Differences between Tantrums and Meltdowns

Moderators: camel, moderators

Differences between Tantrums and Meltdowns

Postby camel » Sat Nov 02, 2013 7:24 pm

Differences between Tantrums and Meltdowns

It is very important for parents and teachers to understand the differences between tantrums and meltdowns. Although they can consist of similar behavior (yelling, screaming, crying, dropping to the floor, flailing, hitting or biting self, etc.), it is important to distinguish between the two. Why? Because it has major implications for how we interpret the behavior and how we intervene to help the child.


With tantrums the child usually has:

1. Some control over the behavior.
2. Chooses to engage in the behavior.
3. Usually occurs specific to wanting something or escaping something he doesn’t want.
4. Can end quickly once he gets what he wants.
5. Child can focus on others around him; often looking at them, yelling at them, and drawing their attention to him.
6. Looks for reactions from others when being disruptive.
7. May have the ability to talk and negotiate, although yelling and demanding.
8. If aggression is displayed he will often seek out others to hit or kick, or get up and seek out property to disrupt.

Usually the behavior is a means to an end (wants something or to avoid something) and the child acts out to get a specific reaction from others. Although tantrums can lead to being overwhelmed, they usually start under the control of the child. Tantrums often occur in nonverbal children when they lack other ways of communicating and getting needs met. The child will often calm down once he gets want he wants or feels that he needs.

Meltdowns usually occur when the child’s brain is overwhelmed with stress chemicals and has reached the panic, flight or fight stress reaction. The stress builds up to the point that the brain overwhelms and loses the ability to cope. With meltdowns the child usually:

1. Appears to be in panic mode.
2. Does not appear to have control over their behavior.
3. Often cannot talk or problem solve; loses ability to negotiate or reason.
4. Often cannot follow directions or argue; too overwhelmed to engage.
5. Feels “unsafe” and appear to be reacting out of deep fear.
6. May be difficult to identify the cause of emotion, or obvious “want or demand.”
7. Often occurs from sensory overload, too much cognitive stress, or ongoing social demands that tax and drain the brain.
8. Usually is trying to flee or escape the situation around him, rather than seeking out attention. Child is seeking to escape what is overwhelming him, not seeking to gain something.
9. Usually do not hit, kick, or bite others unless others approach and attempt to calm or redirect. Aggression often subsides when you back away, give them space, remove demands, and withdrawal all interactions.
10. Can take a while to calm down (rather than calming immediately when they get what they want); need time to escape and rebound.
11. Often expresses remorse for actions afterwards.

The child in a meltdown is reacting out of fright and fear. The “fight or flight” panic reaction is set off, and the child is (1) trying to escape the source of stress, and (2) seeking proprioception (hitting, kicking, biting self, head banging, etc.) to release stress chemicals. He often does not want to interact with others, is not seeking their attention, and often wants to withdraw and isolate. However, if the child does not feel like he is safe he may act out on property or others to get people to back off, or to release stress chemicals.


How we interpret the behavior (tantrum or meltdown) may affect the way we intervene. If the behavior appears to be a tantrum we would want to:

1. Identify what function(s) the behavior serve (getting something he wants, or trying to escape something he doesn’t want). What is he trying to gain from the tantrum?

2. Try to focus on teaching the child more appropriate ways of getting his needs met (requesting, saying “stop”, break cards, etc.). Provide an appropriate way of communicating the same thing that the tantrum does. Practice and role play to teach the desired response.

3. During early stages of getting upset, intervene quickly and coach the child to use his replacement behavior (desired response that was practiced).

4. Avoid “giving in” to the tantrum (to gain something or avoid something); prompting the desired response instead. If the child is throwing a tantrum to end a task he doesn’t like, then “If you want us to stop then say ‘stop’”. As soon as desired response is given immediately back off. You want to make sure that the tantrum behavior does not work, and the desired response works immediately.

5. Minimize both verbal and emotional reactions to the negative behavior (stay matter of fact, no scolding, bribing, counseling, minimal emotion), directing all attention to what your want him to do.

6. Reinforce the child for using the desired replacement behavior.

7. If the child refuses to respond, pull all attention away and walk away if possible (if not destructive or injurious). Ignore behavior, but supervise to ensure safety. Once child calms down redirect back to the task or to use the replacement behavior.

8. If needed (only if the above fail), implement mild consequence (time out, loss of privilege, etc.) for not responding.

These are just basic starter procedures. If the above does not work, seek out professional advice. For more destructive aggression or property destruction, seek professional assistance to complete a detailed “functional behavior assessment” for designing safe and effective treatment strategies. Only implement the above for less aggressive tantrums (screaming, flailing, falling to floor, etc.) where safety can be assured.


1. When the child is melting down typical behavioral techniques are not effective. The child is too overwhelmed to think, respond to directions, or reason with. He will not understand or respond to directions or consequences at this time. Punishing and threatening will only make things worse.

2. Reducing meltdowns is most effective by designing preventative strategies for avoiding meltdowns in the first place. Identify the sensory, cognitive and social challenges that overwhelm the child and build in proactive strategies for reducing the stressors. This usually consists of modifying the environmental demands to match the child’s abilities, providing accommodations to lessen the stress, and teaching coping skills for dealing with the stressful situations.

3. Redirection and intervention works best if we intervene very early in the behavior chain (first signs of getting overwhelmed), assist and support the child as possible and practice coping skills.

4. Once in the heat of the moment, pull the child away from the situation, remove all demands, reduce all stimulation, and minimize questions or demands. We need to lessen the demands on the brain; let it regroup and reorganize.

5. Focus is on helping the child feel safe. Remove stimulation and demands, reassure the child that he is safe, and allow the child to space to calm down.

6. Some children will let you help sooth them but often they want no interaction. Respect their comfort zones.

7. Program strategies usually consist of (1) lessening the stressors with modifications and accommodations, (2) teaching coping skills to deal with the stress and cope when first getting overwhelmed (say stop, present break card, leave setting, etc.) and (3) teaching a safe routine once overwhelmed (withdraw, pull away, immediately exit, rock and calm, etc.). Practice this routine until it becomes predictable and familiar. Then in the heat of the moment the child will feel safe implementing it.

https://www.facebook.com/autismdiscussi ... 8537664984

din pacate doar varianta in engleza, daca prezinta interes acest topic si sunt doritori sa traduca, ar fi binevenita varianta in limba romana
Posts: 608
Joined: Sat Jun 28, 2008 1:21 pm
Location: oradea

Re: Differences between Tantrums and Meltdowns

Postby dora » Fri Jun 10, 2016 8:10 pm

Crizele la copiii cu Tulburare de spectru autist.

Autism Meltdowns vs Temper Tantrums

http://www.ultrapsihologie.ro/autism/au ... -tantrums/

Copilul cu tulburare de spectru autist poate avea deseori anumite crize, mai mult sau mai puţin intense, dar care sunt dificil de gestionat şi care aduc celor din jur stări emoţionale negative şi multă tensiune. Copilul poate ţipa foarte tare, poate lovi obiecte sau persoane, poate arunca cu lucruri, se poate lovi cu capul de perete sau se poate muşca etc. Deşi el poate reacţiona asemănător, există două situaţii diferite: criza meltdown şi criza tantrum.

Temper Tantrums sunt comportamente care apar la toţi copiii (cu dezvoltarea neurotipică sau nu) prin care aceştia îşi înţeleg emoţiile şi trăirile şi cunosc metode prin care să facă faţă regulilor şi limitelor impuse de un comportament social adecvat.
– pot fi schimbate de circumstanţe;
– au ca scop obţinerea unui lucru;
– au ca scop obţinerea atenţiei adultului.
Criza tantrum este ca un joc pentru deţinerea controlului pe care îl joacă copilul, el fiind o fiinţă încă imatură emoţional. Sentimentul pe care îl are adultul în timpul unei astfel de crize este acelă că este manipulat de către copil. Ceea ce poate adultul face pentru a-şi păstra autoritatea este să ignore comportamentul copilului şi să îi redirecţioneze atenţia spre o altă activitate. A ceda crizei copilului şi a-i oferi ceea ce el doreşte nu face decât să îl înveţe pe copil că este corect să se comporte aşa pentru a primi ceva, pentru a-şi satisface dorinţele.


Criza Meltdown este determinată de un nivel ridicat al stressului pe care organismului copilului cu TSA nu îl poate gestiona altfel. Spre deosebire de criza de tip tantrum, criza de tip meltdown are ca şi caracteristici următoarele aspecte:
– nu este bazată pe atragerea atenţiei adultului;
– nu poate fi numită „comportament”;
– poate fi indusă sau declanşată de nenumăraţi factori:
o suprastimulare senzorială (atingeri, mirosuri, aglomeraţie de persoane, sunete, lumini, adică prea mulţi stimuli care nu pot fi gestionaţi corespunzător. Nu se filtrează informaţiile senzoriale şi nu sunt integrate într-un tot. Creierul devine suprasolicitat, nu poate procesa toate informaţiil primite şi organismul intră în panică.)
o prea multe informaţii de procesat în timp scurt. Copilul cu TSA are de multe ori o viteză de procesare mai lungă. Atunci când se află în situaţii în care are de procesat repede un număr ridicat de informaţii, creierul nu face faţă şi creşte nivelul de stres.)
o schimbări bruşte sau neaşteptate apărute în mediu. Copilul cu TSA are nevoie să cunoască tot ce urmează să se întâmple. Schimbările ce au loc burs fără ca el să aştepte acest lucru, îi produc o stare de anxietate care este foarte dificil de gestionat pentru el.
o lipsa unei căi de comunicare, de exprimare a nevoilor (produce foarte multă frustrare şi devine copleşitoare din punct de vedere emoţional).

Există mereu un factor declanşator al crizei meltdown. De multe ori este foarte dificil de observat acest factor, dar trebuie analizat foarte bine contextul în care a apărut. Atunci când copilul e în criză, a vorbi cu el nu ajută cu nimic, dimpotrivă duce de cele mai multe ori la creşterea nivelului stressului prin faptul că adaugă informaţii de procesat. Copilul are nevoie să se calmeze, are nevoie de cât mai puţine informaţii. Adultul poate identifica sursa declanşatoare a crizei şi o poate îndepărta sau poate lua copilul din acel mediu stressor.

Copilul caută să controleze mediul astfel încât să obţină un beneficiu.
În timpul unei crize tantrum, copilul va analiza dacă comportamentul său atrage atenţia şi reacţia celor din jur.
Copilul va avea grijă să nu se rănească.
Criza tantrum are ca scop obţinerea unui beneficiu social.
Criza tantrum se va sfârşi atunci când situaţia se rezolvă, obţine ceea ce îşi doreşte.
La criza tantrum, controlul este deţinut de copil (el doreşte manipularea adultului pentru obţinerea unui anumit lucru), deşi se comportă ca şi cum nu ar fi aşa (ca şi cum ar fi victima).

Copilul caută să recâştige controlul asupra minţii sale (care este suprasolicitată cu informaţie senzorială).
În timpul unei crize meltdown copilul cu TSA nu priveşte şi nu caută ca cei din jurul său să reacţioneze.
Copilul nu ţine seama de siguranţa sa ori a celor din jurul său.
Criza meltdown nu are ca scop controlarea situaţiei sociale în care se află copilul.
Criza meltdown pare că nu poate fi controlată de copil şi se întâmplă fără voia sa.
La criza meltdown nimeni nu are controlul, nici copilul, nici adultul.

Psiholog Alina Mirela Trofin
Posts: 3779
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am

Re: Differences between Tantrums and Meltdowns

Postby dora » Tue Jun 14, 2016 9:43 am

Copilul meu, când e foarte supărat, urlă. Și urlă tare. Mă epuizează momentele astea, mă seacă de energie. Mă simt neputincioasă și frustrată. Urletele lui răzbat dincolo de pereții apartamentului și, deși vecinii nu s-au plâns vreodată, încerc să-i menajez. Închid geamurile, ușă de la cameră și aștept să se liniștească.
Orice intervenție a mea în acele momente (fie că l-aș certa, fie că aș încerca să-l calmez), nu face decât mai rău.
Așa că îl ignor sau, mai bine zis, mă prefac că-l ignor și aștept să-i treacă. Mă doare sufletul atunci și mă întreb de fiecare dată dacă aș fi putut să previn această criză

http://supereroiprintrenoi.ro/povestea- ... #more-8004
Posts: 3779
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am


Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 2 guests