Theo Peeters Autismul.Teorie si interventie educationala

Moderators: camel, moderators

Theo Peeters Autismul.Teorie si interventie educationala

Postby dora » Wed Nov 11, 2009 1:29 pm

AUTOR: Theo Peeters
COLECTIE: STIINTELE EDUCATIEI.Structuri, continuturi, tehnici
PRET: 29.95 RON
DOMENIU: Pedagogie, stiintele educatiei , Psihologie , Medicina
ISBN: 978-973-46-1555-1
ANUL APARITIEI: 2009
NUMAR PAGINI: 320
FORMAT: 135x200
Traducere de Ana Ivasiuc
Prefete de Alois Ghergut, Georgeta Ciobanu, Carmen Gherca

Volumul ofera o perspectiva teoretica asupra autismului si numeroase strategii practice de interventie pentru educatie si tratament, precum si marturii ale parintilor si ale unor persoane inalt functionale ce sufera de aceasta afectiune. Autismul. Teorie si interventie educationala este un studiu de referinta pentru toti specialistii care lucreaza cu copilul sau adultul cu autism – medici, psihologi, psihopedagogi, asistenti sociali, educatori – si o lectura utila pentru parinti.




Cuprins: Autismul ca tulburare pervaziva de dezvoltare • Ce este autismul? Cite persoane sufera de autism? • Punctul de vedere al specialistilor: copiii „diferiti” au nevoie de un ajutor diferit • Problema atribuirii de semnificatii • Experimente cognitive pentru copiii cu autism • Interpretarea perceptiilor: capacitatea limitata de a atribui semnificatii • Comunicarea • Interactiunile sociale • Probleme legate de imaginatie



http://www.polirom.ro/catalog/carte/aut ... onal-3568/
Last edited by dora on Tue Jun 14, 2011 11:47 am, edited 1 time in total.
dora
 
Posts: 3778
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Wed Nov 11, 2009 1:31 pm

Aceasta este ultima carte aparuta la noi, publicata de Theo Peeters, la editura Polirom, 2009. Ceea ce mi-a placut la aceasta carte este tocmai limbajul accesibil tuturor si explicarea fiecarei teorii sau definitii. Sunt prezentate intercalat, marturii ale unor persoane adulte care sufera de autism inalt functional ( Temple Grandin, Therese Joliffe, Sean Barron, Donna Williams), precum si cazuri de copii si evolutia lor, programele lor personalizate. Copiii sunt atat din tarile nordice, cazul lui Hans, dar si din Romania, din Iasi.



Triada de tuburari: comunicare, interactiune sociala si imaginatie, reprezinta scheletul intregii carti. Desi stiam multe din informatiile de aici, am descoperit si cateva sfaturi mai mult decat bune, pe care le-am si pus in practica cu rezultate imediate, si ma refer aici la temporizarea activitatilor de joaca si schimbatul randului in joc.

Daca primul capitol face o prezentare a autismului, in opozitie cu bolile psihice, in al doilea capitol se vorbeste despre problema atribuirii de semnificatii.

Pentru a crea un spatiu securizant este nevoie de o buna structurare a spatiului de invatare si de joaca a copiilor cu autism, in functie de caracteristicile fiecaruia. Sunt prezentate cateva scheme inteligente de demarcare a spatiului personal dar si crearea unui spatiu de socializare, joaca.

O alta problema intalnita la copiii autisti este cea a perceperii timpului. Autorul ne propune cursuri de managementul timpului. Aici am invatat ca existenta unui ceas, sau unui orar in care sunt desenate activitatile, eventual poze, faciliteaza obisnuirea copilului cu numarul de sarcini si ordinea lor. Sau cum masa de lucru poate fi compartmentata in spatii sau cutii cu diverse activitati, puse in partea stanga si mutate dupa ce au fost rezolvate, in partea dreapta. Cand toate ajung in partea dreapta lucrul a luat sfarsit.

Capitolul trei abordeaza comunicarea, sunt explicate ecolalia, stilul cognitiv, folosirea corecta a pronumelor eu si tu, dificultatile limbajului metaforic pentru un copil cu autism. Sunt multe discutii si propuneri pentru un model educational potrivit.

Interactiunile sociale sunt aprofundate in capitolul patru. E prezentata Theory of mind. Uneori integrarea in grup normal de copii, in sistemul de stat nu este cea mai buna solutie, cel putin nu inainte ca respectivul copil sa invete unele lucruri indispensabile, sau afectarea lui sa fie minima. Este necesara o mai buna specializare a cadrelor didactice, combaterea unor prejudecati din partea parintilor cu copii normali, adaptarea programelor la un ritm mai putin alert. Si cum acest lucru e putin probabil, nu mai ramane decat invatamantul special, care la noi nu are prea mari sanse sa ajunga la nivelul celor din State.

Exista si un subcapitol legat de sexualitatea persoanelor cu autism.

Si problemele legate de imaginatie sunt de dezbatute, prezenta stereotipurilor reprezentand un mod de calmare si punere in ordine a lumii haotice, care exista in jurul unui copil cu autism. Jocul trebuie sa porneasca de la simplu la complex, presupunand invatarea unor etape: manipulare simpla a obiectelor sau jucariilor, jocul combinativ si descoperirea unor pozitii si situatii inedite dar si practice, jocul functional care presupune imitare si ultimul stadiu este cel al jocului simbolic.

Ne putem invata copiii sa caute si modalitati de recreere, pentru ca oricat ar invata, ramane destul timp pe care trebuie sa-l umple cu ceva distractiv, relaxant, fara a se intoarce exclusiv la stereotipiile specifice.

M-am bucurat sa vad ca am intuit multi pasi importanti si am rezolvat multe probleme, chiar daca nu citisem in prealabil informatii de specialitate, dar am descoperit, citind aceasta carte , ca mai sunt inca multe lucruri de facut. Ma bucur ca macar asa ni se ofera niste puncte de reper, niste sfaturi bune.


Posted by Altheate at 15:13
Labels: Anunturi, Carti interesante

http://altheate.blogspot.com/2009/11/au ... entie.html
dora
 
Posts: 3778
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby stepacro » Wed Nov 11, 2009 3:39 pm

Nu cunosc autorul, dar pot sa spun ca l-am avut profesor pe Alois, e un bun profesionist si un profesor special.... el este cel care mi-a coordonat lucrarea de licenta si am avut multe de invatat din colaborarea cu el...
Always let your conscience be your guide...
stepacro
 
Posts: 124
Joined: Tue Sep 08, 2009 4:19 am
Location: Montreal

Postby dora » Tue Jun 14, 2011 11:52 am

Autismul
Autor: Theo Peeters


Un adult cu autism a spus odata: “Voi sustineti ca noi nu suntem empatici, insa de fapt e chiar invers. Atunci cand voi vorbiti cu mine, o faceti ca si cum as fi ca voi. Insa eu stiu ca voi sunteti diferiti”.



Copiii diferiti au nevoie de un ajutor diferit.
Multe fixatii ale copiilor cu autism au de-a face cu nevoia lor de a-si proteja sistemul nervos hiperactiv de surescitare. Prin concentrarea asupra obiectului fixatiei, alte forme de stimulare carora nu le pot face fata sunt blocate ... Cand eram mica, imi placea sa-mi provoc singura durerea. La fel se intampla poate si la alti copii care se automutileaza ... Atunci cand oamenii incercau sa ma sarute, voiam sa ma desprind de ei, pentru ca daca ma atingeau simteam cum un val de ace imi invada tot trupul. Cateodata doream sa simt senzatia linistitoare de a fi imbratisata, dar daca cineva ma lua in brate, efectul asupra sistemului meu nervos era coplesitor. Era o dorinta de apropiere si in acelasi timp de respingere, insa aceasta era provocata de surescitare, nu de manie sau anxietate. (Temple Grandin)

Cuprins


Autismul ca tulburare pervaziva de dezvoltare
“Nu pot” nu inseamna “nu vreau” . Nu vorbim despre lipsa de motivatie
What’s in a word? Etichetele pot salva vieti omenesti
Parintii au nevoie de claritate: un raspuns clar la intrebarile parintilor
De la intelegere la interventia educationala
O tulburare pervaziva de dezvoltare solicita pe durata intregii vieti asistenta unei institutii de ingrijire specializata in autism
Problema atribuirii de semnificatii
Cognitia. Ce face creierul cu informatia senzoriala?
Autismul cu sau fara deficienta mintala: care este diferenta?
Autismul si deficienta mintala. Asteptari realiste legate de viitor
Obiectele ca limbaj inteligibil
Locuri stabile.”Unde?” despre organizarea unei clase sau a uni modul de tip familial
Structura spatiului
Perceptia timpului: un traseu temporal vizibil. Cursuri de managementul timpului
Cand? Vizualizarea modului in care decurge ziua
Intrebarea referitoare la durata: “Cat timp?”. Despre orarul de lucru si alte scheme
Despre cum se organizeaza o sarcina
Recompense concrete ca mijloace de motivare. Intrebarea “de ce?”
Comunicarea
Ce inseamna “mare”? Ce inseamna “mic”?
Cand spui “tu”? Cand spui “eu”?
Ecolalia ca tentativa de integrare
Originea unei formule ecolalice este adesea necunoscuta
Dificultatea limbajului metaforic: a lua figurativul drept literal
Despre forme de comunicare
Vederea precedent (cateodata) vorbirea. Imaginile: cuvinte vizibile
Functiile comunicarii. Comunicare ESTE ceea ce FACE
Primele litere ale alfabetului autist
Interactiunile sociale
Viata ca o scena. Un autist pe terenul de fotbal
In multe institutii exista cate un Hector
Despre negativism, trepte de gradualitate si forme de constiinte sociala
Persoanele cu tulburari pervasive au nevoie de protectie pervaziva. Observatii despre integritate, normalizare si segregare
Pretuirea persoanelor cu deficiente pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce o minoritate doreste ca ele sa fie
“Integrarea inversa” ca punct de plecare
Constiinta sociala si sexualitatea. O introducere
Probleme legate de imaginatie
Comportamente repetitive si stereotipe. Un pattern limitat de interese. Deficiente calitative
Evitarea esecului prin crearea propriei ordini
Dezvoltarea imaginatiei la copiii normali si la cei cu autism
Iar si iar: “dincolo de perceptive” ? Detaliu sau intregul? “Un puzzle intr-un puzzle”
Inlaturarea stereotipiilor (si a celorlalte probleme de comportament) Trebuie tratate cauzele, nu simptomele. Autismul ca aisberg
Un exemplu: tratamentul comportamentului repetitive si stereotip in cazul lui Ionut—in mod stereotip, el duce la gura mana si tot felul de alte obiecte.

http://www.cursuriautism.ro/autismul.php
dora
 
Posts: 3778
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Tue Jun 14, 2011 11:57 am

| Dorin-Liviu Bîtfoi

Autismul: despre gogonele şi metafore

Charlie este un tânăr afacerist. Atunci când tatăl său moare, află cu surprindere că are un frate, Raymond, de care nimeni nu-i vorbise până atunci. Un frate autist, dar care primeşte toată moştenirea tatălui. Vrând-nevrând, Charlie îl ia pe fratele său la acasă şi o vreme trăiesc sub acelaşi acoperiş. Din milă, dar şi din curiozitate, într-o bună zi partenera lui Charlie, Suzanne, îl sărută pe Raymond şi îl întreabă:

Ce simţi?
Ceva umed,
răspunde fratele afectat de autism. Poate că filmul Rain Man din am citat această secvenţă nu urmează întru totul definiţia medicală a autismului. Însă scena este extrem de relevantă. Dincolo de identificarea pripită a autiştilor cu persoanele izolate social, incapabile de trăiri afective sau blocate în câteva şiruri de cuvinte pe care le repetă în neştire, dincolo de toate acestea, secvenţa amintită este spune foarte mult despre natura autismului.


Imagine din filmul Rain Man (r. Barry Levinson, 1988)


Este vorba despre o neputinţă de a vedea dincolo de obiectele şi acţiunile individuale, de a da sens unui gest, de a interpreta o metaforă, de a înţelege expresiile afective ale celorlalţi. Secvenţa cinematografică este discută de specialistul olandez în comunicare Theo Peeters în volumul Autismul. Teorie şi intervenţie educaţională, recent tradus la editura Polirom. Iată cum comentează autorul olandez scena cu pricina:

Rain Man are dreptate: dintr-o perspectivă strict perceptivă, un sărut este umed. Dincolo de acea senzaţie, îi este greu să înţeleagă emoţia, să adauge semnificaţii percepţiei literale.


Miza întregii cărţi va fi să demonstreze că tocmai această incapacitate de a conferi semnificaţii este vinovată pentru simptomele autiste. Un lucru greu de priceput pentru o persoană normală, care are un limbaj interior şi pentru care lumea are ordine şi sens. În fond, atât aparenta insensibilitate, cât şi neadaptarea socială nu vin din încăpăţânare şi nici din retard mintal sau din vreo patologie psihiatrică. ”Tulburarea pervazivă de dezvoltare”, cum este botezat autismul în manualul de diagnostic, constă în dificultatea specifică a bolnavului de a înţelege ce aude şi vede, o problemă mult mai profundă decât proverbiala izolare socială, aflăm din volumul Autismul. Teorie şi intervenţie educaţională.

Theo Peeters, specializat în neurolingvistică şi psihoeducaţie, insistă asupra felului în care comunicarea şi înţelegerea autiştilor sunt bruiate de gândirea lor ”lipită”, cumva, de obiecte, de aici şi acum. Cei afectaţi suferă de un exces de ”literalitate”: ei nu pot înţelege metaforele şi sensurile abstracte. Un băieţel autist se miră când vede nişte roşii verzi şi replică:

Astea nu sunt roşii, sunt verzi.


La fel, o fetiţă căreia mama îi spune

Șterge-te pe picioare,
se va descalţa, îşi va scoate şosetele şi va începe să-şi frece energic picioarele de preş. Însă acestea sunt, într-un fel, cazuri fericite. Pentru că la vârsta timpurie, mulţi copii autişti nu reuşesc să priceapă nici măcar sensul literal.

Referindu-se la obsesia unor pedagogi sau părinţi care cer copilului autist să vorbească, să articuleze sensuri, Theo Peeters spune că aceasta este o cale greşită. Trebuie început, crede el, de la mijloace mai simple, mai intuitive, de comunicare. Imaginile şi limbajul pictogramelor ar putea fi, iniţial, o metodă mai eficientă de comunicare. În carte găsim exemplul unui orar construit din imagini succesive: o chiuvetă, un pahar, o bicicletă, un autobuz, toate indicând secvenţele unei zile: de la spălatul pe mâini şi de la activităţile didactice până la joacă şi la întoarcerea acasă.


În luna mai 2006, revista Time dedica un număr problemei autismului
Pare un exemplu simplist, dar autorul olandez ne aminteşte că n-avem voie să cerem prea mult de la un copil autist. Important e ca el să fie familiarizat cu nişte rutine care să-i pună ordine în viaţa interioară destul de haotică. Din aceste rutine face parte şi alfabetul vizual, ideal pentru construcţia ulterioară a unei exprimări verbale mai aproape de normal.

Toată gândirea mea este vizuală,
mărturiseşte un adult cu autism. Atunci când se gândeşte la un concept abstract, cum este cel al ”relaţiilor umane”, vede nişte uşi din sticlă ce trebuie manipulate cu multă grijă, iar dacă i se cere să se gândească la conceptul de ”pisică”, tot ce-i vine în minte sunt doar pisicile de care le-a cunoscut în mod particular.



Părinţii şi psihopedagogii direct interesaţi de cartea dedicată autismului vor găsi sugestii pentru integrarea copiilor autişti în clase normale şi ulterior în societate. Însă Theo Peeters avertizează că handicapul îşi va pune amprenta pe toată viaţa şi că inserarea copilului autist în grupuri noi poate fi o dezamăgire, dacă nu e pregătită cu grijă - fără schimbări majore, care l-ar putea înspăimânta, dezechilibra, pe copilul afectat.

http://www.cafegradiva.ro/2010/04/autis ... afore.html
dora
 
Posts: 3778
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI


Return to CARTI, FILME AUTISM

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 2 guests

cron