul sau s-a dezvoltat normal pana la 2 ani. De atunci a incetat sa mai spuna altceva decat cateva cuvinte,”Mama, pentru mama lui, Ta pentru tatal lui si CU atunci cand vrea ceva de baut sau de mancat.” Acum foloseste un pic limbajul semnelor. Familia lui si asistentii sociali, spera ca integrarea intr-o clasa cu colegi de varsta lui, il va incuraja sa vorbeasca si sa dezvolte unele abilitati sociale.
Ca in majoritatea zilelor, in aceasta dimineta, Matthew s-a jucat in centrul cu jocuri manipulative, alaturi de doi colegi. A inlocuit puzzle-lul pe care educatoarea l-a lasat pe masa cu un set de roti dintate de plastic, spre nemultumirea colegilor sai. Una dintre cele doua fetite s-a uitat la Matthew si a zis: „Mat, de fiacare data scoti rotile. Eu vreau sa ma joc cu puzzle-lul!”. Matt continua sa construiasca acelasi patrat din roti dintate pe care il construieste de fiecare data cand se joaca in acest centru. Cele doua fetite au vrut sa plece, cand educatoarea a intervenit. „Matthew”, a spus ea, „hai sa ne jucam cu puzzle-lul acesta impreuna!”,Matthew a continuat cu rotile ca si cum nici nu ar fi auzit. „ Hai sa facem puzzle-lul acesta, si cand terminam, vom construi cu totii din rotile dintate ceva mai mare decat puzzle-lul acesta.”. Matthew s-a oprit din ce facea, a luat fiecare piesa si a pus-o inapoi in cutie si apoi pe raft. Educatoarea a scos puzzle-lul si fetele s-au intors la masa. Matthew s-a uitat la ele cum fac puzzle pana cand educatoarea i-a pus doua piese in mana. L-a ajutat sa gaseasca loocul pieselor, si au terminat puzzle-lul. Imediat dupa ce au pus puzzle-lul inapoi, Matthew a scos cutia cu roti si a construit acelasi patrat cu roti invartindu-se. Educatoarea a mai adaugat doua patrate. El a ezitat, dar a continuat sa invarta modelul sau initial. Alti doi copii s-au alaturat la construit. Matthew s-a dat mai in spate si continua sa invarta patratul sau, si s-a jucat in paralel cu cei doi colegi, in timp ce ei adaugau roti si alte elemente constructiei. Intr-un efort pentru a-i arata cum sa adauge la modelul sau, educatoarea a adaugat o roata care sa ii invarta modelul. El a scos roata pentru a putea sa se joace cu modelul sau, singur.









Strategii in clasa

Jocul social

Cum am aratat mai devreme, in sectiunea cu abilitati sociale a acestui manual, reciprocitatea este un tel educational foarte important pentru toti copii prescolari. Pe de alta parte, reciprocitatea sociala este un deficit care provoaca probleme unui copil cu autism. Deoarece copii cu autism, nu invata de obicei prin observatie sau prin modele, ei au nevoie de instructiuni directe pentru a-si dezvolta abilitatile necesare pentru interactiunea sociala sau jocul social. Plasarea lui intr-un mediu care sa-l includa, unde pot fi indrumati de educatori, sau direct de colegii de aceeasi varstale ofera celor cu autism reteaua sociala necesara pentru cresterea emotionala a fiecarui copil. Daca un copil este nou in clasa, ganditi-va cine ar fi un coleg bun pentru acest copil, pentru a-l ajuta sa se familiarizeze cu clasa, cu ceilalti copii si cu rutinele din clasa.

Educatorii pot facilita interactiunea sociala, prin initierea si indrumarea activitatilor specifice si jocuri bazate pe preferintele de joaca ale copilului. In cartea „Predand copiilor mici cu autism”, sunt facute urmatoarele sugestii pentru predarea strategiilor de joc unui copil cu autism:
• Introduceti o jucarie sau activitate o data. Prea multa schimbare poate fi coplesitoare.
• Aratati-i fiecare pas. Apoi cereti-i sa repete dupa dumneavoastra.
• Incepeti cu perioade scurte de joc structural. Apoi prelungiti perioadele, pe masura ce copilul incepe sa tolereze activitatea.
• Discutati despre activitate si folositi un nivel al limbajului adecvat fiecarui copil. Fiti voiosi, folositi o abordare vesela, spunand lucruri ca „Wow, imi place atat de mult sa rostogolesc mingea catre tine!” sau „Ai construit asa un turn inalt! Nu e diatractiv?”
• Cand predati o abilitate noua, folositi numele copilului si spuneti-i ce se va intampla.
• Apoi, aratati-i sau modelati-i pasii din cursul activitatii, si incurajati copilul sa incerce activitatea de unul singur.
• Aveti grija ca fiecare activitate de joc sa fie DISTRACTIVA si recompensatoare pentru copil. Nu uitati ca motivul principal pentru care copii se joaca este distractia!


Indrumarea

„Copii nostri nu sunt roboti ce trebuie controlati. Ei sunt copii ce trebuie sa invete cum sa se inteleaga in lume. Au nevoie de abilitati de a comunica in moduri care ii vor face sa isi satisfaca nevoile.Si trebuie sa ii ascultam ce ne spun. Comportamentul lor nu trebuie sa fie perfect. Nici nu trebuie sa se asemene cu copmortamentul altor copii.Copiii cu dizabilitati fizice se misca altfel decat ceilalti si nu ne deranjeaza. Atunci sa nu ne deranjeze nici cand copiii cu dizbilitati comportamentale se poarta altfel decat ceilalti copii.”

Indrumare pentru prescolari
Problemele despre indrumare par sa domine interesul majoritatii educatorilor. Prezenta este intotdeauna numeroasa la cursurile de dezvoltare profesionala pe partea de studiul comportamentului aplicat, strategii disciplinare pozitive, variatiuni pentru pauza ca pedeapsa, si un, doi , trei, magic. Multi copii mici se angajeaza in comportamente problema in timpul dezvoltarii normale. Uneori, totusi va fi un copil care nu raspunde la interventie. Specialistii in dezvoltare, definesc comportamentul problema ca fiind:
• Orice comportament care impiedica procesul de invatare al copilului, de dezvoltare si de joaca.
• Comportamentul are este daunator copilului, altor copii sau adultilor.
• Comportamentul care creaza riscul unor ulterioare probleme sociale sau esecuri la scoala.

Mai precis, problemele de comportament includ lovirea, ciupirea, muscarea, lovirea cu piciorul, scuipatul, devastarea, cicaleala, ingnorarea regulilor, excluderea altor copii, injuratul, distrugerea proprietatii, sau actiuni ma des intalnite ca si refuzul de a imparti sau criza de temperament. Studiile arata ca agresiunea fizica incepe pe la 9 luni, si atinge un varf , intre 27 si 29 de luni. Pe la varsta de trei ani, copii trebuie sa fi invatat sa foloseasca metode adecvate pentru a-si satisface nevoile. Normal, majoritatea copiilor prezinta probleme de comportament cand sunt mai mari, daca le e frica, sunt tristi, nervosi, nerabdatori sau deranjati in vreun fel. In general copii nu se comporta cum ar trebui daca vor ceva sau vor sa evite ceva.

Indrumare pentru copii mici cu autism

Intarzierea in dezvoltare si indrumare. Invatarea folosirii unor metode adecvate pentru a-si satisface niste nevoi, se dezvolta in jurul varstei de trei ani.Deoarece exista intarzieri de dezvoltare, copiii cu autism prezinta un risc mai mare sa aiba probleme comportamentale. Este subliniat faptul ca prezinta aceleasi comportamente ca si colegii lor, dar la copiii cu autism, crizele pot dura mai mult sau ractia comportamentala poate fi mai intensa decat cea a colegilor. Totusi, asta nu inseamna ca problemele de comportament sunt evidente la toti copiii cu autism.

Integrarea senzoriala si indrumare. De multe ori, copiii cu autism prezinta comportamente neobisnuite, cum ar fi fluturatul mainii, invartitul, acoperitul urechilor si tipatul, care ii supun mai mult riscului problemelor sociale. Unii copii cu autism au probleme de integrare senzoriala. Studiile subliniaza ca pentru copiii cu autism apare problema ca nu au abilitatea de a integra noi informatii senzoriale, destul de bine pentru a alege ce stimul sa urmeze. De aici si imaginea stereotipa despre copilul cu autism care isi acopera urechile si tipa. Un sunet anume, poate reprezenta o experienta dureroasa. Unii copii cu autism sunt de asemenea linistiti si prefera sa nu fie atinsi sau luati in brate. Temple Gradin, un adult cu sindromul Asperger spune:
„Stimularea tactila, pentru mine si multi copii autisti, este o situatie din care nu poti catiga. Corpul nostru tanjeste dupa cuntact uman, dar cand acesta apare, ne retragem in durere si confuzie. Abia pe la 25 de ani, am putut sa dau mana cu cineva direct.”
Educatorii trebuie sa stie foarte bine despre deficientele senzoriale de integrare pe care le are un copil aflat in grija lor, deoarece multe probleme comportamentale sunt de fapt un raspuns al acelei deficiente..

Teoria mintii si indrumare. Pentru ca au deficiente in teoria mintii sau de intelegre a perspectivei unei alte persone, copiii cu autism nu isi dau seama cand fac o greseala sau cand fac lucruri inadecvate. Deoarece, deseori ei nu citesc indiciile sociale, s-ar putea sa nu inteleaga ca cineva este suparat sau s-ar putea sa intreca o limita. Copii cu autism sunt deasemenea literali si s-ar putea sa interpreteze incorect ceva ce le-a spus cineva si sa actioneze repede in apararea lor. Aceste deficiente pot duce la comportamente inadecvate si sa ii supuna unor riscuri sociale.


Comunicarea si indrumare. Multi copii cu autism au deficiente de comunicare. Cand de chinuie sa verbalizeze si nu pot sa isi comunice suficient nevoile, s-ar putea sa devina frustrati si sa se poarte inadecvat.

Exemplu de comportament inadecvat in autism

Annie este un copil de trei ani cu tullburare pervasiva de comportament. A primit asistenta sociala acasa in ultimul an, dar familia ei si echipa care se ocupa de educarea ei cred ca ar trebui sa beneficieze de experienta gradinitei, pentru a fi printre colegi de aceeasi varsta.
Annie este la gradinita de o luna. In acest timp ea a prezentat cateva comportamente problema, variind de la lovirea cu piciorul, lovirea, aruncarea jucariilor si plecarea din clasa nesupravegheata. Comportamentul ei nu e razbunator, dar are multa energie si foloseste comunicarea verbala la minim. Deasemenea este foarte sensibila la nivelul ridicat al zgomotelor din clasa. Cu cat creste nivelul zgomotului, cu atat creste activitatea ei. Mama ei, ii comunica orarul de dimineata si imbracarea poate fi deseori o problema. Sosetele trebuie puse intr-un anumit mod pentru a nu se aduna, pantofii trebuie legati intr-un anumit fel si tricourile si lenjeria trebuie sa nu aiba etichete. In aceasta dimineata, Annie fuge in clasa invartindu-se cu rochia cea noua pentru a o vedea toti prietenii. Era ziua in care se facea poza si era bucuroasa ca putea sa poarte rochia cea noua. Dimineata a decurs bine, cu rutina zilnica, pana cand Annie a aflat ca nu vor merge afara, pentru ca locul de joaca era cu norori si toti erau imbracati frumos pentru ziua in care se facea poza. Annie a plans un pic. Ii placea sa se joace afara. Mai tarziu, stiind bine orarul, Annie a facut ordine si isi lua cutiuta cu mancarea de pranz din dulapiorul ei. Educatoarea a zambit si i-a spus:”Annie, sti ca asta facem cand mancam pranzul. Azi e altfel. Astazi facem poze si apoi ne intoarcem in clasa sa mancam.” Annie a plans putin. Educatoarea a ajutat-o sa puna cutiuta inapoi si i-a spus ca si ei ii e foame, dar nu va dura mult fotografierea. Cand au ajuns jos pentru poze, li s-a spus ca fotograful intarzie putin, si ca va mai dura cam 15 minute inainte sa poata sa inceapa. Asa ca educatoarea i-a asezat pe copii intr-o alta clasa si le-a citit cateva povesti. Annie era confuza. De cateva ori, in timpul povestilor, s-a ridicat, infasurandu-si parul pe deget, uitandu-se nelinistita la blitz-ul din camera alaturata. Educatoarea a adus-o inapoi in cerc. Annie nu putea sta linistita. A inceput sa il loveasca usor cu piciorul pe baiatul de langa el. Cand acesta s-a mutat, ea s-a mutat langa el, si l-a lovit mai tare. Aceasta a continuat pana cand cei doi erau in picioare, baiatul incercand sa se mute, iar Annie il urama indeaproape. Educatoarea a intervenit si l-a pus pe baiat sa stea intr-o parte a sa si pe Annie in cealalta. Fotograful era acum pregatit pentru clasa, asa ca cei mici s-au mutat in acea clasa si s-au asezat pe jos, fiecare asteptandu-si randul. Annie s-a asezat si imediat a inceput sa isi rasuceasca parul pe deget si leganandu-se nelinistita, se uita la fotograf. La fiecare blitz, se oprea si isi acoperea ochi cu mainile. Cand educatoaea a anuntat-o ce era randul ei sa faca poza, Annie s-a dus impotrivindu-se si s-a asezat pe scaun. Fotograful repeta „Uita-te aici, uita-te la mine.”, in timp ce Annie se uitat nelinistita la toate echipamentele din spatele lui. Neputand sa ii atraga altfel atentia, fotograful a mers la Annie, a-o luat de barbia si a asezat-o pentru poza, iar Annie l-a muscat de mana.


De ce acest comportament?

Cum s-a subliniat mai sus, copii se comporta inadecvat pentru a evita ceva pentru ca vor ceva. In exemplul anterior, ziua lui Annie s-a abatut de la orarul obisnuit, deci si-a inceput ziua cu putina neliniste. Avea nevoie de organizare. Nelinistea ei a crescut cand l-a vazut pe fotograf care manuia toate echipamentele neobisnuite care nu aratau deloc ca si aparatul de foto
gamara
 
Posts: 127
Joined: Tue Jan 01, 2008 8:53 am
Location: Timisoara


Return to GRADINITE,SCOLI, UNIVERSITATI

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 0 guests

cron