Camilla Berglund

Moderators: camel, moderators

Camilla Berglund

Postby Magister » Tue Mar 17, 2009 10:38 pm

Vorbind despre vorbire
2006, Camilla Berglund - Suedia

Este foarte obisnuit sa impartim persoanele autiste intr-un grup 'care vorbeste' si unul care 'nu vorbeste', si de asemenea, sa presupunem ca abilitatea de a vorbi implica abilitatea de a comunica prin vorbire. Acei oameni care fac asa, destul de natural ma plaseaza in grupul 'care vorbeste', deoarece sunt capabila, de cele mai multe ori, sa produc cuvinte inteligibile, aproape intotdeauna legate in propozitii.

Totusi, exista o larga zona gri intre a fi complet capabil sa folosesti vorbirea pentru a comunica si a nu avea deloc acces la limbaj, si legatura nu e nici macar liniara. Exista multe moduri de comunicare care nu implica vorbirea, si multe exemple de vorbire care nu este comunicare functionala. Eu traiesc frecvent o multime de experiente pe care le numesc o dificultate sau inabilitate de a comunica; toate se simt foarte clar diferite intre ele, dar pe care oamenii care folosesc categoriile le mai sus tind sa le clasifice fie ca 'vorbire' sau 'non-vorbire'.

Acesta este un punct de vedere deplorabil de simplist asupra ceea ce se intampla de fapt, si care poate cauza situatii foarte neplacute. Deoarece nu am vazut o multime de descrieri a cum este sa-ti pierzi efectiv vorbirea, sau sa fii capabil sa vorbesti dar incapabil sa folosesti aceasta abilitate pentru a comunica (si descrierile pe care le-am vazut intotdeauna par sa omita elemente), voi incerca sa descriu unele dintre diferitele moduri in care traiesc aceste cazuri. Tineti minte insa ca mai sunt posibile si multe alte moduri posibile.

Cand aceste lucruri se intampla, ele de obicei trec dupa cateva minute pana la cateva ore, sau dupa ce am avut sansa sa ma odihnesc si sa petrec un anumit timp singura, dar intre timp ele pot conduce la tot felul de neintelegeri stranii si potential periculoase. Unele dintre ele sunt, de asemenea, foarte dificil de lamurit mai tarziu. A explica faptul ca nu puteam vorbi in momentul respectiv este foarte usor, comparativ cu a explica faptul ca vorbeam, dar ca nu comunicam (sau, in cea mai mare masura, nu comunicam).

Iata cateva exemple de ceea ce se intampla, din interior:

- As putea sa-mi pierd legatura cu uriasul depozit de propozitii pregatite si fragmente de propozitii care imi permit sa sustin conversatii aproape in timp real. Cand se intampla aceasta, inca inteleg ce mi se spune, dar construirea raspunsurilor cere o multime de timp si efort, si astfel voi raspunde destul de incet. Pentru a va da o oarecare idee cu ce seamana, imaginati-va sa fiti tarat din pat pe un podium pentru a sustine un discurs formal, complet nepregatit.

De obicei aceasta este considerata 'vorbire', in afara cazului cand interlocutorul este foarte nerabdator, in care caz pot deveni prea stresata pentru a 'scoate' ceva, si devin in final 'ne-vorbitoare'. Cand reusesc ca spun ceva, de obicei nu e ceea ce as considera comunicare functionala, deoarece rareori este precisa.

- As putea sa-mi pierd abilitatea de a improviza si modifica propozitiile si fragmentele existente potrivit situatiei. Aceasta imi transforma vorbirea intr-o 'ecolalie avansata', cand pot da un raspuns corect daca si numai daca se intampla sa il am deja pregatit si memorat. Daca nu il am, pot fie sa nu spun nimic, fie sa aleg alternativa cea mai putin incorecta. E ca si cum ai incerca sa porti o conversatie cand nu poti folosi decat propozitii complete din "Razboiul Stelelor IV".

Cat timp folosesc ceea ce pot gasi, oamenii considera aceasta in mod clar ca 'vorbire', desi eu pot sau nu sa o consider comunicare, depinzand de cate propozitii utile am depozitat. Poate de asemenea sa conduca la neintelegeri care sunt foarte dificil de lamurit mai tarziu. Totusi, daca aleg sa tac in speranta de a evita asemenea neintelegeri, conteaza ca 'non-vorbire'.

- As putea fi incapabila sa-mi concentrez gradul de control muscular necesar pentru ca gura sa formeze corect cuvinte. Vorbirea inca nu este o activitate automata pentru mine, si chiar in cele mai bune zile, am nevoie sa ma concentrez ca sa-mi pun limba, buzele, maxilarul si diafragma sa se miste corect. Uneori pur si simplu 'nu mai ramane loc in cap' pentru toate acestea, iar ca rezultat vorbirea devine distorsionata.

Daca aceasta se intampla intr-o situatie stresanta, de obicei nici nu-mi bat capul incercand sa ma zbat pentru aceasta, pentru ca este extrem de frustrant, si deci voi fi 'ne-vorbitoare'. Intr-o camera linistita, fara persoane ostile, Eu. As. Putea. Vorbi. Foarte. Rar. Si. Planificat - si astfel voi fi considerata 'vorbind', chiar daca ceva mai ciudat decat obisnuit.

- As putea sa fiu incapabila sa 'construiesc un pod peste prapastia' intre intentia mea de a spune ceva si actul efectiv de a incepe sa spun. Nu pot sa descriu asta cu adevarat, mai bine de atat. Uneori pot construi podul imediat cu foarte putin efort, iar alteori nu pot nici macar sa incep, oricat de energic as incerca. As putea sa fi inteles tot ce mi s-a spus si sa stiu exact ceea ce vreau sa spun ca raspuns, dar sa fiu incapabila sa initiez vorbirea.

Aceasta este clar considerata ca 'non-vorbire', dar daca mi s-ar da o tastatura, in mod clar inca as fi capabila sa comunic.

- As putea sa fiu incapabila sa descifrez cuvintele celeilalte persoane, din cauza zgomotului de fond, oboselii sau ambelor, terminand prin a auzi ceva cam ca "ertingfyrtangliopreglamopan", ceea ce nu ajuta prea mult. Aceasta nu are nici o legatura cu vorbirea expresiva, ci mult mai mult cu ceva numit APD (Tulburare de prelucrare auditiva).

Totusi, deoarece nu cer persoanelor sa se repete, in afara cazului cand sunt intr-o situatie in care stiu ca este permis, in consecinta as putea sa nu am nici o idee despre ceea ce s-a spus. Fiind incapabila sa dau un raspuns adecvat, tind sa raman tacuta decat sa risc sa spun ceva nepotrivit, si astfel sa fiu vazuta ca 'ne-vorbitoare' sau cel putin ne-participanta, chiar daca vorbirea ar functiona tocmai bine.

- As putea sa aud si descifrez cuvintele fara problema, dar sa fiu incapabila sa le pun in context sau sa extrag inteles din ele. In acest caz, recunosc fiecare cuvant izolat, dar tot nu am idee ceea ce persoana respectiva a vrut sa spuna rostind acele cuvinte in ordinea in care a facut-o. Mi se pare ca un fluviu de cuvinte la intamplare pentru un moment, dupa care cuvintele se topesc in departare si raman fara nici o amintire a ceea ce tocmai am auzit.

Nici aceasta nu are nici o legatura cu vorbirea expresiva, dar pentru motivele schitate mai sus, uneori poate fi interpretata ca 'ne-vorbire'. De asemenea, in aceste cazuri, e destul de inutil sa cer persoanei respective sa se repete, pentru ca orice altceva ar spune, pare tot cuvinte la intamplare.

- As putea sa fiu prea supraincarcata ca sa mai am mijloace sa concep sau sa-mi reamintesc o propozitie corespunzatoare, dar inca sa fiu capabila sa vorbesc. Daca in acest caz se asteapta de la mine sa dau un raspuns sau intr-adevar am nevoie sa atrag atentia asupra unui lucru, de obicei voi 'insfaca' primul cuvant (sau set de cuvinte) pe care-l gasesc la indemana in cap, ceea ce tinde sa produca ceva ca "tigaie salata", deseori insotita de miscarea mainilor.

Aceasta este in mod cert si vorbire si comunicare, dar deseori va fi interpretata in moduri intr-adevar stranii, sau pur si simplu aruncata ca lipsita de sens si ignorata de persoanele care nu ma cunosc. Deci, reprezinta comunicare functionala numai cu anumite persoane familiare - de ex. cei care stiu ca inseamna ca inseamna sa se dea inapoi, sau sa nu mai faca zgomote puternice, sau care se uita la ce arat cu degetul, etc.


Mai mult de unul din aceste elemente pot aparea bineinteles simultan si in gradatii diferite. Ele pot interactiona intre ele si se pot inlocui intre ele. Pot aparea fara un motiv aparent si disparea in acelasi mod, desi deseori sunt declansate de, sau cel putin agravate de stres si supraincarcare senzoriala. Ele sunt numite 'vorbire' sau 'lipsa a vorbirii', dar cred ca ar trebui sa aiba nume mai bune.

http://www.elmindreda.org/reflections/speech.html
http://elmindreda.blogspot.com/2006/03/ ... peech.html

programatoare de sistem, Unix, biblioteci grafice 3D, lingvistica (inclusiv limbi reconstruite), design tipografic, creatoare de benzi desenate, ... uneori si activist in domeniul Spectrului autist[/i]
n.1974, recent Dx - sindrom Asperger
"Nu imi propun sa scriu o oda decaderii, ci sa ma laud cu placerea cocosului cantator dimineata, cocotat peste cuibar, chiar numai pentru a-mi trezi vecinii" Henry David Thoreau - Walden
Magister
 
Posts: 236
Joined: Tue Jun 06, 2006 9:24 am
Location: Bucuresti

Postby dora » Thu Mar 19, 2009 1:56 pm

Bine ai revenit, Magister!

e foarte interesant tot ce traduci tu...la fel de interesant ar fi sa ne mai vorbesti si despre tine
dora
 
Posts: 3778
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

despre mine

Postby Magister » Fri Mar 20, 2009 2:36 am

Cu mine acum e relativ bine, respectiv nu prea rau inca.
Nu prea am avut motive si nici energie sa 'ies in lume' doar asa ca sa ies.

Maine sunt invitat la o conferinta APADOR-CH privind Drepturile omului, sa vad despre ce e vorba...
n.1974, recent Dx - sindrom Asperger
"Nu imi propun sa scriu o oda decaderii, ci sa ma laud cu placerea cocosului cantator dimineata, cocotat peste cuibar, chiar numai pentru a-mi trezi vecinii" Henry David Thoreau - Walden
Magister
 
Posts: 236
Joined: Tue Jun 06, 2006 9:24 am
Location: Bucuresti

Intr-adevar te-ai schimbat

Postby Magister » Tue Apr 07, 2009 2:53 pm

Intr-adevar te-ai schimbat !
Despre confundarea increderii in sine cu schimbari superficiale

Camilla Berglund "Elmindreda", Suedia

Acestea au fost scrise ca raspuns acelora care cred ca m-am schimbat de cand am inceput sa aflu despre autism.

O multime dintre descoperirile interioare (insights) (si unele dintre cuvinte) care m-au condus sa scriu acest text au venit citind "Ajutor ! Cred ca devin mai autist" [Amanda Baggs, vezi traducerea]. Pentru non-autisti, cred ca reprezinta o vedere buna din interior. Pentru mine, a fost foarte de ajutor, atat ca o validare a experientelor mele, ca si o vedere din exterior.

Da, m-am schimbat...

... viziunea mea asupra vietii, dupa ce am obtinut o confirmare ca limitele pe care le cunosteam cam din copilarie sunt reale, chiar daca nimeni nu m-a crezut cand am incercat sa le spun oamenilor.

... unele dintre prioritati, dupa ce am realizat ca nu are nici un fel de rost sa ma stradui pentru lucruri in care nu am nici macar interes, in speranta ca intr-o buna zi voi intelege la ce se presupune ca sunt bune.

... modul in care imi fixez limite, in ambele directii; dupa ce am obtinut confirmarea atat a talentelor cat si a deficientelor, chiar a celor care par complet ilogice persoanelor ne-autiste.

... modul cum ma vad si ma valorizez, modul meu de a fi si de a vedea lumea, dupa ce am realizat ca o parte asa de mare din mine nu este in mod inerent inferioara, ci pur si simplu diferita in mod fundamental de cei mai multi alti oameni.

... atitudinea pesimista din trecut despre rasa umana, dupa ce am realizat ca sunt si altii ca mine si ca pot comunica cu ei in modurile pe care le-am incercat mereu (si am esuat) cu persoanele non-autiste.

... cat de mult 'trag de mine' in viata de zi cu zi, dupa ce am obosit in a mai pierde cateva luni in fiecare an fie bolnava, fie pierzand abilitati necesare pentru angajare, din cauza stresului si epuizarii.

... modul in care tratez factorii de stres din mediu precum zgomotele puternice sau constante, luminile stralucitoare si mirosurile care te fac sa vomiti - de cand nu mai tolerez ca oamenii sa-mi spuna ca "nu poate fi chiar atat de rau".

... atitudinea fata de interesele mele, de cand nu imi mai pasa nici foarte putinul cat imi pasa de oamenii care-mi spuneau sa "fac rost de o viata", deoarece sunt perfect fericita cu viata pe care o am.

... modul in care interactionez cu oamenii, de cand am redescoperit ca nu e nimic in mod inerent gresit in a ma comporta in moduri care imi rezulta in mod natural, si nu se intampla lucruri groaznice chiar daca imi las sa cada precara fatada neurotipica.

... atitudinea mea fata de auto-stimulare, de cand nu mai las conditionarea pe care am primit-o in copilarie sa ma domine, in mod special pentru ca inca m-am auto-stimulat la nevoie, intreaga viata.

Totusi, nu m-am schimbat...

... modul in care gandesc si modurile in care vad lumea. Daca credeti ca le-am schimbat, atunci poate nu ascultaserati ceea ce aveam de spus inainte.

... cat de sensibila sunt la supraincarcarea senzoriala. Daca credeti ca s-a schimbat, atunci poate erati unul din cei care obisnuia sa-mi spuna sa nu exagerez.

... ceea ce imi place si ceea ce nu imi place sa fac. Daca credeti ca le-am schimbat, atunci poate ca este pentru ca am gasit curajul sa fiu mai deschisa despre asemenea lucruri.

... reactiile mele la schimbari. Daca credeti ca le-am schimbat, atunci poate ca este pentru ca am devenit mai harnica in a ma proteja impotriva
anumitor feluri de schimbare, deoarece acum am confirmat ca cineva poate intr-adevar sa fie alergic la ea.

Exista o structura aici. Lucrul fundamental care s-a schimbat este ca am realizat ca modul meu de a vedea viata, experientele mele, simtamintele mele, modurile mele de a functiona si de a nu functiona, si orice altceva despre mine sunt un mod valid de a exista.

Nu ma mai intreb surprinsa daca sunt nebuna, cand cineva insista ca nu e posibil ca eu sa am experienta lumii in felul pe care il am. Pur si simplu trag concluzia ca persoana respectiva nu stie nici primul lucru despre autism. Sau daca e o persoana care conteaza, atunci poate educ acea persoana. Sau altfel, poate aleg sa n-o educ.

Dar in orice caz, nu ma mai indoiesc de propriul meu sine, si voi incerca cat pot mai bine sa nu ma mai indoiesc vreodata.

http://www.elmindreda.org/reflections/changed.html
n.1974, recent Dx - sindrom Asperger
"Nu imi propun sa scriu o oda decaderii, ci sa ma laud cu placerea cocosului cantator dimineata, cocotat peste cuibar, chiar numai pentru a-mi trezi vecinii" Henry David Thoreau - Walden
Magister
 
Posts: 236
Joined: Tue Jun 06, 2006 9:24 am
Location: Bucuresti


Return to ADULTI CU AUTISM

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 1 guest

cron