metafizica autista


Moderators: camel, jumbo, shakalu, dora, Milena, dominique, moderators

metafizica autista

Postby emil_c » Wed Aug 10, 2005 2:29 pm

Cristina alias simion c,
Cred că am deviat bine de tot de la ‘diete in terapii ptr autism’, aşa că am hotărât să deschid un nou subiect pentru aşa-zişii lunatici care se confruntă cu autismul.


În primul rând te rog frumos să primeşti un LA MULŢI ANI CU SĂNĂTATE pentru Thomas. Spune-i, te rog, în modul cel mai normal ŞI DIN INIMĂ: THOMAS, ANDREI COCIAN DIN ORADEA ÎŢI UREAZĂ SĂNĂTATE ŞI LA MULŢI ANI DIN TOT SUFLETUL.
Îţi mulţumesc foarte mult pentru mantra "precum doresc,asa sa fie", eu folosesc ‘vreau c-Andrei să fie bine acum – inspiraţie / vreau c-Andrei să fie bine AUM - expiraţie’. Am spus că voi fugi în fiecare dimineaţă ca aceasta să se impregneze mai bine, dar iată că nu asta este calea. Oricum în loc de fugă o să mă plimb în timpul mort de la 6 la 7 dimineaţa iar faptul că umblu la tratament îmi face foarte mult binie. Moşul simpatic s-a transformat peste noapte într-un tânăr care are o mică problemă la piciorul stâng. (m-am şi ras chiar şi am dat jos vreo 5 ani – cu lama).

“Cit despre parinti” – cel mai înţelept lucru pe care îl poţi face este să îi ierţi din tot sufletul. Iertarea este cel mai eficient lucru şi cu cât ierţi o ofensă mai mare cu atât această faptă este mai benefică. Ura ta pentru ei trebuit să lasă locul compasiunii, ei nu ştiu cât rău şi-au făcut comportându-se aşa cu tine. Poţi să nu-i vezi, dar în suflet, te rog - iartă-i!
Despre moartea părinţilor pot să spun că şi pentru mine ei sunt într-un fel morţi, în sensul că simt că nu mai am ce învăţa de la ei, chiar cred că aş putea să-i ajut dacă nu ar fi aşa de îndărătnici. Şi aşa se va întâmpla şi cu noi, şi noi vom ‘muri’ pentru copiii nostri cu mult mai repede decât dispariţia fizică.

Eu nu ştiu să schiez dar m-am plimbat mult pe Drumul Roşu din Poiana Braşov. Cred că e fain, dar pentru mine pe vremea studenţiei mi se părea foarte costisitor, cel putin raportat la patinaj care astfel a rămas sportul meu de iarna preferat.

Practic orice dereglare este un blocaj energetic, dar cred că acesta are o cauză care poate sau nu poate fi înlăturată. Eu nu am sentimente de auto-compatimire, deci nevasta – Iulia, nu poate să folosească metoda ta, din păcate. Poate îmi dai o idee – patria are nevoie şi de ea.

Dragilor mei refugiati, dar ce loc aţi mai ales (noroc că la noi totul este cu fundu-n sus şi că nu am găsit harta Ardealului - că v-aş fi localizat mintenaş)! Oricum, aveţi un loc în inima mea, la fel ca şi ceilalţi bucureşteni de pe acest forum (refugiaţi sau nu) la categoria ‘am întâlnit şi bucureşteni cinstiţi’.

Şi încă ceva, pentru puţinii Son-Rise-işti (dar nu numai) care au ceva timp să se mai uite pe Internet şi ştiu şi engleza, vă recomand să o citiţi pe Loosh de pe forumul Autism Treatment Center of America. Este o braziliancă ce trăieşte în Londra, cu sindrom Asperger şi cu un băieţel autist.

În speranţa că nu s-a supărat nimeni şi nu am plictisit prea tare,
Vă doresc tuturor sănătate!!!
Andrei – n. 12.06.2000
Autism usor, atipic (sau nu)
emil_c
 
Posts: 142
Joined: Sun Jul 31, 2005 2:03 pm
Location: Oradea

Postby simion c » Wed Aug 10, 2005 11:42 pm

Draga Emil,tu esti un om tare bun,iti multumesc tare mult pentru urari,m-ai impresionat.
Asa-zisa mantra,aici sper sa nu supar pe nimeni,este un pic vrajitorie,desi asa-zisa vrajitorie se imbina si se confunda cu multe. poti sa zici si "precum spun eu ,asa sa fie ' cu toata convingerea si vointa de care dispui. Cred ca toti care vor citi ce scriu eu aici o sa zica ca sint nebuna.
Si sotul meu s-a ras de curind si Thomas i-a zis nenea.
Parintii mei sa stii ca nu-i urasc,nu pot sa-mi permit sa ma-ncarc cu ura fata de cineva sau ceva ca imediat atrag raul si unde sint si obosita de la o vreme,nu ma pot lupta la capacitate integrala,devin vulnerabila.Tu tot e bine ca ai avut ce invata de la ai tai,pe mine numai m-au tras in jos ai mei si mi-au cam tocat si banii.In rest,eu nu ma agat de baiatul meu,el are drumul lui,nu vreau sa stea legat de mine,chiar daca voi muri ptr el,eu voi continua sa traiesc(sper)
Eu stau la poalele m-tilor Trascau,zona e superba,chiar unde se termina jud Cluj catre Alba.Si Oradea e frumoasa,am fost odata cind eram gravida,mi-a placut tare mult.
Am vazut o biserica parasita in parcul zoo care m-a pus pe ginduri,e ceva cu biserica aia.
Iti multumesc ptr locul din inima,nu cred ca are importanta de unde vine cineva,ci cum e el.Eu am calatorit f. mult(am stat si la un mormon) si pot sa spun ca oamenii sint la fel peste tot,si buni si rai.
Voiam sa te-ntrb,ai citit Tablets of TOTH ?Apropo de balanta si echilibru in om? Stiu ca am depasit tematica site-ului,putem sa discutam pe mail,sa nu-i plictisim pe ceilalti .Cit despre autocompatimire, spune-i sotiei ca eu am cistigat prin munca undeva la 80 mii dolari si i-am pierdut prosteste ,
si nu mai imi pling de mila,desi mi-am plins de mila la un moment dat,pina am realizat ca pierd timp[ul,care este cel mai mare dusman, vorba ceea : " opreste trecerea.stiu ca unde nu e moarte,nu e nici iubire,si totusi,te rog,opreste,Doamne,ceasornicul cu care ne masori destramarea"
Adresa mea de mail este cristinaus1@yahoo.com.
Ai grija cu antibioticele l;a Andrei,eu am creat singura un tratament,dupa modelul altora,evident si uite ca cel mic e f. bine acum.
Nimeni nu ma crede,nici mie nu-mi vine sa cred .Tare greu a fost,dar cred ca sint printre putinii care am avut noroc.Nu mai are stereotipii,hiperactivitatea s-a dus,se joaca,vorbeste,inclusiv mi-a desenat avioane cu crema de ghete pe pereti.Stie doua litere,A si M sa le citeasca.
Construieste castele de nisip,construieste case si avioane din cuburi,face singur la oala ca asa a vrut el,se uita pe carticele si povesteste,sint mindra de el,maninca singur,e baiat mare.Si ne iubeste.
Iti doresc toate cele bune si astept pareri despre ce te-am intrebat,nu te grabi ,e multa informatie acolo si intelepciune.
simion c
 
Posts: 58
Joined: Fri Feb 11, 2005 4:59 pm
Location: romania otopeni

Postby emil_c » Thu Aug 11, 2005 4:24 pm

Cum ai făcut cu Thomas, vrăjitoareo?
Andrei – n. 12.06.2000
Autism usor, atipic (sau nu)
emil_c
 
Posts: 142
Joined: Sun Jul 31, 2005 2:03 pm
Location: Oradea

Postby simion c » Sat Aug 13, 2005 11:03 am

Cu Thomas n-am facut nici o vrajitorie,ma tem ca e cam prea putin.
Am facut un fel de tratament ,e postat pe undeva pe site, si am avut norocul sa functioneze. Am plecat de la ideea ca lucrurile uneori sint mai simple decit par si ca raspunsul se afla mai aproape decit credem.
Pot sa zic acum ca Thomas e normal :) :) :)
simion c
 
Posts: 58
Joined: Fri Feb 11, 2005 4:59 pm
Location: romania otopeni

Postby emil_c » Sun Sep 11, 2005 5:06 pm

Mâine începe la noi cel puţin grădiniţa.
Un gând bun pentru fiecare şi ... nici nu ştiţi cât de mulţi se roagă pentru noi şi copiii noştri.


Andrei, Iulia şi Emil
Andrei – n. 12.06.2000
Autism usor, atipic (sau nu)
emil_c
 
Posts: 142
Joined: Sun Jul 31, 2005 2:03 pm
Location: Oradea

Maruntis pentru speranta

Postby jumbo » Mon Sep 12, 2005 1:19 pm

Le doresc celor care incep astazi o forma de invatamant, clasica sau nu, mult succes, oricare ar fi definitia acestui cuvant.
Noi indraznim astazi cu scoala si avem un munte de emotii. Cam paralizante, e drept. Dar suntem oarecum “vaccinati”. Daca iese, bine, daca nu, incercam altceva. Mai avem ceva maruntis pentru speranta …

O sa iasa.
Nascut: Ianuarie 1998.
Diagnostic: note autiste, hiperkinezie.
jumbo
 
Posts: 350
Joined: Wed Jan 07, 2004 1:19 pm
Location: Bucuresti

Postby emil_c » Tue Sep 13, 2005 4:35 pm

Oricum: speranţa moare ultima (nu costă nimic, nu cere de mâncare, depinde doar de noi).
Şi orice mărunţiş poartă în sine germenii unei mari bogăţii.
Andrei – n. 12.06.2000
Autism usor, atipic (sau nu)
emil_c
 
Posts: 142
Joined: Sun Jul 31, 2005 2:03 pm
Location: Oradea

Re: Maruntis pentru speranta

Postby nemobo » Tue Sep 13, 2005 5:35 pm

jumbo wrote:Le doresc celor care incep astazi o forma de invatamant, clasica sau nu, mult succes, oricare ar fi definitia acestui cuvant.
...

La fel si din partea noastra.
Si pentru noi a fost ieri un inceput dar detalii va vom da peste o oarecare perioada.
Toate cele bune voua si copiilor vostri.
Bogdan, aprilie 2000, autism infantil
nemobo
 
Posts: 34
Joined: Mon Nov 24, 2003 6:17 pm
Location: Petrosani

Literatura si 30 de ani

Postby jumbo » Thu Sep 22, 2005 2:44 pm

Salut topicul lansat de emil_c, pe care il felicit si pentru timpul alocat traducerilor, in care putem sa mai zicem si noi parintii cate ceva despre marele puzzle practic/filozofic la care viata ne-a fortat sa luam parte.
Apropos de farmecul povestilor, povestirilor sau intamplarilor la care participam sau doar le citim, am remarcat parerea unui romancier al zilelor noastre, Mario Vargas Llosa, privitor la seductia indusa de literatura. In plus, exista si ceva referitor la destin si la diferentele dintre tara noastra si alte tari.
Bun, acum care este legatura dintre cele spuse de romancier si ceea ce traim sau ni se intampla.
Aparent nici una.
Dar, cum multe lucruri nu sunt ceea ce par, imi permit sa il citez.

De binefacerile literaturii se bucura si cei care nu citesc

„Oamenilor le place sa spuna si sa asculte povesti de la inceputurile umanitatii. Si asta nu numai pentru a scapa de plictiseala si de temeri, ci mai ales pentru ca aceasta minciuna raspunde nevoii noastre de a ne depasi conditia unei singure existente. Literatura ne ajuta sa traim, imaginar, cite vieti vrem. Existenta, fara acest produs al imaginatiei, e cenusie, monotona si cel mai adesea urita. Recursul la imaginatie e o treaba pe care orice dictatura o considera subversiva”, afirma romancierul peruan, al carui roman de debut a fost ars in public, in curtea colegiului in care a studiat Llosa. “Minciuna literaturii e o forma primejdioasa de libertate pentru orice regim totalitar, fie el de stinga sau de dreapta, militar sau civil, crede fostul candidat la presedintia Perului. “Unul dintre paradoxurile literaturii e ca de binefacerile ei se bucura nu numai cei care citesc, ci si chiar cei care n-au deschis o carte in viata lor, spune Llosa. Fiindca antrenind imaginatia omului, literatura are un rol care nu poate fi ignorat in evolutia umanitatii si a civilizatiei.”

( articolul intreg la: http://www.cotidianul.ro/index.php?id=2113&art=3741 )

Mai avem de asteptat trei decenii

Llosa a devenit scriitor in urma intilnirii sale, cind avea 11 ani cu tatal sau, despre care i se spusese ca ar fi murit. Tatal sau era o persoana autoritara care detesta scrisul si scriitorii. „Faptul ca am avut un tata autoritar m-a facut sa detest inca din copilarie autoritarismul si sa iubesc libertatea. Cred ca destinul meu literar ar fi fost diferit daca nu ar fi fost intilnirea cu tatal meu“, si-a amintit romancierul.
„Cind imi vad tara si sint gata sa fiu cuprins de disperare, privesc tari care erau dictaturi, care erau ramase in urma, dar care in doua trei generatii au reusit sa se transforme complet.“, a mai spus Llosa.
El a oferit in aces sens exemplul Spaniei. „Dar de ce ei da si noi nu?“ l-a intrebat Liiceanu. „Pentru ca au folosit mai bine posibilitatile epocii, pe cind noi, romanii si peruanii le-am ocolit si am perseverat in eroare.“ „Mai avem asadar de asteptat inca 30 de ani!“ a fost concluzia hazului de necaz a lui Gabriel Liiceanu. Pentru uzul publicului filosoful a citit un text politic pesimist al lui Llosa despre situatia din Peru, pe care l-a citit, schimbind cuvintul Peru cu Romania. Situatiile se potriveau aproape perfect.

(articolul intreg la: http://www.cotidianul.ro/index.php?id=2113&art=3742 )
Nascut: Ianuarie 1998.
Diagnostic: note autiste, hiperkinezie.
jumbo
 
Posts: 350
Joined: Wed Jan 07, 2004 1:19 pm
Location: Bucuresti

Postby emil_c » Thu Sep 22, 2005 8:43 pm

mulţumesc Jumbo
Se pare că Llosa m-a făcut să nu-mi pierd interesul pentru acest site (mi-am zis că dacă această apatie mai ţine până termin treducerea sfaturilor pentru părinţii ştiutori de engleză mă las de el)
Şi mie îmi place Llosa, nu am citit chiar tot, în ultimul timp m-am cam plictisit de sud-americani. Totuşi 'Povestaşul' rămâne una dintre capodoperele literaturii după părerea mea.

Aştept şi un manuscris de la o persoană cu Asperger care m-a contactat de vre-o lună.

Nu cred că e bine să fim români tipic pesimişti, mai degrabă ar trebui să îmbunătăţim starea de fapt.
Poate eu, fiind un multi-hibrid (româno-maghiaro-secuio-slovaco-germano-evreu) mă abat prea mult de la medie.

Şi acum una dintre răspunsurile lui Loosh cu care se pare că rezonăm. Cred că este în topicul acesta. Deocamdată în engleză, va urma şi traducerea:


"I believe the way our species is going we are not going to survive long in this planet. Since with all species nature always seem to find a way, normally by mutation, think about it, special children are pure in nature, incapable of lying or being lied to, they are more inteligent, have a better sixth sense, only flourish under an optimum diet and environment and loads of attention, which is how every child should be treated anyway. Under such optimum treatments like Son-Rise, diets, homeopathy, etc they are stronger physically so logically speaking they will in future prevail to the more weaker humans who eat loads of rubbish and are ill all the time or spend loads of time in front of a TV. They will be the norm, not the special children. I think I really went one step beyond the thinking of my child as a gift to really believing I am the mother of a super human being. I don't know if this is a bad belief but it is one, as Emil mentioned, endorsed by many spiritualist faiths around the world. I don't consider myself a religious person, but like Bears mentioned in Son-Rise, I was always seeking ways of answering questions of why we are here, where we are going to and I found answers in many diferent beliefs being one Spiritualism by the French Allan Kardek who evolved a whole work receiving messages from so called spirits. When asked about Autism spirits claimed that all bodies in the universe are populated and that our Earth is one of the least enlighted of planets. There is life out there that is much superior to ours and that autistic people are spirits coming from these worlds who although are purer than us seem to behave strangely simply because they don't know our ways, they haven't been reincarnated in this planet before or many times before like most of us. They don't interact because they are not willing to and not because they are not able to. Fact or fiction or far fetched I don't know, but it is a theory that would make sense and explain a lot to us. As I mentioned before I had this freaky experience of a visit from a person who claims to see spirits and she kept saying things like there is a spirit of a child now about your son's age sitting to his right side saying hello to him and my son immediatelly would look to his right side and smile and say hello, and wave! I totally freaked out! I kept imagining how many times he looked to somewhere empty and started laughing and talking gibberish and I thought he was being autistic, maybe it makes sense to think they are not talking to themselves, there is somebody there and people here in our world are less interesting to them. Not wishing to be controversial just giving you food for thought since we are all suposed to be non-judmental."

iată şi traducerea:

"Cred că după cum evoluează lucrurile nu vom mai putea supravieţui mult timp pe această planetă. Ca şi cu celelalte specii, se pare că natura întotdeauna găseşte o ieşire, în mod normal prin mutaţie. Gândiţi-vă, copiii speciali au o natură pură, incapabili de a minţi şi imposibili de minţit, sunt mai inteligenţi, au un al şaselea simţ mai dezvoltat, se deschid numai printr-o dietă optimă şi într-un mediu optim înconjuraţi de multă afectivitate - ceea ce este modul în care ar trebui tratat orice copil. Cu aceste metode optime de tratament cum ar fi Son-Rise, dietă, homeopatie etc. vor deveni fizic mai puternici şi-i logic că în viitor vor depăşi oamenii mai slabi care mănâncă numai porcării şi-s bolnavi mai tot timpul sau petrec o groază de timp în faţa televizorului. Ei vor fi normalul, nu copiii speciali de astăzi. Eu cred că am mers un pas mai departe de la gândul că al meu copil este un dar considerându-mă mama unei supra-fiinţe umane. Nu ştiu dacă cred bine, dar este o părere, după cum a spus E., susţinută de multe şcoli spirituale din lume. Nu mă consider o fiinţă religioasă, dar cum Bears a spus în Son-Rise, întotdeauna am căutat răspunsuri la întrebări de genul de ce suntem aici şi încotro ne îndreptăm. Şi am găsit răspuns în multe locuri, unul fiind Spiritualism de francezul Allan Kardek care a scris o întreagă lucrare pornind de la mesaje primite de la aşa-zisele spirite. Când au fost întrebate de autism, spiritele au răspuns că toate corpurile din univers sunt populate şi că Pământul nostru este una dintre cele mai înapoiate planete. Există viaţă extraterestră mult superioară celei de pe Pământ şi autiştii sunt spirite care vin din acele lumi care, deşi-s mai pure decât noi, ni se pare că au un comportament ciudat din simplul motiv că nu ne cunosc mediul, deoarece nu s-au mai încarnat aici pe Pământ odată sau de mai multe ori aşa cum am făcut-o majoritatea dintre noi. Nu interacţionează pentru că nu vor şi nu pentru că nu o pot face. Adevăr sau ficţiune, sau pur şi simplu prea de tot - nu ştiu, dar e o teorie care ar putea fi raţională şi ne-ar explica multe. După cum am mai spus-o înainte am avut acea experienţă ciudată a vizitei unei persoane care pretindea că vede spiritele şi tot spunea că vede spiritul unui copil cam de vârsta copilului meu la dreapta acestuia şi că spiritul îl salută. Şi fiul meu s-a întors imediat la dreapta a zâmbit, a spus Bună şi a dat din mână. Am îngheţat complect! lăngă copilul meu. Şi mi-am amintit de câte ori se uita în gol şi de-odată începea să râdă şi să vorbească aiurea şi eu credeam că este autist. Poate fi logic să vorbească cu cineva şi cei din lumea noastră sunt mai puţin interesanţi. Nu vreau să provoc polemici, doar vreau să vă dau de gândit, căci se presupune că suntem fără prejudecăţi cu toţii."
Last edited by emil_c on Fri Sep 23, 2005 7:49 pm, edited 1 time in total.
Andrei – n. 12.06.2000
Autism usor, atipic (sau nu)
emil_c
 
Posts: 142
Joined: Sun Jul 31, 2005 2:03 pm
Location: Oradea

Postby jumbo » Fri Sep 23, 2005 10:38 am

Emil, apatia este si ea aparenta. Mai degraba e vorba de sezonalitate. Vara mai stau oamenii pe afara si scriu mai putin iar prin septembrie incep gradinitele si scolile. Apoi se pun muraturile si se culeg viile… Totusi, sunt destule vizualizari, ceea ce arata ca nu schimbam impresii sau informatii in van. Tot ceea ce reusim sa traducem e bun tradus; un text in engleza sau in oricare alta limba, e putin obositor chiar si pentru cei care cunosc limba. Pentru ceilalti este insa de-a dreptul o bariera. Daca ne dozam bine efortul de traducere si il armonizam cu timpul avut la dispozitie si cu asteptarile privind raspunsurile pe forum, putem obtine satisfactie. Gandeste-te ca o informatie cuprinsa intr-un text postat de tine sau descrierea unei intamplari prin care ai trecut poate aduce o raza de lumina in relatia parinte - copil. Fie si numai atat si tot merita.


Nici eu nu am apucat sa citesc prea mult din Llosa in ultima vreme. Oricum sunt multe carti pe lumea asta care merita citite. Si cum nu mi-ar ajunge o viata sa parcurg tot, va mai semnalez din cand in cand cate ceva care imi place.

„Un roman minte intotdeauna”

„Literatura transpune un adevar ciudat, care tine de pulsiunile scriitorului”, a spus Llosa ieri, intrebat cat adevar si cata minciuna se afla in romanele sale. Minciunile din romane lupta impotriva neajunsurilor vietii, de aceea atat scriitorul, cat si cititorul au nevoie de „adevarul minciunilor” din literatura.
Llosa a explicat ca cea mai buna literatura a lumii s-a nascut in societatile oprimate, dar a precizat ca utopiile scriitorilor nu trebuie transformate in ideologii. „Sa ne ferim sa credem ca utopiile pot deveni realitati”, a adaugat Llosa.
In romanul „Tentatia imposibilului”, aparut zilele acestea pentru prima data in limba romana, in traducerea Marianei Sipos, Llosa reafirma ca unele dintre cele mai teribile pasiuni care se pot insufla maselor este tentatia pentru imposibil si crezul intr-un absolut care nu poate deveni realitate.

(articolul intreg la http://www.expres.ro/cultura/?news_id=198138 )

La cum ploua si la cat ploua in ultimile zile, ma intreb daca nisipul fierbinte de asta vara a fost pe bune sau era asa, o chestie promotionala. Nenea Bacovia, ce parere o avea ?
Nascut: Ianuarie 1998.
Diagnostic: note autiste, hiperkinezie.
jumbo
 
Posts: 350
Joined: Wed Jan 07, 2004 1:19 pm
Location: Bucuresti

Postby dora » Sun Sep 25, 2005 5:12 pm

Oarecum in ton cu titlul topicului, o recomandare(cu dedicatie speciala pt Emil)

Metafizica tuburilor
--------------------------------------------------------------------------------

Autor (i): Amelie Nothomb
Pret: 13,50 LEI (135.000 LEI VECHI)
Editura: Polirom
An aparitie: 2004
Colectia: Biblioteca Polirom

Dupa tragicomicul "Uimire si cutremur", text ce consemneaza exorcizarea pasiunii pentru o Japonie mitica plasmuita la virsta copilariei, Amelie Nothomb isi introduce din nou cititorii in straniul ei univers autobiografic. "Metafizica tuburilor" isi plaseaza insa actiunea in primii ani de viata ai copilului Amelie, care nu se naste cu adevarat decit la doi ani si jumatate de la venirea pe lume. In tot acest timp, nevinovata fiinta duce o existenta pur vegetativa si este taxata de medici drept leguma clinica.

La fel de intrigati de fenomen, dar cu mai multa delicatete, parintii ii spun "Planta". Aparent simplu tub digestiv comunicind cu lumea exterioara prin mecanismele deglutitiei si excretiei, Amelie descopera gratie ciocolatei albe placerea si, prin ea, faptul ca are un eu interior si ca viata merita traita.

Discutînd într-o dup-amiază, uşor metafizic, apropos, cu Amelie, despre sensurile posibile ale ţevii (ea-i spune tub), îmi mărturiseşte, voalat ce-i drept, că are oroare de mîncat, pentru că asta, transformînd-o în ţeavă prin care trec tot felul de substanţe nutritive sau toxice, îi dizolvă capacităţile de reţinere şi transformare creatoare. Starea de ţeavă e deci una care nu face mare onoare purtătorului. Îmi spune toate astea printre rînduri, povestindu-mi experienţe fragede din copilăria niponă, cînd, detestînd crapii, simbol local al masculilor, este obligată să hrănească zilnic trei astfel de înotătoare pe care le-a primit cadou şi care agită apele heleşteului din grădină. Cei trei, Iosif, Maria şi Iisus, deschid rotunde gurile lor ca nişte capete de tub, şi plescăie obscen aşteptînd fulgii. Amelie are, la vîrsta de trei ani, coşmaruri erotice cu gurile crapilor.
Dar tipa nu este la prima întîlnire cu metafora tubului, căci pe vremea cînd era Dumnezeu, adică pînă la doi ani şi ceva, i se părea naturală starea în cauză (de ţeavă, n.m.). Nu reacţionează în nici un fel, are o atitudine mai degrabă înţeleaptă, de tub prin care lumea curge liniştit, fără fasoane şi emoţii, pînă cînd zbang!, gustul ciocolatei belgiene o pune pe jar şi o scoate din inerţia primordială. Crede ea, ca urmare a întîmplării, că plăcerea e principiul adevărat a ceea ce numim viaţă, carevasăzică participare activă. Iar ţeava e incompatibilă cu principiul plăcerii, deci al vieţii, pentru că e incompatibilă cu ideea de alegere. Şi în sfîrşit, viaţa, mi-a spus Amelie, presupune selecţie, deci implicit refuz. „Cel care acceptă totul nu trăieşte în mai mare măsură decît gaura de la chiuvetă.” Adică decît un tub căruia nu-i vezi decît un capăt
În rest Amelie povesteşte încîntător, se vede că e fată deşteaptă, citită, şi deşi pe alocuri se vede cam mult, nu e supărător. E o fată pe care îţi vine să crezi că nu o mai înspăimîntă nimic, pune pe tapet toate inside-urile ei, nu se sperie de rădăcinile vizibile ale anorexiei de care suferă, ba din contră, pare că le expune în încercarea de a le exorciza.
Discuţia cu ea a fost plăcută, concisă, Amelie nu are de obicei să se întindă inutil la vorbă, rosteşte fraze scurte, cuprinzătoare, face atmosferă din cîteva fleacuri, din cuvîntul shaku hachi, de exemplu, care e numele unui instrument muzical japonez care seamănă cu flautul.
E exotică şi tranşantă, o dulceaţă, dacă mai pui la socoteală şi aparenta fragilitate psihică, explicată pe pagina a treia a cărţii ei de vizită, carte verde (Amelie Nothomb, Metafizica tuburilor, Polirom 2004), pentru că Amelie e o cosmopolită, s-a născut pe vremea cînd tatăl său, belgian, consul şi mai apoi cîntăreţ de no, îşi îndeplinea serviciul în Japonia. Din 92 începînd, ea scrie cîte un roman pe an, impresionant, nu?
Şi deşi nu prea mă mai încîntă discuţiile scurte, de-o dup-amiază, fluide şi dezlînate, facil postmoderne şi ca atare jenant superficiale, cu Amelie am avut o surpriză plăcută. E puternică şi închegată ca o prăjitură care arată bine, dar îţi lasă gustul amar al sinuciderii ratate din pur noroc şi nu din precauţie. De ce? Dacă stai într-o zi de vorbă cu ea, o să afli.
Şi poate că n-o să înţelegi ce-i omul în urma cercetării unei metafizici a tuburilor. În schimb vei medita mai profund la acele lucruri care te folosesc prea des drept spaţiu predilect al tranziţiei, depăşindu-te fără să sufere transformări.

http://www.marti.ro/arhiva/0406/0406_cr ... _sandu.htm
dora
 
Posts: 3779
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby emil_c » Sun Sep 25, 2005 10:13 pm

Am trăit-o şi pe asta - mi s-a făcut o dedicaţie specială, prima din această viaţă la 37 de ani.

Mulţumesc şi mult succes cu Vlăduţ
şi mult Bine pentru toată lumea!
Andrei – n. 12.06.2000
Autism usor, atipic (sau nu)
emil_c
 
Posts: 142
Joined: Sun Jul 31, 2005 2:03 pm
Location: Oradea

Pacatul si Reincarnarea

Postby simion c » Sat Oct 08, 2005 8:08 am

Emil ,salut si salut tuturor.Observ cu multa bucurie ca tenta de disperare s-a schimbat in una de optimism ,ma refer aici la discutiile de pe forum.
De asemenea metafizica autista este un subiect pe care eu n-as fi indraznit sa-l abordez niciodata.Dar...de la ultima noastra discutie,Emil, m-am apucat sa ma documentez impinsa fiind si de unele discutii pe care le-am avut cu parinti ai copiilor autisti care cred ca platesc niste pacate prin copiii lor.Subiectul este foarte vast si voi incerca sa spun pe scurt.Cercetarile mele au inceput cu biblia asa cum o avem noi astazi,in special cu vechiul testament,caci la noul testament lucrurile sint mai clare.Dar aici s-a complicat totul,caci sint trimiteri la locuri si popoare despre care nu se stie mai nimic,asa am ajuns la esenieni,la egipteni,la zend-avesta... la atlantida.De mare ajutor mi-au fost lecturile lui Edgar Cayce cel mai mare medium american.De asemenea Sefer Yetzirah,sau Book of creation,pe scurt Geneza.
De asemenea Geometria sacra(daca ai vazut Matrix),tablitele lui Toth,alias Hermes care impreuna cu Ra si Isis au ridicat marea piramida.Apoi imparateasa Teodora care a "periat " biblia de frica legii karmei,de frica reincarnarii.Apoi Constantin si Elena care au schimbat sabatul in duminica ptr ca nu-i sufereau pe evrei.Ei bine,uite cit m-am lungit si nici n-am inceput.Karma nu este o idee indiana ea a existat de la inceputuri,reincarnarea sau metempsihoza este pomenita in biblie adesea ,se numestea legea "ochi ptr ochi si dinte ptr dinte " ,gresit inteleasa azi.Exista un Tata al tuturor ca divinitate si exista Christos -constiinta universala care s-a incarnat.IIsus a fost intii Amilius (atlanteanul),apoi Adam (om) unde si-a inceput o karma pe care a rascumparat-o ca IIsus,apoi a mai fost Hermes (Toth),Zoroastru,Iosua de la curtea lui faraon,Asaf,autorul psalmilor si in final IIsus ,cind a venit sa rastoarne legea si traditiile ,si anume sa rastoarne legea karmei,prin legea Gratiei: iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti (si astfel opresti seria reincarnarilor si esti una cu Tatal )IIsus a fost intrebat despre un copil nascut orb ,pacatele cui le plateste ale lui sau ale parintilor?El a raspuns ca parintii n-au nici o legatura,pacatele sint ale copilului.Pe de alta parte mai exista si pacatele fata de noi insine daca nu avem grija de cele 3 corpuri :fizic,mental si spiritual.Dupa cum se vede in ultima vreme ceea ce mincam este numai plastic,hormoni,glutamati ,nitriti ,respiram gaze de esapament,bem apa cu clor si sucuri colorate,sintem tristi,deprimati,nervosi si ne mai miram ca avem copii cu probleme.
Noi oamenii in loc sa fim perfecti ca Tatal,ne ducem singuri in jos.
Cit priveste reincarnarea masiva a copiilor indigo sau de cristal,nu cred in asa ceva.Exista reincarnari in grupuri ,cum a fost cu atlantii lui Belial care s-au reincarnat masiv in nazisti,dar acestea sint reincarnari alese cu un scop,pe cind copiii cu autism sint in toata lumea si nu par a se uni in vre-un scop.Mai ales ca multi sint dependenti de altcineva.
Cit despre karma,destin noi ne-o facem singuri,tot ceea ce cream,emitem ca gind si fapta nu se pierde ptr ca totul este natura vibratorie si toate exista de la inceputuri si ne ajuta sau se intorc impotriva noastra.Eu am ajuns la concluzia ca rabdarea este o mare virtute(nu asteptarea) ,golirea eu-lui de invidie,critica,rautate ,egoism si apoi inlocuirea lor cu meditatie prin rugaciune,cu dragoste ptr sine si ptr aproape.Stiu ca toate cele insirate de mine mai sus sint multe si complicate( in special geometria sacra),dar in final toate religiile si invataturile sint aceleasi : trupul este templul in care locuieste duhul dat de la Tatal,iar sufletul si mintea sint facute pentru iubire.Atlantii se imparteau in 2; fiii lui Belial si fiii luminii.
Interesant este ca acestia apar adesea in biblie,chiar si Isus face referire la Belial.Daca gasiti interesant ce am scris,putem continua discutia.Astept pareri de orice fel,cu mentiunea ca arderea pe rug este interzisa zillele astea.
simion c
 
Posts: 58
Joined: Fri Feb 11, 2005 4:59 pm
Location: romania otopeni

Postby emil_c » Sat Oct 08, 2005 6:22 pm

Salut Cristina,
Am câteceva de replicat, dar acum sunt prea obosit. De vreo 4 zile am dormit cam puţin (nu vă speriaţi nu din cauza lui Andrei - nici a Iuliei). Acum am venit de la călărie. S-a deschis recent lângă Băile Felix un manej şi există şi un ponei (îmi pare rău, dar îl cheamă Gogu). Andrei a fost încântat, l-a călărit. Cât despre mine, deşi nu am mai călărit de vreo 10 ani nu m-am putut abţine şi trebuie să recunosc că tare mă doare ... de-abia aştept să mă pun pe orizontală.

Pe curând şi un gând bun pentru fiecare

Acum încerc să răspund, Cristina.

Nu conside că plătim păcate, ci mai degrabă, aceşti copii (împreună cu alte 'nenorociri') le consider mijloace de evoluţie ale eului (duhul, entitatea, sufletul sau a scânteii ce poartă în sine divinul.) Precum prea înţelept, zic eu, se spune: tot răul e-nspre bine. Bineînţeles aceasta nu înseamnă că trebuie să fim pasivi (mioritici) şi să-l lăsăm să prolifereze, ci dimpotrivă, fără a fi resemnaţi trebuie să acţionăm cum putem spre bine.

Probabil că acel copil născut orb plătea o karmă individuală şi în cazul său părinţii într-adevăr nu erau de vină.

În alte cazuri însă aceşti copii vin tocmai ca să încerce să ne facă mai buni şi aşa cum zici încearcă să ne facă mai atenţi la faptul că dacă o ţinem tot aşa e de rău. Dat fiind că se dezvoltă numai cu o dietă mai sănătoasă şi că nu vor să se integreze în tiparele actuale trebuie să ne dea de gândit. Tocmai că sunt aşa de dependenţi dovedeşte cât de mult vor să comunice acestea cu noi.

Naziştii au fost ei reîncarnări masive ale întunericului, dar oare câţi au văzut aceasta la momentul respectiv? Şi oare câţi germani de bine de azi s-au născut tocmai datorită lor, datorită faptului că Hitler a dat la început o nouă speranţă părinţilor lor? Nu mă înţelegeţi greşit - nu vreau nicicum să-l disculp, procentul de sânge evreu din mine nu poate îngădui aşa ceva, doar reflectam.

Cred că ai ajuns la concluzia bună, mă întrb numai, fără a vrea să te supăr dacă ai alungat acele gânduri negre despre părinţii tăi.

Ştii cheial Artei de a Trăi este, după cum spunea şi Gurdjieff: sinteza A Şti - A Fi.

Mă bucur că ai revenit şi numai bine.

Oameni buni, nu vă sfiiţi să rupeţi intimitatea dialogurilor acestea, dacă credeţi că aveţi ceva de spus!

Fiţi iubiţi, sau cum spune o prietenă a mea Iubire şi Lumină
Andrei – n. 12.06.2000
Autism usor, atipic (sau nu)
emil_c
 
Posts: 142
Joined: Sun Jul 31, 2005 2:03 pm
Location: Oradea

Next

Return to DIVERSE

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 1 guest

cron