Adulti cu autism

Moderators: camel, moderators

Adulti cu autism

Postby dora » Wed Nov 05, 2008 7:21 pm

dora
 
Posts: 3779
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Fri Jan 02, 2009 10:06 pm

Autismul nu dispare la 18 ani!
23 decembrie 2008



Fundaţia "Pentru Voi” din Timişoara desfăşoară, în perioada decembrie 2008 – noiembrie 2009, proiectul “Autismul nu dispare la 18 ani!”, care vizează creşterea gradului de conştientizare în ceea ce priveşte problematica adulţilor diagnosticaţi în copilărie cu tulburări din spectrul autist.

Proiectul este finanţat de Uniunea Europeană, prin programul Phare 2006 - Suport pentru dezvoltarea serviciilor comunitare de sănătate mintală şi dezinstituţionalizarea persoanelor cu probleme de sănătate mentală. "Autismul este aproape necunoscut în România, iar problematica şi nevoile persoanelor cu autism şi a familiilor acestora sunt abordate încă marginal sau conjunctural de către autorităţile în drept.

Dacă pentru copiii cu autism s-au dezvoltat în ultimii ani servicii inclusive, pentru tinerii care împlinesc vârsta de 18 ani, aceste servicii sunt aproape inexistente”, a declarat Laila Onu, director executiv al Fundaţiei "Pentru Voi”.

Prin acest proiect se va identifica şi analiza situaţia sănătăţii mintale, a stării de generale de sănătate şi a nevoilor de servicii a 30 de persoane care au fost diagnosticate în copilarie cu autism.


Se vor organiza două sesiuni de formare una pentru medicii de familie şi rezidenţi şi una pentru specialiştii care lucrează cu persoane adulte cu autism. De asemenea, se va organiza o campanie de promovare a incluziunii sociale a persoanelor cu autism şi de antistigmatizare.


30 de adulţi diagnosticaţi cu autism în copilărie vor beneficia de asistenţă, 15 părinţi şi 15 adulţi diagnosticaţi în copilărie cu autism vor fi incluşi într-un grup suport, se va crea o pagină de internet şi un forum de discuţii pentru persoanele cu autism, se vor organiza patru petreceri pentru adulţi cu tulburări autiste în copilarie, dar se va organiza şi o conferinţă internaţionala pe tema autismului şi o campanie media, precum şi primul festival de film pe tema autismului din România.




Totodată, vor fi tipărite şi distribuite 300 de rapoarte privind sănătatea mintală, a stării de sănătate in general, a nevoii de servicii a celor 30 adulţi diagnosticaţi în copilărie cu tulburări din spectrul autist. Proiectul se desfăşoară în parteneriat cu Primăria Timişoara şi Centrul de zi "Pentru Voi" cu locuinţe protejate.


http://www.banateanul.ro/banatul/autism ... ni-3679527
dora
 
Posts: 3779
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby vali » Sat Jan 24, 2009 10:55 pm

In judetul Iasi exista aproximativ 500 de copii si tineri cu autism. Cei ce sufera de aceasta boala traiesc in propria lume, refuzand sa relationeze cu cei din jur

Un destin CUMPLIT

--------------------------------------------------------------------------------

Autor: Andreea Dumitru , Data adaugarii: Luni, 19 Ianuarie 2009, Nota: 9, Vizualizari: 157


Voteaza acest articol:



--------------------------------------------------------------------------------

Despre autisti se spune ca traiesc intr-o lume a lor din care nu reusesc sa comunice cu persoanele din jur. Radu are acum 22 de ani si a fost diagnosticat cu autism imediat dupa Revolutie, pe cand avea patru ani. La vremea respectiva, medicii psihiatri nu aveau foarte multe informatii despre ceea ce inseamna tulburarea autista. Nici vorba in anii '90 de scoli sau institutii specializate care sa se ocupe indeaproape de recuperarea si integrarea sociala a lui Radu. Acum e barbat in toata firea, iar parintii sunt disperati: nu are un loc protejat de munca si sunt sceptici ca se va casatori vreodata.

"Tipat continuu"
Rodica Ciobanu l-a nascut pe Radu cand ea avea 25 de ani. "Era primul copil si ni l-am dorit enorm. A fost o nastere pelvina, a fost foarte greu, imediat dupa nastere mi-am pierdut cunostinta. Pe Radu nu l-am auzit tipand. Ca prin vis am auzit in jurul meu cum medicii spuneau salvati mama ca e tanara. De atunci au inceput primele semne de intrebare, stiam ca ceva e in neregula. La cateva zile de la nastere a facut convulsie, motiv pentru care i-au facut punctie in coloana. Cand am iesit din maternitate, mi-au scris pe bilet observatii la hidrocefalie", spune cu durere Rodica Ciobanu. Mama putea face comparatie. O ruda de-a sa nascuse cam in acelasi timp. "Spre deosebire de verisoara lui, Radu nu plangea, ci tipa, dar era un tipat continuu, iar cand s-a marit parca facea ca pisica", povesteste Ciobanu. Tot ce manca, voma. Nu dormea noaptea, si nu a stat cat era mic niciodata in sezut. Cand avea sase luni facea crize nocturne, si acestea au durat ani de zile, pana cand Radu a implinit cinci ani. "Mi-am dat seama ca aceste crize erau noaptea, in acelasi interval orar: 24:30 - 2:00. Medicii mi-au spus sa ii dau fenobarbital". Radu nu vorbea, se automutila si era agresiv cu cei din jur. Jucariile nu le folosea in mod adecvat si incepuse sa aiba fixatia de a se spala foarte des pe maini. Cu acest tablou de manifestari familia Ciobanu a ajuns la doctorul Constantin Baraboslchi, de la Spitalul Socola. Diagnosticul era clar: autism infantil. "Nu stiam pe vremea aceea ce inseamna asta si l-am intrebat pe medic. Raspunsul lui a fost ca la 20 de ani nu o sa stie care e stanga si care e dreapta", spune Rodica Ciobanu.

Anii de scoala
Radu a mers la o gradinita normala, de masa, iar la patru ani a inceput orele de logopedie, pentru ca nu vorbea absolut deloc. "Educatoarele s-au chinuit foarte mult cu el, nu manca, nu vroia sa doarma", isi aminteste mama. La opt ani a mers la scoala unde tatal sau era invatator. "Era foarte agitat, nu stiam cum sa ajungem la el, sa ne asculte, sa ne inteleaga. Si atunci mi-a venit ideea sa ii descriu pe imagini ceea ce ii spuneam. Am facut totul din instinct, si acum stiu ca am procedat corect. In primele patru clase, Radu a invatat sa citeasca, stia alfabetul si sa scrie. L-am tratat intotdeauna ca pe un copil ca oricare altul", mai spune Rodica Ciobanu. Clasele V-VIII le-a facut la Scoala Speciala Constantin Paunescu. Cand Radu a terminat clasa a VIII-a, mama sa a participat la un curs organizat de o fundatie, prin care i se spunea succint, ce inseamna autismul. "Erau primele informatii obtinute de la niste specialisti. Ca in rest, nimeni nu m-a invatat cum ar fi trebuit sa ma comport cu Radu". Mai mult, tot atunci, un specialist i-a "testat" baiatul si i-a spus ca are Asberger (este o tulburare in cadrul spectrului autist).

Are memoria cifrelor
Radu are acum 22 ani. Este foarte bucuros sa faca cunostinta cu oameni noi, dar cel mai mult il incanta gestul de a da mana. Nu mananca decat foarte putin, o data pe zi. Si aceasta pentru ca nu vrea sa se murdareasca pe maini. Nu are contact vizual, tine capul in jos atunci cand vorbeste. Nu suporta vocea tatalui sau, acesta fiind si unul dintre motivele pentru care barbatul a ales sa fie invatator in satul parintilor si vine acasa doar la sfarsit de saptamana. Cu toate acestea, in fiecare zi, Radu isi intreaba mama cand isi va revedea tatal. Este linistit, nu mai e agresiv sau autoagresiv, iar daca e lasat in pace, poate sta o zi intreaga fara sa faca nimic, doar admirandu-si degetele. Refuza anumite lucruri care nu ii plac, si iubeste muzica, iar cantareata sa preferata este Celine Dion. Are memoria cifrelor si a numelor, pe care le retine cu usurinta, chiar daca le-a auzit o singura data. "Cand nu gasesc un numar de telefon, il intreb pe Radu. Niciodata nu da
gres", spune incantata Rodica Ciobanu. Mama are un venit de 5,5 milioane lei vechi, ca asistent personal al lui Radu, iar tanarul este incadrat la handicap de gradul I pentru care primeste o suma de 2,7 milioane lei vechi pe luna. In fiecare zi merge, inosotit de mama sa, la o fundatie, unde face terapie ocupationala timp de trei ore. "El zice ca merge la serviciu, iar banii pe care ii primeste de la stat pentru handicap de gradul I spune ca e salariul pe care il obtine", mai adauga Ciobanu.

..............

Ce este autismul?
Autismul este o tulburare a creierului care interfereaza adesea cu abilitatea de a comunica si de a relationa cu cei din jur. Semnele autismului se dezvolta aproape intotdeauna inaintea implinirii varstei de trei ani.

.............

Simptomele autismului:
- intarziere in vorbire sau lipsa acesteia
- vorbire ecolalica, adica repeta cuvant cu cuvant ceea ce li se spune
- comportament stereotip, de exemplu mersul pe varfuri, batai din palme
- lipsa interesului de a impartasi bucuria
- atentie neobisnuita asupra jucariilor
- unii adulti cu autism pot fi capabili sa aiba o profesie si o viata independenta, iar acest lucru depinde de inteligenta si abilitatea de a comunica a autistului
- adultii cu autism inalt functional au adeseori succes in profesia lor si pot trai independent, desi in mod tipic ei continua sa aiba unele dificultati in relationarea cu ceilalti oameni. Au o inteligenta medie sau peste medie. Circa 10% din persoanele cu autism au anumite forme de abilitati savante, talente deosebite, speciale, dar limitate, cum ar fi memorarea unor liste,
calcularea datelor calendaristice, desenul sau talentul muzical.

...............

Terapia ABA
Desi controversata, ABA (analiza comportamentala aplicata) este recunoscuta pe plan mondial ca fiind un tratament sigur si efectiv pentru autisti. Potrivit cercetarilor, daca terapia ABA este inceputa inaintea varstei de patru ani, sunt realizate 30-40 de ore de terapie pe saptamana si este continuata timp de doi ani, intre 20% si 47% dintre copii pot scapa de diagnosticul de autism si pot deveni la fel ca si ceilalti copii de varsta lor.

..............

"In anul 2006, din datele pe care le am de la Comisia de Expertiza din cadrul DGASPC, in judetul Iasi erau aproximativ 450 de copii cu autism si elemente de autism", a declarat Carmen Gherca, presedinta Asociatiei Nationale pentru Copii si Adulti cu Autism din Romania, filiala Iasi.

"Reactia parintilor vizavi de diagnosticul de autism care i se pune copilului lor este conditionata de modul cum li se aduce la cunostinta de catre medic. Previziunile legate de autism pot fi optimiste. De regula, diagnosticul se pune la varsta mica. Un copil cu bizarerii comportamentale le are de mic, nu apar dintr-o data la 18 sau 19 ani", a declarat Florentina Cauia, psiholog

www.7est.ro/6790_Un_destin_CUMPLIT_.html
Bogdan, august 2002, TPD, a facut ABA la "Cristi's Outreach Foundation" .
vali
 
Posts: 399
Joined: Mon Feb 20, 2006 10:51 am

Postby dora » Mon Jan 26, 2009 5:09 pm

"LA 20 DE ANI N-O SĂ ŞTIE CARE E STÂNGUL ŞI CARE E DREPTUL"



Ciobanu Rodica: "Băiatul meu, Radu, de 22 de ani, a fost diagnosticat cu

schizofrenie. La început îi spuneau că e alintat, că înghite de pe jos, dar o să-i treacă. Apoi mi-au dat diagnosticul de autism şi atât. «Ce înseamnă asta?», i-am întrebat pe doctori. «Înseamnă că o să ajungă la 20 de ani şi n-o să ştie care e stângul şi care e dreptul.» Radu ştie care e stângul şi care e dreptul, se încheie singur la bluză, dă mâna dacă vrei să faci cunoştinţă cu el, te priveşte în faţă din când în când." Stă cuminte pe scaun lângă mama lui şi-şi priveşte mâinile îndelung. Mama se fereşte să spună în faţa lui "autist".

Radu a terminat opt clase la şcoala specială şi acum merge la Fundaţia "Star of Hope", un loc unde sunt şase adulţi care fac terapie ocupaţională.

Trei ore pe zi. Aici sunt foarte diferiţi, dar învaţă diverse jocuri. El ştie că merge la serviciu şi s-a învăţat să se trezească dimineaţa pentru a pleca undeva. "Câteodată mi se pare totul în zadar. Câteodată plecăm de-acasă doar ca să aibă el de unde se întoarce. Am încercat să fac cu el diverse lucruri, dar uneori nu mai ştiu încotro s-o iau. Norocul acestui copil a fost că tatăl lui a fost învăţător şi avea acasă imagini cu scris pentru şcoală. Avea abecedarul şi numerele.


Doctorul mi-a recomandat să-l duc la un centru şi să-l las acolo, pentru că atunci când va fi mare mă va omorî. Nu m-a lăsat inima", spune liniştit mama lui Radu.

Făcea ca pisica, precum câinele, la 6 ani a început să vorbească, a scos primele cuvinte, înţelegea. Dar nu ştia nici să zâmbească. Au făcut cu el logopedie, homeopatie, de toate. După ce a împlinit 8 ani, părinţilor li s-a spus că nu mai poa­te fi primit în colectiv. "De supărare, nu mai aveam putere să fac nimic, am căzut în depresie", îşi aminteşte doamna Ciobanu.

Ca asistent personal, femeia primeşte salariul minim pe economie şi spor de vechime. "E o uzură enormă, de ani de zile, nimeni nu ştie ce înseamnă. Trăim mereu cu frică de faptul că-i vor lua gradul de handicap, pentru că-l văd cu două mâini şi două picioare şi zic că se descurcă. Eu m-am încăpăţânat că o să facă ceva în viaţă, tatăl s-a resemnat mai repede", spune femeia privind spre Radu.

Radu e un băiat slăbuţ, timid. M-am prezentat şi i-am întins mâna. Mi-a întins-o la rândul său, fără să mă privească în ochi. La plecare s-a încheiat singur la fermoarul bluzei şi a iniţiat un dialog cu fotoreporterul, întrebându-l dacă are mamă. Când fotoreporterul i-a spus că are şi a adăugat că are şi un copil, a vrut să ştie dacă e mic copilul.

STOICA GEORGETA: "LA ŞCOALA SPECIALĂ A PIERDUT ENORM"
Băiatul meu e mare. Luna viitoare va fi declarat adult. E foarte înalt, puternic şi violent. Mama mea, care are grijă de el, are 74 de ani. Eu lucrez şi alt sprijin nu am, căci sunt divorţată. Nu pricepe nimic. Când îl îngrădeşti, sparge geamurile.

I s-a recomandat Rispolept, dar nu-şi face cine ştie ce efectul. Diagnosti­cul pus: note autiste cu deficienţe min­tale. A învăţat patru ani cu o învăţătoare de sprijin care l-a ajutat enorm. Atunci nu ştiam prea multe despre terapii şi soluţii.

La şcoala specială de stat a pierdut tot ce a învăţat. Acolo sunt copii cu diverse diagnostice, cazuri sociale. Autiştii pierd enorm, li se pun note, sunt lăsaţi repetenţi, învaţă ce nu trebuie, cuvinte urâte şi comportamente ne­potrivite pe care ceilalţi şi le cenzurau de faţă cu profesorii. Dar al meu le spunea.

http://www.jurnalul.ro/articole/137828/ ... -in-centre
dora
 
Posts: 3779
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Thu Jan 29, 2009 10:25 am

EVOLUŢIE / "Scopul nostru este să găsim locuri de muncă pentru autişti"

03/11/2008
de Irina Munteanu

Când împlineşte 18 ani, copilul autist se vindecă instantaneu. Nu mai apare nicăieri cu acest diagnostic. Şi pentru că nu există în statistici, statul român nu face nimic pentru adulţii cu autism. Câteva fundaţii însă au creat servicii sociale adaptate nevoilor lor, pentru a-i ajuta pe aceşti oameni să-şi găsească un rost.





Sandu are 32 de ani şi, dacă nu s-ar fi înfiinţat la timp Centrul "Pentru Voi" din Timişoara, soarta lui ar fi fost să ajungă într-un sanatoriu. "Devenise atât de agresiv că nu mai făceam faţă", povesteşte mama lui, Cornelia K. "Totul a fost normal până la 3 ani şi jumătate. Până atunci comunica, punea întrebări. Nici la dispensar nu au observat nimic. Apoi a amuţit complet, n-a mai vrut să vorbească deloc, se izola. La început nu am vrut să admit că are ceva, dar după şase luni am mers la un neuropsihiatru, care ne-a zis din start că e autism. I-a dat tratament: Neuleptil şi Romaparkin. Dar Sandu avansa în boală, devenea agresiv, violent. Apoi a luat Levomeprazin", îşi aminteşte doamna Kanyo. "L-am dat la grădiniţă, dar nu a stat mult. Plângea când voiau să lucreze cu el. Am încercat la şcoala ajutătoare, dar a împins un copil şi s-a speriat învăţătoarea. Mi-a zis că nu îl mai poate primi."

SANDU A ÎNVĂŢAT LA "PENTRU VOI" SĂ FOLOSEASCĂ TOALETA
Nici la Centrul "Pentru Voi", Sandu nu s-a adaptat foarte uşor. Şase luni s-au chinuit cei de aici să-l convingă pe băiat să intre în clădire. "A stat atunci tot programul, i-a plăcut acolo. Sandu ani de zile nu a stat pe scaun. Din momentul în care se trezea până seara era numai în picioare. În centru are un scaun pe care este lipită o fotografie cu portretul lui şi Sandu stă jos. Foarte rar mai are momente de agresivitate. I-au scos din medicaţie Haloperidolul. Acum ia Nozinan, Rivotril, Fenobarbital. L-au învăţat cum să folosească toaleta. Se poate şi la o vârstă mai înaintată să facă un autist progrese, dar trebuie muncit mult", răsuflă pe jumătate uşurată mama.

În timpul săptămânii, Sandu stă la Săcălaz, la 10 kilometri de Timişoara, într-o locuinţă protejată. Din două în două săptămâni, îşi petrece week-end-ul acasă. În locuinţa protejată, deschisă în 2001, trăiesc opt tineri cu dizabilităţi intelectuale. Casa este compusă din două module: o incintă semiprotejată, pentru patru beneficiari, care au un nivel mai mare de autonomie şi lucrează în brutăria centrului, şi o altă zonă, cu grad maxim de suport pentru patru tineri cu dizabilităţi intelectuale severe. "În casă, activităţile sunt îndreptate spre dezvoltarea deprinderilor fundamentale de autoîngrijire, a abilităţilor relaţionale şi a autonomiei personale", spune Diana Mihailă, şef serviciu locuinţe protejate.

CURSURI DE CROITORIE, MUZICĂ ŞI CALCULATOR
Fundaţia lucrează în parteneriat cu Primăria Timişoara, aceasta furnizând banii pentru cheltuielile de funcţionare. "Avem liste de aşteptare, pentru că suntem singura organizaţie din Timişoara care oferă servicii pentru adulţi cu dizabilităţi intelectuale, printre care şi autism. Până acum, am reuşit să angajăm 86 de persoane cu dizabilităţi intelectuale: 33 în diferite companii şi 53 în unitatea noastră protejată. Scopul nostru este să găsim locuri de muncă pentru fiecare dintre cei de aici", ne-a declarat Laila Onu, director executiv al Fundaţiei "Pentru Voi".

Adi, care are 37 de ani, învaţă acum să folosească banii şi pentru asta merge cu cei de la fundaţie la supermarket. Când întâlneşte o fată nouă, Adi o întreabă cum o cheamă, îi pupă mâna şi o întreabă dacă e măritată. Dacă spune că e, o lasă în pace. "Acasă nu am nici o prietenă, aici simpatizez toate fetele", mărturiseşte băiatul. Lui îi place tot ce învaţă în centru: croitorie, muzică şi calculator.

Adi s-a născut la şapte luni, cu o greutate de 2,200 kg. Pe la 3 ani, părinţii au observat că vorbea greu, iar când au mers la medic, copilul a primit acest diagnostic: autism de gradul II.
"De la 4 ani a început să vorbească", povesteşte Ilinca, mama lui Adi. El completează: "De la 4 ani am început să vorbesc destul de mult". La 7 ani, a mers la şcoala ajutătoare, a făcut 8 clase, apoi liceul la seral, la matematică-fizică şi a luat Bacalaureatul. "Toate materiile îmi plăceau, dar mai ales matematica aia cu ceasul, să nu întârzii", spune Adi. În timpul şcolii a învăţat să cânte la acordeon şi la pian şi îi place orice muzică. Ne cântă la orga din centru "De ziua ta, mămico"; se opreşte o clipă, îşi ia avânt şi ne anunţă: "Şi acum vin «Valurile Dunării!»".

AUTISMUL NU DISPARE LA 18 ANI!
Adi nu a luat tratament. Doar lecitină, când era mic. "Nu mi-ai dat tratament, dar microbuzele astea sunt prea mici pentru mine", îi adresează băiatul un mic reproş mamei. Uneori repetă după ea, alte ori îi dă replici amuzante. Mama ne vorbeşte despre banii pe care îi primeşte fiul ei: o pensie de urmaş de 269 lei şi o indemnizaţie de handicap de 217 lei. "Asta pentru încălzire!", completează Adi. El o ajută pe mamă la treburile din gospodărie; face şi sarmale, dar rotunde.

Doamna Ilinca e foarte mulţumită că există acest centru, dar se gândeşte speriată la ce va face Adi atunci când ea nu va mai fi. "Persoanele cu autism sunt foarte diferite între ele atât ca nivel intelectual, cât şi ca abilităţi şi nevoi: unii pot urma o facultate, pot fi angajaţi, alţii trebuie supravegheaţi în permanenţă. Lucrez de 18 ani în acest domeniu şi am constatat că incluziunea socială a persoanelor cu autism este foarte dificilă, dar nu imposibilă!", ne-a mărturisit Laila Onu.

Nicoleta Foica, responsabil cu relaţii publice în cadrul Fundaţiei "Pentru Voi", spune că autorităţile ar trebui să finanţeze mai multe servicii comunitare pentru aceşti adulţi. "Nu există continuitate a serviciilor. Noi avem şi un proiect, «Autismul nu dispare la 18 ani», finanţat de Uniunea Europeană, pentru care urmează să semnăm contractul".

Adi e fericit în centru; când ne despărţim, ne urează din toată inima: "Să dea Dumnezeu să avem sănătate şi noroc în viaţă!".
http://www.jurnalul.ro/articole/137820/ ... ru-autisti
dora
 
Posts: 3779
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Tue Feb 09, 2010 5:28 pm

Tavi dă gata autismul prin cântec şi prin muncă




Vlad Odobescu
Luni, 08 Februarie 2010

Un timişorean diagnosticat cu tulburare de spectru autist a reuşit să se angajeze şi să participe la festivaluri după ce a beneficiat de grija Fundaţiei „Pentru Voi”.

Tavi Drăguşan, un bărbat de 40 de ani din Timişoara, nu e omul pe care să-l pui cu uşurinţă în dreptul unei descrieri care să se refere la „tulburări”. E sociabil, are hobby-uri normale, munceşte. Din 2007, e angajat al unităţii protejate „Pentru Voi”, fiind prima persoană cu autism din România care, cu ajutor şi cu răbdare, a reuşit să facă acest pas. Sortează şi numără pungi din plastic pentru o firmă din oraşul natal.

„Autismul este o tulburare de dezvoltare de origine neurobiologică şi este considerată una dintre cele mai severe tulburări neuropsihiatrice ale copilăriei”, scrie în dicţionarul medical. În dreptul cauzelor nu e trecut încă nimic. Un fel de „autor necunoscut”, pe care specialiştii se chinuiesc să-l dibuiască.

Din banii pe care-i primeşte pentru munca sa, Tavi pune deoparte. Pentru că vrea să călătorească mult şi să le povestească celor din jur minunile văzute. Vrea să le cumpere cadouri oamenilor dragi. E sociabil şi se contrazice aici cu definiţia clasică a bolii sale. Vrea să cânte, iar câteodată face asta chiar în timpul serviciului.

A mers mai departe cu pasiunea sa: a urmat cursurile Şcolii Populare de Artă din Ti mişoara, secţia canto. „Nu-mi place orice muzică, ci muzica veche, autentică, care se cântă pe la sate”, explică Tavi.

Bărbatul face parte acum din Grupul vocal-instrumental „Pen tru Voi”. Împreună cu colegii săi, a parti cipat la Eurovisionul persoanelor cu dizabilitaţi intelectuale, desfăşurat în Portugalia, şi la festivaluri internaţionale, în Ungaria, la Pecs şi Debrecen.

În Portugalia a obţinut locul al II-lea. S-a simţit în elementul lui acolo şi asta s-a văzut pe scenă: a vorbit cu publicul în portugheză. Tavi comunică în vreo zece limbi străine: ştie să salute - cel puţin - în toate.

Cu ajutor, reuşitele s-ar putea înmulţi

Tavi beneficiază de ajutorul Fundaţiei „Pentru Voi” din 1997. „Toate aceste realizări se datorează în special educaţiei primite în familie, dar mai ales atenţiei a - cor date de mama lui, cu care are o relaţie specială. Fiind singurul bărbat din casă, are atribuţii clare, pe care le îndeplineşte cu plăcere: face cumpărături, aduce apă, ajută la treburile din gospodărie”, spun specialiştii fundaţiei.

Aceştia sunt de părere că po veşti le de succes precum cea a lui Tavi s-ar înmulţi considerabil dacă grija auto rităţilor ar transforma autismul într-o prioritate.

Decidenţii politici preferă însă, deocamdată, să lase totul pe umerii familiilor celor bolnavi. Iar asta ar trebui să dea de gândit.

„Tavi e foarte sociabil, se adaptează cu uşurinţă şi interacţionează spontan cu cei din jur. Cunoaşte fragmentar peste zece limbi.”
NICOLETA FOICA, Fundaţia „Pentru Voi”


ŞCOLILE CARE PREGĂTESC MESERIAŞI „SPECIALI”

Tinerii cu deficienţe mintale reuşesc cu greu să se angajeze

Andreea Archip

Viorel vorbeşte mult, este energic şi sociabil. Lucrează încă din timpul şcolii la un teatru de păpuşi, unde adaptează scenarii şi abia a absolvit Şcoala de Arte şi Meserii (SAM) nr. 3 din Bucureşti. Asta îl face să fie mai a proape de visul lui, acela de a fi actor.

Acesta însă este un deziderat a proape imposibil pentru el, ţinând cont de faptul că alţi colegi de-ai lui, copii cu deficienţe mintale, nu reuşesc nici măcar să se angajeze într-un hotel. Viorel este însă hotărât să reuşească.

Zugravi, croitori şi brutari

Faptul că micii români cu defi cienţe mintale izbândesc cu greu pe piaţa muncii nu-i împiedică pe dascălii de la SAM 3 să-şi dea toată silinţa pentru elevii lor.

„Şansele lor sunt mai puţine. Noi am reuşit să încheiem acorduricadru cu agenţi economici şi elevii noştri au putut să facă practică în hoteluri sau în restaurante. O parte dintre ei, care au devenit mai pricepuţi, vor putea fi şi angajaţi. Ceilalţi însă vor trebui să se descurce singuri. Facem şi noi eforturi să-i ajutăm pe cât mai mulţi”, explică Ana Elena Bolohan, directoarea şcolii.

La şcoală, elevii fac dansuri, participă la competiţii sportive, organizează serbări sau parade de modă cu hainele cusute de colegele care învaţă croitorie. Copiii de la SAM 3 sunt ca oricare al ţii: stau pe Messenger, ascultă muzică, dansează. Nimic nu-i dă de gol că ar avea probleme de sănătate.

Şi totuşi, toţi au deficienţe mintale, retard sau diverse alte boli psihice sau genetice, care-i împiedică să meargă la o şcoală normală. Şi dacă asta n-ar fi de ajuns, nici situaţia de acasă nu-i ajută să-şi depăşească handicapul. Mulţi dintre ei provin din familii monoparentale sau foarte sărace.

Când devin agitaţi, profesorul Eugen Irimia ştie să-i potolească. „Trebuie să-i laşi să-şi con sume energia, nu-i bine să fii vehement, să-i contrazici mereu. Se potolesc îndată ce le explici cât de nepotrivit e comportamentul lor”, explică dascălul.

„Specialii” învaţă alimentaţie publică, construcţii, cro itorie. Activităţi practice, la care trebuie să devină îndemânatici până la terminarea şcolii. Examenul de finalizare constă într-un concurs practic şi, în funcţie de îndemânare, elevii îşi primesc nota şi, ulterior, diploma. Din păcate, există prea puţine ateliere protejate în care aceştia să facă practică, cum se întâmplă peste hotare. Este cu atât mai grav cu cât angajatorii se uită mai mult în fişele medicale decât la diploma lor.


http://www.evz.ro/articole/detalii-arti ... rin-munca/
dora
 
Posts: 3779
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

temple_grandin

Postby iapetrei » Sat Feb 27, 2010 10:06 am

iapetrei
 
Posts: 97
Joined: Sun Jul 04, 2004 4:31 pm
Location: iasi

Postby dora » Sat Oct 09, 2010 7:44 pm

VIDEO Autiştii adulţi nu există pentru statul român

Sandra Scarlat
521 afişăriVineri 8 oct 2010


Temple Grandin este prima persoană cu autism care şi-a putut spune povestea Dacă pentru copiii cu autism statul român are şcoli speciale, adulţii nu beneficiază de niciun fel de asistenţă socială. Părinţii persoanelor cu autism încearcă să schimbe legislaţia românească astfel încât copiii lor, odată ajunşi la maturitate, să nu mai depindă în totalitate de ei.

Autismul este o problemă de sănătate publică în ţări precum SUA sau Marea Britanie, la fel ca bolile cardio­vasculare sau cancerul. În România, persoanele cu tulburări autiste dispar din legislaţie în momentul în care împlinesc 18 ani. Părinţii celor care suferă de această tulburare de dezvoltare s-au organizat în asociaţii şi încearcă să schimbe legislaţia pentru a diminua discriminarea şi inegalitatea de şanse.

„Cum poliomielita a fost provocarea anilor '50, SIDA, a anilor '80, autismul este provocarea vremii noastre", spune Laila Onu, director executiv al fundaţiei Pentru Voi din Timişoara, care lucrează cu tineri cu dizabilităţi intelectuale. „Toate terapiile şi metodele de intervenţie se adresează simptomelor, cauza nu se cunoaşte. Incidenţa cazurilor a crescut foarte mult, s-a ajuns la 1% în toate grupele de vârstă", adaugă Onu.

Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale nu are o statistică referitoare la persoanele cu autism din România, pentru că datele se centralizează după gradul şi tipul de handicap - fizic, somatic, mintal etc. - şi nu după afecţiuni.

Potrivit legislaţiei româneşti, autismul este o deficienţă asociată întârzierii mintale uşoare, alături de epilepsie şi de alte tulburări comportamentale, iar în funcţie de severitate poate fi încadrat la handicap mediu, accentuat sau grav. Singura statistică referitoare la autism există la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului: 3.828 de copii cu autism beneficiază de indemnizaţia de handicap.

Tot mai mulţi diagnosticaţi

Profesioniştii din sănătate estimează însă că numărul celor diagnosticaţi cu autism în România creşte tot mai mult de la an la an. S-a ajuns la peste 30.000 din populaţia totală cu grupa de vârstă 0 -18 ani, se arată în nota de fundamentare a unei propuneri de politică publică înaintată Ministerului Educaţiei de asociaţia Autism România.

Nu există medicamente care să vindece autismul. Singura metodă care s-a dovedit eficientă este terapia educaţional-comportamentală de la vârste fragede, care-i ajută pe copiii autişti să capete abilităţile ce le lipsesc - cele de comunicare şi relaţionare cu cei din jur.

Această educare trebuie continuată însă pe tot parcursul vieţii, precizează documentul, pentru că, în lipsa ei, autiştii se închid tot mai mult în lumea din mintea lor, pot deveni violenţi cu cei din jur şi cu propria persoană, handicapul li se accentuează şi ajung adulţi dependenţi de părinţi.

Preşedinta asociaţiei Autism România, Liuba Iacob­lev, este motivată de propria experienţă în lupta cu sistemul educaţional din România. Instituţiile nu le asigură autiştilor educaţia specială de care au nevoie pentru a le fi descoperite abilităţile şi „pentru a-şi atinge potenţialul maxim", spune Iacoblev.

Fiica ei, Alexandra, a fost diagnosticată cu autism. Fata merge de la 7 ani la o şcoală pentru copii cu dizabilităţi din Bucureşti. Mama nu a avut mii de euro pentru terapii comportamentale cu specialişti din străinătate, care au dat rezultate şi i-au ajutat pe unii copii autişti să poate ţine pasul la o grădiniţă sau într-o şcoală de masă.

Alexandra are acum 16 ani, dar la şcoala specială învaţă acelaşi lucru ca în clasa întâi. „Colorează. Pere, mere în panere, fără nicio logică", spune Liuba Iacoblev. „Nu are sens pentru copilul ăsta. Nu vede de ce-l pui să facă lucrul ăsta. E o fragmentare şi o lipsă de logică."

Incapabili să comunice

Liuba şi fata ei fac plimbări lungi în fiecare zi după şcoală, pentru că Alexandra nu poate să stea mult timp într-un singur loc. A învăţat-o să-i arate în ce direcţie vrea să meargă şi colindă străzile din jurul Pieţei Romane din Bucureşti, unde locuiesc într-un apartament închiriat. Din când în când, Alexandra ţopăie, îşi agită mâinile şi spune ceva ce doar ea înţelege. Când o bucură ceva, ţipă; la fel face şi când se enervează, explică mama.

„Cea mai mare problemă este că e incapabilă să-şi comunice gândurile. Emoţiile, nu mai vorbesc. În felul ei, are emoţii. Câteodată ne jucăm, ne pupăm", explică Liuba Iacoblev.

Mama şi fiica reuşesc totuşi să se înţeleagă. Alexandra vorbeşte, dar cu mare greutate. „Ea vrea să spună, dar nu-şi găseşte cuvintele. Ei nu au structuri ligvistice. E ca şi când noi am învăţa o limbă străină", spune mama. „Nu înţelege rostul comunicării, presupune că noi ştim ce vrea, fără să ştie că e nevoie să ne spună."

Experienţa cu şcoala specială a Alexandrei - unde toţi copiii sunt trataţi la fel, indiferent de afecţiunile de care suferă, pentru că nu există educatori specializaţi - a determinat-o pe Liuba Iacoblev să încerce să schimbe ceva. Pentru că, spune ea, sistemul actual al educaţiei speciale nu-i pregăteşte pe copiii cu autism să se descurce singuri în viaţa de adult.

„Ce o să facă Alexandra când n-o să mai poată merge la şcoala asta? Nu are nicio abilitate. Poate să se integreze într-un grup, dar nu ştie să comunice. În alte ţări se pune problema descoperirii talentelor, abilităţilor copiilor cu autism şi dezvoltării lor."

Aşa că Liuba Iacoblev i-a trimis ministrului Daniel Funeriu o propunere de politică publică ce include crearea unei categorii educaţionale distincte pentru copiii cu autism, realizarea unui program de intervenţie timpurie pentru ei, elaborarea unui manual care să includă toate informaţiile de care au nevoie educatorii care lucrează cu aceşti copii în şcolile speciale sau de masă. Singurul răspuns pe care l-a primit până acum a fost că ministerul „lucrează" la alcătuirea unui grup de lucru pentru această problemă.

Proiect-pilot

Singura opţiune pentru viitorul Alexandrei sunt organizaţiile nonguvernamentale care lucrează cu persoane cu dizabilităţi mintale. Însă nici acestea nu sunt adaptate nevoilor autiştilor, spune Liuba Iacoblev. Aşa că asociaţia pe care o conduce strânge fonduri pentru înfiinţarea unui centru-pilot pentru copii, tineri şi adulţi cu autism, la standarde internaţionale.

O americancă explică ce se întâmplă în lumea unui autist

Prima persoană care a putut transpune în cuvinte lumea din mintea unui autist se numeşte Temple Grandin. Are 63 de ani, este profesoară la Colorado State University (SUA), a scris bestselleruri despre comportamentul animalelor şi autism şi a revoluţionat industria zootehnică inventând noi dispozitive pentru ferme şi abatoare. Filmul de televiziune despre biografia ei, realizat de HBO, a primit şapte premii Emmy anul acesta.

Grandin gândeşte în imagini, nu în limbaj ca restul lumii. De exemplu, când rosteşte cuvântul biserică nu-şi imaginează ceva generic, ci în mintea ei se declanşează o succesiune de imagini cu bisericile în care a fost, dar şi cu unele faimoase, cum sunt Notre Dame din Paris sau Westminster Abbey din Londra.

Creierul autist, diferit de cel tipic

Invitată anul acesta la seria de conferinţe TED, în SUA, Temple Grandin a explicat că „mintea unui autist tinde să fie o minte de specialist - bun la un singur lucru, nepriceput la orice altceva". Cercetările recente, spune Grandin, arată că în creierul autist, conexiunile sunt mai intense în partea responsabilă cu gândirea cognitivă, dar îi lipsesc câteva circuite în partea responsabilă cu socializarea.

„A trebuit să învăţ să socializez ca şi când aş fi fost într-o piesă de teatru", spune ea. „Am emoţii, dar emoţiile mele sunt ca ale unui copil de 10 ani. Pot fi fericită, tristă, mânioasă, speriată. Frica este principala mea emoţie."

În copilărie, la începutul anilor '50, nu exista un nume pentru boala ei şi singura opţiune pentru părinţii ai căror copii aveau tulburări de comportament era instituţionalizarea. Mama ei a refuzat însă s-o condamne la viaţa într-un ospiciu.

A învăţat să vorbească la cinci ani, după doi ani de logopedie. Medicii au încercat s-o vindece prin psihoterapie în copilărie şi adolescenţă.

„Dar psihanalizarea atacurilor mele de anxietate n-a dat rezultate", mărturiseşte Grandin într-un documentar BBC intitulat „Femeia care gândeşte ca o vacă".

De-abia la 16 ani a găsit propria metodă de a-şi controla autismul, într-un loc neobişnuit, ferma mătuşii sale din Arizona. A găsit acolo un fel de menghină folosită pentru a ţine pe loc animalele cât timp li se administra un vaccin. Observând că pe unele le calma mecanismul, a încercat şi ea senzaţia. S-a simţit atât de relaxată şi liniştită, încât s-a hotărât să-şi construiască propria menghină din lemn care o strânge ca într-o îmbrăţişare.

Variante ale menghinei inventate de Temple sunt folosite acum în centrele de autism din SUA, pentru că metoda s-a dovedit fundamentată ştiinţific. Odată ce a reuşit să-şi ţină sub control anxietatea, a absolvit liceul şi facultatea şi a făcut şi un masterat în zootehnie.

În timp a descoperit că există şi avantaje ale autismului, putea înţelege animalele ca nimeni altcineva, pentru că percep lumea la fel, prin imagini, mirosuri şi sunete. Aşa a început să lucreze în zootehnie, iar atenţia la detaliile pe care majoritatea nu le observă sau nu le consideră importante a ajutat-o să revoluţioneze industria.

Specialistă în zootehnie

A devenit o personalitate respectată şi în lumea crescătorilor de animale, dar şi în cea a autismului. Viaţa ei se împarte acum între discursuri, sesiuni de autografe şi consiliere în comportamentul animalelor.

Continuă însă să fie afectată de hipersensibilitatea senzorială tipică autiştilor. Orice zgomot puternic o face să tresară şi chiar să intre în panică, îi este foarte greu să găsească haine pe care să le suporte pe piele. Are probleme în special cu pantalonii, pentru că majoritatea îi provoacă mâncărimi. N-a putut niciodată să poarte rochii pentru că o înnebunea senzaţia picioarelor care se atingeau între ele.

Cum funcţionează mintea autistului

„Imaginaţi-vă că un creier este ca o clădire de birouri", spune Temple Grandin. „La ultimul etaj este directorul general. El este cortexul cerebral", spune ea. Directorul are conexiuni către toate departamentele din clădire: departamentul de resurse umane, financiar, grafică. „În autism, multe dintre aceste conexiuni nu se realizează", punctează Grandin.

Un singur autist are un loc de muncă stabil în România

Singura persoană cu autism din România care are un loc de muncă stabil lucrează în unitatea protejată a fundaţiei Pentru Voi de la Timişoara. Octavian Drăguşan are 42 de ani şi numără şi sortează pungi, le împătureşte câte zece şi le dă unei colege de atelier care le aşază într-o cutie.

Într-un filmuleţ de pe site-ul fundaţiei (www.pentruvoi.ro), Tavi spune că strânge banii pe care-i câştigă pentru a pleca în călătorii. E una dintre pasiunile lui. A fost deja în Franţa, Portugalia şi Ungaria, şi ar vrea să ajungă şi în India. Dar marea pasiune este muzica.

A absolvit Şcoala populară de arte, face parte din formaţia de muzică populară a fundaţiei, grupul Pentru Voi, şi a mers la festivaluri internaţionale. Vine singur cu autobuzul până la sediul fundaţiei, merge la piaţă şi face cumpărături pentru el şi mama lui. Întrebat în filmuleţ ce planuri de viitor are, Tavi răspunde: „să fiu însurat, să am copilul meu, să fiu un tată devotat".

Tavi este un caz fericit, dar nici el nu ar putea trăi singur şi nu se ştie ce se va întâmpla când mama lui nu va mai fi. „Fundaţia vrea să ajute, dar nu poţi să-ţi iei angajamentul să ai grijă de omul respectiv cât timp trăieşte", spune Nicoleta Foica, responsabil cu relaţii publice în cadrul fundaţiei care are are acum 177 de beneficiari, persoane cu dizabilităţi intelectuale.

„În România lucrurile se concentrează mult pe copii", spune reprezentanta fundaţiei. „Dar copiii aceia vor ajunge adulţi şi probleme vor fi cu totul altele."

"Vreau să fiu însurat, să am copilul meu, să fiu un tată devotat."
Octavian Drăguşan
42 de ani

O lege nouă din 2011

Prima lege privind persoanele cu autism din România intră în vigoare la 1 ianuarie 2011. Actul normativ asigură accesul la servicii integrate specializate de sănătate, educaţie şi sociale tuturor persoanelor diagnosticate cu tulburări din spectrul autist şi cu tulburări de sănătate mintală asociate.

Aceste servicii includ depistarea precoce, diagnosticul şi tratamentul, inclusiv terapiile cognitiv-comportamentale asigurate acum exclusiv prin eforturile părinţilor. Sunt încă în lucru normele metodologice ale legii care va reglementa şi serviciile pentru persoanele cu autism trecute de vârsta majoratului, inexistente în prezent, potrivit Mediafax.

http://www.adevarul.ro/societate/viata/ ... 65717.html
dora
 
Posts: 3779
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Tue Feb 22, 2011 10:04 pm

Soarta autiştilor adulţi


Astăzi, 14:46 | 36 vizualizări
Comentează

de Liliana Nicolae
În România, autiştii adulţi nu se regăsesc în statistici sau în prevederile legale.


În România, toate investiţiile în domeniul autismului îi vizează pe copii.

Cu cât afecţiunea este depistată mai devreme, cu atât sunt mai multe şanse de recuperare.

Recent introdusă în România, terapia ABA este aplicată cu succes la copii în centre - majoritatea particulare sau ale organizaţiilor neguvernamentale.

În ceea ce-i priveşte pe adulţi, însă, cheltuirea unor bani în centre speciale pare să fie echivalent cu o investiţie care nu merită.

Audio: Documentar realizat de Liliana Nicolae despre soarta autiştilor adulţi.


http://main.romania-actualitati.ro/soar ... ulti-25912
dora
 
Posts: 3779
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Wed Jan 04, 2012 1:33 pm

http://www.youtube.com/watch?v=UQYz9a4wKpE


Omul din spatele Autismului.avi
dora
 
Posts: 3779
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Thu Dec 06, 2012 10:42 am

Adult cu autism, un copil fara drepturi

http://www.youtube.com/watch?v=XZOS_Hekvp0
dora
 
Posts: 3779
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby camel » Wed Feb 20, 2013 10:31 pm

http://www.romanialibera.ro/actualitate ... 93959.html

Statul român, dat în judecată de familia unui copil bolnav de autism


Părinţii unui tânăr bolnav de autism din Iaşi au dat în judecată statul român cu speranţa că vor determina şi o corectare a legii, informează digi24.ro.
În România, poţi suferi de autism doar până la 18 ani, apoi eşti declarat schizofrenic, iar dacă ai un coeficient de inteligenţă peste 21 îţi pierzi şi dreptul la însoţitor.
Sclipirile de inteligenţă ale tânărului Andrei, un băiat de 18 ani, bolnav de autism, i-au făcut pe membrii unei comisii de evaluare a persoanelor cu handicap să-i retragă dreptul la însoţitor. Au ignorat, însă, alte aspecte, spune tatăl lui,
cel care i-a fost asistent personal timp de 16 ani.
„N-am reuşit la 18 ani să-l fac să se ducă singur să-şi cumpere bomboana preferată, să-şi cumpere sucul. Trebuie să mă duc cu el, pentru că nu poate”, a
explicat Ioan Apetrei.
Tatăl băiatului a renunţat la serviciu pentru a-şi îngriji copilul. Acum, statul român îl constrânge să-şi găsească de lucru pentru a-şi putea întreţine fiul. De aceea, bărbatul a pornit un război în instanţă cu Ministerul Muncii şi cu Direcţia de
Asistenţă Socială.
„Sper mai mult ca autorităţile să-şi dea seama că autismul nu dispare noaptea dintre 18 şi 18 ani şi o zi”, a mai spus bărbatul.
„Autismul nu mai poate fi infantil la 18-20 de ani, deja este un adult, fiind
încadrat pe alte boli psihice majore în care diagnosticul diferă”, a declarat dr. Radu Vrabie, preşedinte Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap.
Şi psihiatrilor li se pare suspectă transformarea automată în acte a autismului în schizofrenie.
„Schizofrenia este o boală care poate debuta la vârsta copilăriei sau la vârsta
adultului, care are alte simptome bine identificate. Cele două patologii sunt distincte”, a afirmat dr. Adriana Panaitescu, medic primar în neuropsihiatria copilului şi adolescentului.
Până acum, guvernanţii au ignorat drama tuturor celor care sunt în situaţia lui Andrei şi a părinţilor acestuia.
„În luna mai am mers la Ministerul Muncii, la Ministerul Sănătăţii şi am depus o petiţie prin care am solicitat modificarea acestui ordin. Atunci ni s-a spus că se va face această modificare, din păcate iată că lunile trec şi nu s-a făcut absolut nimic”, a spus Carmen Ghercă, preşedinte Asociaţia Naţională pentru Copiii şi Adulţii cu Autism.
În prezent, 300 de copii diagnosticaţi cu autism se află în evidenţele Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi pentru Protecţia Copilului Iaşi.
camel
 
Posts: 608
Joined: Sat Jun 28, 2008 1:21 pm
Location: oradea

Postby dora » Thu Feb 21, 2013 8:46 am

dora
 
Posts: 3779
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Re: Adulti cu autism

Postby dora » Tue Jun 04, 2013 9:41 am

Vă mai amintiți de seminarul nostru “Autismul din viața mea”? La acea întâlnire trei tineri cu autism ne-au povestit cele trei poveşti impresionante ale vieții lor. Amanda Murray (regizoare de film), Scott James (cântăreț) și Josef Schovanec (doctor în filosofie) au reuşit să treacă peste obstacolele acestei afecțiuni şi au obţinut rezultate importante în viața lor profesională.
Cu sprijinul creativ și atât de frumos vizual al Brândușei Bălan de la MotionARThoughts, avem acum și filmul întâlnirii, tradus tot ca voluntar, de Clara Burghelea. Deci, dacă nu ați putut să îi ascultați în aprilie atunci pe cei trei tineri minunați, o puteți face acum. Adaugăm doar acest citat din unul dintre vorbitori: “În ceea ce mă privește, am învățat totul în primul rând prin călătoriile mele - îmi este greu să călătoresc, dar o fac - și în al doilea rând pentru că am avut oportunitatea de a întâlni oameni extraordinari, pe lângă sprijinul oferit de prieteni, părinți și sora mea. Aceste trei elemente au fost cele mai importante și m-au ajutat să învăț.”
https://www.facebook.com/pages/Asocia%C ... 5223370761

http://www.youtube.com/watch?v=SbjbDUrFNuk
dora
 
Posts: 3779
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Re: Adulti cu autism

Postby camel » Sat Apr 12, 2014 11:21 am

https://www.youtube.com/watch?v=5R6Y0lAkbSQ#t=1457

veti vedea inclusiv povestea unui barbat de la varsta de copil, pana la anii batranetii
veti vedea persoane care au avut nevoie de asistare permanenta toata viata, dar si persoane care au o viata independenta si chiar o viata de cuplu
cele aproape 60 de minute de filmare, merita urmarite
camel
 
Posts: 608
Joined: Sat Jun 28, 2008 1:21 pm
Location: oradea

Next

Return to ADULTI CU AUTISM

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 1 guest

cron