Greseli frecvente in terapie - traducere

Moderators: camel, moderators

Greseli frecvente in terapie - traducere

Postby jude » Fri May 27, 2005 9:57 am

GRESELI DES INTALNITE
1) Nu toate trail-urile sunt incheiate (discrete).
2) Folosirea in exces a numelui copilului poate duce la “debransarea” copilului la auzul numelui sau numele sa devina un substitut pentru “Pregateste-te”.
3) Nu se cere / impune contactul vizual cand acesta este necesar (ex.: in timpul conversatiei sau al enuntarii unui SD).
4) Nerecompensarea copilului pentru comportamente adecvate (ex.: vine singur la lectie, sta jos, s-a sters la gura…).
5) Absenta trail-ului nepromptat dupa un trail promptat.
6) Nepromptarea dupa 2 trail-uri incorecte, permitand greseli repetate.
7) Nepromptarea indeajuns de frecventa a raspunsului pentru Itemi nou introdusi.
8) Oferirea unei recompense foarte dorite pentru raspuns promptat (ex.: nefolosirea recompensei diferentiate).
9) Invatarea in sine nu este ridicata la valoarea de recompensa pentru copil.
10) Negradarea prompt-ului (neutilizarea prompt-ului minimal).
11) Lipsa de creativitate in alegerea recompensei.
12) Lipsa programarii Generalizarii. Copilul, intr-un final, ar trebui sa invete sa raspunda la SD in mediul natural.
13) Necaptarea si directionarea eficienta a atentiei copilului in timpul enuntarii SD-ului.
14) Asteptarea pasiva a copilului sa ni se alature inainte de initierea unui sitting.
15) Captarea atentiei printr-o comada anterior SD-ului (ex.: “mainile cuminti”, “uita-te la mine”).
16) Acceptarea de catre tutore a autocorectarii si angajarii in raspunsuri multiple din partea copilului.
17) Asteptarea mai mult de 3-5 secunde dupa un non-raspuns inainte de consecinte.
18) Promptarea raspunsului intarziat (bun sau gresit) in loc de incheierea trail-ului si promptarea trial-ului imediat urmator.
19) Raportul disproportionat dintre esecuri si succese.
20) Acceptarea tiparului “castigi-stau/pierzi-fac ce vreau” ca si comportament din partea copilului.
21) Lipsa criteriilor clare de raspuns.
22) Promptarea dupa Consecinta in loc de promptarea simultana sau imediat dupa prezentarea SD-ului.
23) Promptarea neadecvata (promptare fizica in loc de promptare prin imitatie sau P imitativ in loc de P verbal)
24) Neintroducerea de itemi/programe noi cand cele curente sunt masterate.
25) Prea multi itemi/programe curente.
26) Nestructurarea timpului liber de joaca al copilului.
27) Lungirea inutila a sitting-ului si pierderea atentiei copilului sau reducerea motivatiei pentru raspunsuri clare, rapide.

Aceasta lista "Common Treatment Mistakes" /2001 O.Ivar Lovas am primit-o de la supervizorul fetitei mele. Este bine structurata si ne ajuta sa ne corectam.
jude
 
Posts: 65
Joined: Sun May 08, 2005 1:03 am
Location: bucuresti

Postby dora » Fri May 27, 2005 10:13 am

excelent material!Si extrem de util!
Eu am facut la inceput aproape toate greselile de aici!
dora
 
Posts: 3780
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby Guest » Sat May 28, 2005 11:27 pm

# 5 din lista de mai sus este una din obsesiile mele cu scoala. Am asistat la gradinita lui A la cum ajutoarea il prompta prin toate activitatile fara a continua cu o reprezentare a SD-ului ca sa-i dea o sansa sa-si insuseasca raspunsul. Deci tot ce invata copilul este ca e in regula sa nu fie atent sau sa nu participe fiindca il va prompta cineva si va rezolva problema.

17 si 27 sint greseli pe care eu le fac frecvent, desi imi propun sa nu.

26 e o problema mare cu noi- sint curioasa ce fac altii pentru asta

6- un mod de a se evita asta este folosirea de "erorless learning" in loc de "no-no-prompt". De ex :
-ce e asta? ceasca. A: ceasca
-ce e asta? ce... A: ceasca
-ce e asta? A: ceasca
-intercalez un trial rapid si masterat (de ex o imitare usoara), dupa care
-ce e asta? A: ceasca. (daca n-a prins-o o iau de la inceput cu full prompt dupa care descresc). scade frustrarea si a lui si a mea.

Foarte interesanta lista.

Maria (birmar)
Guest
 

Postby jude » Sun May 29, 2005 3:22 am

am mai scris despre programul JOC Independent la "Gradinita-scoala/Diverse", este un program ce are ca scop , in timp, jocul fara tutori sau parinti care sa i-mi dea de lucru sau sa ma promteze, jocul cu inceput si sfarsit clar, pe care il fac la inceput ca pe o tema si primesc recompensa, dar in timp ii prind gustul si il fac de drag. In afara de asta o alta problema este lipsa calitatii timpului petrecut de copil in afara sittingurilor, caci daca noi lucram 3-5 min in sitting(pe care ne straduim sa il facem cat mai distractiv si mai este si recompensa pe deasupra), iar in pauza de 1-3 min nu oferim mare lucru, iar in pauzele mari pe langa generalizare nu invatam copilul sa se joace cu jucariile de pe jos la care ar trebui sa se duca intre sittinguri cu mult interes(existe o rutina a pauzei), oare cum am putea trece de recompensele alimentare la jucarii si sa fim siguri de valoarea lor sau cum am initia independenta(ajungem sa mancam, sa ne imbracam singuri, dar ce facem cand nu avem si nu ni se da nimic de facut). In pauzele mari noi mergem in anumite locuri si notam in tabele specifice fiecarei destinatii ce a fost independent, ce a fost P si ce nu a facut, fiecare destinatie presupunind un nr. de pasi, dar acum am inceput sa alternam iesirile cu joaca(pentru moment asistata).Cred ca toti parintii au organizat intr-un fel iesirile, dar cred ca este mult mai grea educarea jocului. La Joc Independent noi introducem ltemi deja invatati, de ex sant la Puzzle 6 piese, la Joc I am
Puzzle 3,4piese, sau incastre, margele x de insirat, Masini X de parcat.
jude
 
Posts: 65
Joined: Sun May 08, 2005 1:03 am
Location: bucuresti

Postby Guest » Sun May 29, 2005 7:17 pm

Jude:
Si noi am facut cam acelasi lucru. Problema e ca A. stie sa se joace, daca ii spui "joaca-te cu X" o face, dar motivatia interna lipseste ca sa o faca in mod spontan. Adica un fel de "fake play" . Multi parinti folosesc un fel de "orar" in care copilul are o succesiune de poze reprezentind diferite activitati si e invatat sa urmeze programul. Noi n-am facut asta, dar ma bate gindul. Si pentru noi manipulativele (puzzle etc) si micile "joburi" de facut independent (insirat margele, colorat, sortat etc) au fost o salvare, dar joaca propriu zisa (asa cum am vazut ca se joaca copiii normali) a fost un flop. In final, am zis ca nu stiu cit de mult merita insistat- A are 4.5 ani, peste 1 an cind probabil ca ii va "cadea fisa" (e cam la virsta evolutiva a unui copil de 3 ani) colegii lui vor fi deja la jocuri mai avansate, si a culca o papusa in pat nu va mai fi adecvat virstei.
Acum ma preocupa mai mult cum sa-si umple singur timpul liber fara a fi in autie-land. Am avut succes cu cartile, cariocile, trambulina, bicicleta, masinile. Are un interes evident pentru computer, dar din pacate, din cauza dificultatilor motorii fine nu poate manevra un mouse. Probabil ca va mai progresa motor ( de-abia acum a reusit sa tina in mina creionul, sa pedaleze, sa sara etc).
Terapista mea care a vazut multi copii mi-a spus dupa primele citeva luni cu A, cind eu ma plingeam ca nu se joaca si nu vorbeste ca va vorbi dar probabil nu se va juca. Nu stiu de unde a ghicit, dar cam asa e.
Un alt mod de ocupare a timpului liber e antrenarea lui in rutina casei- punem lucruri la loc, sortam tacimuri etc. Unele se prind, altele nu- nu e usor.
Si noi facem multe iesiri, incerc sa le fac cit mai "educative" (de ex. il pun sa aleaga ce fructe vrea, sa numere x banane , sa descarce cosul la casa, sa dea el banii sau cartea etc)- si lui ii place asta grozav, daca ar fi dupa el am sta numai in oras.
Maria
Guest
 

Postby Guest » Mon May 30, 2005 1:00 am

In Israel exista o tastatura cu un nr de programe ce se leaga la calculator in locul imprimantei si care a fost proiectat pentru copii incepand cu varsta de 1an, pe parcurs schimbi programele, are mai multe optiuni la limba : ebraica, engleza, franceza, germana, italiana, portugheza, spaniola, turca,etc(nu romana), dar este extrem de sugestiv ca imagine, iar tastatura are urmatoarele butoane : luna, soare, nor+ploaie/ rosu, galben, albastru, verde, portocaliu, violet/ toba, pian, trompeta, vioara, orchestra/ catel, urs, melc,copil/ receptor de telefon(nu buton ci efectiv un receptor prin care el vorbeste cu unul din personaje) si totul se face prin intermediul acestor butoane. Se numeste COMFY ( si ei te invita in COMFY LAND - tarimul baietelului Comfy si al prietenilor sai, pentru colori, muzica, forme, indicii, sentimente, program de joaca si somn, etc.) si costa in jur de 150 euro. Este foarte bun pentru copii cu probleme de motricitate fina, este putin mai mare decat o tastatura obisnuita, dar avand putine butoane acestea sant mari si au forma si imaginile enumerate mai sus, deci mult mai accesibile, are si o foarte buna rezistenta la soc, poate intri pe web si cauti site-ul lor si i-ti faci o idee. Noi mergem in fiecare an in Israel, in Elat pentru terapie cu delfini si pentru vacanta, asa ca pot sa i-ti cupar. Fetita mea are 8 ani este nonverbala si academic stam foarte prost dar cu jocul in ultimul timp stam ceva mai bine, se joaca cu masinutele sugerand trasee si bombanindu-le ceva, pe papusi incearca sa le fardeze, sa le spele, sa le culce sau sa le puna sa faca sitting, jocul dureaza putin, este stangaci dar a aparut si se imbunatateste de cand are acel program de joc independent dat de supervizorul Aba care ii planifica tratamentul si de cand terapeutii de aici si noi doi initiem jocuri (o pers se joaca cu ea si alta sta in spate promtand fara sa vorbeasca) apoi jocul ramane pe jos la dispozitia ei in pauze sau seara si noi plecam din camera si tragem cu ochiul.Un alt program important pentru ea si pentru noi este Y/N (DA/NU) care ii permite sa aleaca, sa refuze, sa accepte, iar noi am invatat sa nu mai presupunem atat ci sa asteptam un raspuns(iar asteptarea noastra a fost si ea limitata ca timp).
Guest
 

Postby Guest » Mon May 30, 2005 1:02 am

jude
Guest
 

Postby birmar » Tue May 31, 2005 1:10 am

Jude:
Multumesc. Suna foarte interesant. Am gasit website-ul, dar tot dau de o gramada de text (si mie ca si fiului meu ne trebuie un visual :wink:). Mai incerc, sau daca ai tu un site poate il trimiti.
Anexez un link care e un mare hit cu A la capitolul entertainment:
http://www.starfall.com/n/long-e/le/load.htm?f
Maria
birmar
 
Posts: 28
Joined: Thu Apr 14, 2005 3:03 pm
Location: alabama

Postby jude » Tue May 31, 2005 8:18 am

http://www.comfyland.com/new/index.html
Fiul meu de 6 ani a apreciat foarte mult adresa trimisa de tine :) , face engleza la gradinita si ii invata sa scrie, fetita a zabovit in fata calculatorului doar cateva minute :( .
Multumesc.
jude
 
Posts: 65
Joined: Sun May 08, 2005 1:03 am
Location: bucuresti

Postby Guest » Tue May 31, 2005 2:34 pm

Mi-a placut site-ul si l-am comandat si eu. Cred ca e bun, pe A il vad folosind eventual computerul in viitor, e interesat, nu pot spune acelasi lucru despre "pretend play". Acum ca sintem si in vacanta de vara, am nevoie de multa creativitate ca sa-i umplu timpul liber. O sa-ti spun ce rezultate am avut cu Comfy :)
Maria
Guest
 

Postby Felicia » Wed Jun 01, 2005 1:59 pm

Israel exista o tastatura cu un nr de programe

Poate ne intalnim cand vii in Israel cu fetita? Eu locuiesc in Israel si am un baiat de aproape 10 ani diagnosticat cu autism si cu ADHD. Locuim la Ierusalim.
O ajuta pe fetita ta terapia cu delfinii?
Eu am vrut sa il iau pe fii-miu la Eilat dar mi-au spus ca trebuie sa vin cu el in fiecare saptamina acolo si nu au fost de acord sa il aduc 10 zile pe perioada verii. Cum locuiesc la 4 ore de Eilat nu am cum sa il duc in fiecare saptamina asa ca am renuntat.
Felicia
 
Posts: 38
Joined: Tue Feb 08, 2005 5:40 pm

Postby jude » Mon Jun 06, 2005 10:51 am

FAQ About the Behavioral Approach



This is written for a school setting, but the questions and answers are ones you probably hear from staff and parents also!



Sulzer-Azaroff, B. & Mayer, G.R. (l986). Achieving Educational Excellence using behavioral strategies. New York: Holt, Rinehart, & Winston.



From chapter entitled: Staff Development Strategies pp. 370 - 371



Isn’t what we’re doing a form of bribery?
It might be, if we were using our methods, as the dictionary says, to pervert the judgment of or to corrupt the people whose behavior we were attempting to manage, and if our ends were to our own advantage, but to their detriment. On the contrary, however, we see behavioral strategies as being applied for those people’s benefit. Also, we systematically reinforce, their doing schoolwork with the kinds of events that we ourselves experience in our own everyday lives, praise, recognition, and material rewards. How long would we continue working at our jobs if we received no recognition or remuneration? Why should our students and clients be expected to be any different than we are?



Are you saying I should reinforce students to get them to do something they should be doing anyway?
Our perspective says that we concern ourselves more with what is rather than what should be, within, of course, ethical and humanitarian constraints. If, for example, our students are performing satisfactorily, and their progress seems to be supported adequately by the natural consequences of success, then it is not necessary to arrange formal reinforcing events. Instead, we would continue to praise and recognize their accomplishment intermittently as merited.
If, on the other hand, our students and clients are not performing satisfactorily, we feel that the responsibility for attempting to remedy the situation is ours. Collaboratively, where possible, we need to try to rearrange the environment and turn things around so we promote success. This objective could be accomplished by providing them with support services, transferring them into a different environment, or modifying their current environment. In many cases, we will need to adopt the very same reinforcing consequences that we already are dispensing unsystematically and scheduling their delivery more precisely. In other circumstances, we may need to augment the natural reinforcing events with others more powerful for the individual, to encourage movement in the desired direction. When progress is well established, though, we begin gradually to dispense with those artificial supports, using the individual’s patterns of behavior to guide our actions. In essence, behavioral strategies are among the most important teaching tools we can use.



How do I find the time to do all this?
How much time and effort are you currently expending in attempting to cope with problem situations, to motivate your students, and to remediate their learning deficiencies? Often you only need to redistribute your energies in these more constructive directions. Any extra investment during start-up phases should be compensated for rapidly as your students begin to progress and the social climate or your classroom starts to improve.



I would feel phony and awkward using behavioral strategies. What should I do?
Such reactions are to be expected. Did you feel natural or confident when you first started driving, speaking a foreign language, or playing tennis? If we only did the things with which we felt comfortable, we would learn very few new skills. Learning new skills often takes time, effort, and the patience to overcome initial periods of awkwardness. S progress is reinforced; the skill begins to feel more natural. Also, as with many skills, once we become proficient in applying them, either because of their intrinsic properties and/or because of the reaction from the environment, they begin to become reinforcing in their own right. Watch, for example, the _expression of pleasure from a student who has been recognized for a well-deserved accomplishment and you will see how giving recognition can be reinforced naturally.



Do behavioral principles apply to everyone?
Yes. However, the specific details of their application must vary with the individual. Each person is a composite of genetic endowment and other physical characteristics, learning history, and current circumstances. For this reason, strategies must be arranged to suit the individual’s requirements under particular sets of conditions. Fortunately, with informed and creative planning, it is often possible to identify procedures that are suitable for groups of individuals.



Isn’t it unfair to treat students differently?
First we need to realize that we already do that by paying attention to troublesome behavior. Also, for the reasons just stated, if we treated everyone alike, the effect on their behavior would not be uniformly beneficial. Next, consider a number of other factors:
By being singled out for special attention for accomplishing something, the student’s social status often improves, which provides a reasonable antidote to the impaired status the student may have suffered as a result of being scolded or corrected for past wrongs.
Special attention should be phased out over time, slowly, as performance improves. Then it will be possible to turn that attention to others in need of it.
If you plan carefully, the others also can be given a share in the reinforcing events that are dispensed to the individual student, group celebrations or entertainment, special class activities, and so on. Just shifting from aversive to reinforcing consequences can help to make the classroom atmosphere more pleasant and rewarding for everyone.
Reinforcement is dispensed for improvement in performance, and everyone can stand to improve in some manner. If you worry that one student is getting special privileges but the others aren’t, you can consider doing something similar for them. Ask the others to identify some areas in which they themselves feel they would like o improve, and plan currently or in the near future to initiate special procedures for them.
It doesn’t hurt to explain to your students that each of you is unique and that each has special interests, skills, and areas or weakness (yourself included). Often they will understand that it makes sense to focus on different behaviors to change and to use different methods.
Finally, often it is a great relief to the individual students’ classmates when help is finally on the way. The classmates may have been suffering from their peers’ difficulties and may recognize that they stand to benefit from the intervention. Sometimes it helps to point this benefit out to them and reinforce their supportive efforts.
jude
 
Posts: 65
Joined: Sun May 08, 2005 1:03 am
Location: bucuresti

Postby Guest » Wed Jun 08, 2005 12:04 am

Jude:
Vroiam sa spun ca a venit Comfy si pina acum pare a fi un succes. Cred ca avem ceva stimare subliminala cu butoane si sunete, dar deocamdata sub control. Apreciez recomandarea :)
Maria
Guest
 

Postby jude » Wed Jun 08, 2005 12:22 am

Ma bucur pentru voi.
In legatura cu Comfy, am avut surpriza duminica, la TIB sa gasesc in Pav 17 (al copiilor) o firma Israeliana care prezenta tastatura si softul SURPRIZA!!!! in limba romana. Sa speram ca au obtinut contracte si intra in piata romaneasca, eu ii astept cu nerabdare.
jude
 
Posts: 65
Joined: Sun May 08, 2005 1:03 am
Location: bucuresti

Re: Greseli frecvente in terapie - traducere

Postby dora » Fri Jun 13, 2008 12:22 pm

jude wrote:GRESELI DES INTALNITE
1
11) Lipsa de creativitate in alegerea recompensei.
.




Este cea mai grava greseala... parintii care si/au adus consultant au aflat pe bani grei ca asta e secretul

Motiveaza/l si poti sa faci ce vrei cu el...

dar asta e valabil pentru noi toti, nu/i asa...
dora
 
Posts: 3780
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Next

Return to ABA APLICATA

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 1 guest

cron