Generalizarea

Moderators: camel, moderators

Generalizarea

Postby dora » Sun Feb 11, 2007 6:01 pm

GENERALIZAREA

Daca un program a fost masterat in cadrul rigid pe care sedintele la masa il ofera copilului, programul a fost masterat urmarind anumite SD-uri, aceste actiuni specifice trebuie generalizate.
Aceasta inseamna ca copilul trebuie sa demonstreze ca stie un comportament adecvat si in alte conditii decat atunci cand a invatat sistematic acel comportament. Aceste conditii pot fi de exemplu
limbajul SD-uri diferite,
mediul sa fie altul,
materialele sa fie altele sau folosite diferit etc

.Aceasta este o parte esentiala a procesului de invatare pentru ca face din programele invatate la masa, intr-un mediu rigid, comportamente care pot fi utilizate in orice mediu.

Cateva dintre nevoile pe care le are copilul pentru a generaliza este schimbarea urmatoarelor componente:
1)Stimulii-

Copilul trebuie sa demonstreze ca a inteles conceptul chiar daca stinulii se schimba. De Ex daca copilul a invatat conceptele de mare si mic pe doua cesti. El trebuie sa stie care este mare si care este mic indiferent de materialele pe care le folosim, materiale care pot fi identice sau nu.
2) Mediul

-Initial asta poate sa insemne ca el trebuie sa demonstreze ca a masterat programul si intr-un loc diferit in aceeasi camera in care a invatat programul respectiv, dar in timp se trece si la alta camera din casa si in final si in alte medii, spre exemplu la scoala.
3) Persoane

-Generalizarea la persoane are loc si in timp ce invata din moment ce copilul are mai multi tutori. Oricum tinand cont de asta este important sa ne asiguram ca copilul va generaliza si cu oameni noi. Rude sau prieteni ale familiei copilului pot fi rugati sa faca o activitate cu copilul in care acesta sa isi demonstreze cunostintele chiar daca persoana cu care face lectii nu este aceeasi care l-a invatat cunostintele respective. Eventual programul trebuie generalizat asa incat sa fim sigur ca copilul poate raspunde tuturor persoanelor cu care vine in contact.
4) SD-ul-
Cand copilul este invatat diferite concepte ,comenzile pe care le folosim sunt adesea foarte simple si nu este un limbaj care este folosit in mod normal intr-un mediu natural, tipic.Copilul trebuie atunci invatat sa inteleaga sensuri diferite si comenzi diferite cu care i se pot adresa diferiti oameni.
EX: daca copilul a foat invatat comanda “ridica-te” trebuie sa-l invatam spre exemplu sa indeplineasca si comanda “ te rog, ridica-te” sau “ acum ridica-te , te rog” sau “ poti sa te ridici” inseamna tot una.

5) Distanta-
Deseori cand spunem ceva sau ascultam ceva , oamenii cu care vorbim nu stau chiar in fata noastra. Invatatoarea sta in fata clasei, deci este important ca, copilul sa asculte informatia si sa indeplineasca sarcina chiar daca persoana cu care comunica nu sta chiar in fata lui.


6) Recompensa-

In timp ce copilul face achizitii importante la un program si le mentine constant este normal sa descrestem intensitatea recompensei, pentru ca copilul sa nu ceara intensitati ale recompensei ridicate pentru a continua sa indeplineasca corect programul. Aceasta se realizeaza crescand numarul de raspunsuri corecte pe care trebuie sa le ofere pentru a primi o recompensa, sau reducand din intensitatea recompensei.
De Ex: initial copilului i se pot da dulciuri pentru a creste rata raspunsurilor corecte , mai tarziu putem introduce “tabla cu cartonase” si astfel copilul va trebui sa primeasca cateva cartonase pentru a primi dulciuri sau a putea sa sa uite la televizor.

Fiecare copil trebuie sa aiba un dosar de generalizare. Luand un program care a fost invatat la masa va fi trecut prin situatiile de generalizare, trecandu-l astfel in dosarul de generalizare unde scopul este sa se treaca prin situatiile scrise mai sus intr-un mod cat mai natural si copilul sa mastereze cunostiintele si intr-o situatie noua.
De Ex: daca un program se afla la generalizarea in medii diferite, atunci fiecare mediu in care a fost generalizat programul respectiv trebuie notat in dosar si cand copilul a demonstrat ca stie programul in mediul respectiv trebuie sa trecem la alt mediu notat in dosar.

Fiecare arie a generalizarii trebuie sa fie combinata cu alta pentru a ne asigura ca , copilul a invat sa execute programele in medii diferite , cu SD-uri diferite si stimuli diferiti , etc, in acelasi timp.

Generalizarea este o parte esentiala cand ii invatam pe copii un lucru nou . Un program de generalizare trebuie sa fie facut odata la 6 sittinguri,pentru ca aproximativ 6 programe de generalizare sa fie facute intr-un program de 3 ore.



Tehnici Generale de Promovare a Generalizării:

1 . Variaţi condiţiile de stimulare în timp .
a. Aveţi mai mulţi profesori/terapeuţi şi mai multe stiluri .
b. Variaţi stimulii . Învăţaţi mai multe exemple de stimuli (e.g., Mai multe fotografii a diferite pisici ).
c. Variaţi cuvintele instrucţiunilor şi ale întrebărilor (e.g., “stai jos “ , “ ia loc “ , “ şezi aici “ ).
d. Variaţi mediul în care are loc învăţarea . Odată ce s-a ajuns la controlarea SD-ului în camera originală de învăţare , daţi drumul la radio , lucraţi în camere diferite sau în curte, sau cereţi membrilor familiei să –şi desfăşoare activităţile normale în timpul sesiunilor .

2 . La început , condiţiile pot fi destul de “artificiale” ( e.g. , SD-urile sunt limitate la cele mai importante cuvinte , se folosesc recompense tip hrană , etc. ) Totuşi , în timp , treceţi la condiţii cât se poate de naturale :
a. Transformaţi antecedentele (SD-uri) în antecedente naturale aşa cum vor apărea în afara situaţiei de învăţare ( e.g., “ Poţi să arăţi triunghiul” versus “ atinge triunghi”) .
b. Treceţi la recompense- laude naturale, “ mulţumesc “ , abţibilduri , steluţe , bani ,etc .
c. Transformaţi trial-urile în mai puţin distincte şi mai asemănătoare cu interacţiunile tipice ( i.e., folosiţi un limbaj mai natural şi diminuaţi recompensarea evidentă ) .
d. Folosiţi stimuli pe care copilul îi va întâlni zilnic ( e.g., în locul stimulilor plasaţi pe carduri , folosiţi imagini din cărţi , obiecte din cameră , etc . ).
e. Adăugaţi sesiunilor obişnuite , sesiuni de învăţare “incidentale “ la alte ore ale zilei ( e.g., orele mesei , în timpul jocului liber , etc. ). Arătaţi stimuli şi prezentaţi Sd-uri aşa cum apar în mod natural .

3 . Modificaţi recompensele .
a. Folosiţi recompense secundare .
b. Subţiaţi programul de recompense pentru recompensele primare şi recompensele ce consumă timp. La început recompensaţi fiecare răspuns corect , apoi reduceţi rata sau folosiţi un program aleatoriu ( e.g., la fiecare al 3- lea sau al 4-lea răspuns).

4 .Implementaţi reţinerea informaţiei în procedurile dvs de învăţare .
a. Extindeţi durata timpului dintre practicarea sarcinilor ( e.g., treceţi de la practicarea sarcinii în fiecare zi la 3 ori pe săptămână , la 1 pe săptămână , la 2 ori pe lună , etc . ) Aceste programări sunt incorporate într-un orar de menţinere .
b. Folosiţi orare intermitente de recompensare astfel încât comportamentele să fie mai rezistente extincţiei .
c. Faceţi uz în învăţarea copilului de procedura Trial-uri Extinse .
5 . Învăţaţi copilul comportamente funcţionale astfel încât acestea să fie indicate şi întărite în viaţa de zi cu zi , cum ar fi joaca adecvată , comunicarea şi sporirea flexibilităţii şi a toleranţei .
Last edited by dora on Fri Feb 08, 2008 11:34 am, edited 1 time in total.
dora
 
Posts: 3778
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby laurafulop » Thu Feb 15, 2007 9:18 pm

:lol: foarte bine punctat,ca de obicei.Multumim Dora!!!!!!!!!!!!!!! :P
laurafulop
 
Posts: 31
Joined: Tue May 16, 2006 7:34 am
Location: Targoviste

Postby Zugoor » Thu May 07, 2009 3:17 pm

GENERALIZARE & MENTINERE

• Generalizarea este accelerarea schimbarilor in comportament produsa de noi stimuli (generalizarea stimulilor) si/ori alte raspunsuri (generalizarea raspunsurilor).

• Extinderea acestor efecte este legata de caracteristicile similare ale stimulilor si/sau raspunsurilor.


Un comportament nou invatat poate fi considerat generalizat daca este mentinut pentru o perioada lunga de timp, daca apare intr-o varietate de situatii si daca este demonstrat indiferent de comportamentele celor din jur. (Baer et al., 1968)

 1968 – Journal of Applied Behavior Analysis (JABA)

 Baer, Wolf & Risley
Ei au inclus generalizarea schimbarilor comportamentale ca una din cele sapte caracteristici ale ABA.

Termeni

 Generalizare – schimbarile comportamentale care apar in afara procesului de invatare.

 Generalizarea stimulului/trasferul trainingului – generalizarea locatiilor, persoanelor si a conditiilor.

 Generalizarea raspunsului – dezvoltarea unor comportamente similare fara invatare sistematica.
Stoke & Baer (1977): generalizarea schimbarilor comportamentale: “aparitia comportamentului target in diferite, non-invatate conditii (ex., locatii, persoane, comportamente, si/sau timp) fara aranjarea unor evenimente similare intalnite in conditiile de invatare”.

Cine este responsabil pentru generalizare ?

 Tutor
 Consultant
 Parinte
 Membrii familiei
 Educator/Profesor

Cum se face generalizarea?
 Locatie
 Stimuli
 SD
 Prezentator
 Distractori
 Distanta
 Format
 Raspuns
 Sistem de recompensare
 Mixt


Intrebari


 De ce o/il invatam aceste abilitati?
 Vino cu targeturi cat mai apropiate de folosirea functionala a abilitatilor in mediul natural.
 Incerca!
 FOloseste abilitatile invatate.
 Foloseste abilitatile invatate.
 Fii flexibil!
 Profita de orice oportunitate de a generaliza!


Modalitati de generalizare

1. Locatie

 Generalizarea mediului in care copilul demonstreaza o abilitate
 Masa – covor – alta camera – gradina – scoala – strada – magazin - parc – autobuz – masina – alte case
 La inceput lucreaza pe raspunsurile functionale (ex., casa – scoala).







2. Stimuli

 Copilul trebuie sa fie capabil sa demostreze o abilitate cu orice material prezentat

 Invatarea stimulilor functionali este vitala!





3. SD

 Copilul trebuie sa fie capabil sa demonstreze o abilitate cand cererea este diferita sau nu este prezentata vocal.

 Target:
1. n(SD) = R
2. Volum
3. Ton




4. Distractori

 Targetul aici este de a va muta dintr-un mediu lipsit de distractori sonori si un numar limitat de stimuli visuali intr-un mediu cu zgomot si cu foarte multi stimuli visuali.
 Alte persoane in camera (fara sa vorbeasca)
 Alte persoane in camera (vorbesc)
 Rude & colegi in camera (vorbesc mai tare)
 Radio
 Mama & tata vorbind la telefon
 TV





5. Prezentator

 Este foarte important ca sistematic sa o/il invatati sa raspunda diferitelor persoane cu care intra in contact.
 Incepeti cu persoane apropiate care nu lucreaza 1:1 cu ea/el.
 Apoi, persoane cu care nu intra in contact regulat
 Rude
 Copii


Inainte de a lucra pe “prezentator” este bine sa fi lucrat deja pe:
- SD
- Locatie
- Stimuli






6. Distanta

 Copilul trebuie sa demonstreze abilitatea invatata indiferent de distanta dintre el si prezentator sau distanta dintre el si stimuli.


 Distanta dintre scaune
 Stai langa sau in spatele copilului
 Miscari aleatoare - in camera
 Miscari aleatoare - in hol
 Cerinte din alta camera
Format
 Se refera la modalitatea de prezentare a unei sarcini.

 Copilul trebuie sa fie capabil sa realizeze o sarcina sau sa demostreze o abilitate in alte conditii decat cele invatate.





7. Format

- Marirea numarului de obiecte
- Prezentarea obiectelor in linie orizontala/verticala
- Presentarea obiectelor in grup
- Prezentarea obiectelor in format aleator
- Prezentarea obiectelor pe nivele diferite
- Format expresiv (daca a fost invatat receptiv)
- Mai mult de un prezentator
- Fise




8. Raspuns


 Target: SD = n(R)










9. Sistem de recompensare


 Invatarea copilului de a raspunde in conditiile de recompensare similare mediului natural.
Reducerea frecventei sistemului de recompensare

 Sistem de recompensare continuu
 Interval Fix
 Interval Variabil

Sistem de recompensare intermitent & mentinere




10. Mixt

 Modalitatile de generalizare nu sunt independente unele de celelalte si nu se exclud reciproc.

 Lucrati pe diferite arii din generalizare in acelasi timp





IMPORTANT

 Fiti creativi!
 Variati ceea ce faceti.
 Folositi abilitatile invatate pe durata sesiunii.
 Folositi orice oportunitate de a generaliza abilitatile invatate!
Zugoor
 
Posts: 209
Joined: Mon May 01, 2006 9:29 pm
Location: iasi

Postby camel » Sat Sep 01, 2012 10:11 am

http://danielamartinescu.wordpress.com/ ... ralizarea/

Sau raspunsul la intrebarea: “Copilul meu a invatat sa arate rosu. De ce nu se trece mai departe?”

Stokes and Baer (1977) defineau generalizarea comportamentelor astfel: aparitia unui comportament relevant in conditii diferite, non-training .

Startegii si tactici care promoveaza generalizarea:


Predarea intregii palete de raspunsuri si stimuli relevanti intr-o mare varietate de conditii – una dintre marile greseli pe care terapeutii o fac, este aceea ca predau un stimul semnificativ si apoi se asteapta ca elevul sa generalizeze plecand de la acel unic exemplu.
Comportamentele cele mai importante in viata elevului trebie sa fie demonstrate in diferite moduri intr-o varietate mare de conditii.

- Predarea stimulilor intr-un numar suficient de exemple: (invatatul cititului – invatarea citirii unui numar cat mai mare de cuvinte, de diferite forme, fonturi, culori, dimensiuni, in diferite carti, caiete, reviste, pe laptopuri, indicatoare, reclame etc)
Ca regula generala: cu cat mai multe exemple de stimuli foloseste profesorul, cu atat este mai probabil ca elevul sa raspunda corect in situatii noi, neinvatate anterior in terapie.

-Predarea raspunsurilor intr-un numar suficient de exemple.
(invatarea elevului sa raspunda la intrebarea sociala “ce faci?” – in diferite forme, cu actiunea din momentul respective: stau, mananc, ma joc cu…, fac pipi, ma imbrac, desenez, sar pe trambulina, ma uit pe fereastra )
Ca regula generala: cu cat mai multe exemple foloseste profesorul, cu atat este mai probabil ca elevul sa raspunda corect in situatii noi, neinvatate anterior in terapie.

- General case analysis – este o metoda sistematica de selectare a exemplelor predate care sa reprezinte intraga paleta a variatiilor stimulilor si raspunsurilor necesare pentru generalizare.
ex: tonomatele de pe strada, care au diferite butoane, in diferite pozitii, cu diferite indicatii si ne dau diferite lucruri, contra unor diferite sume de bani – oricare ar fi tonomatul, elevul sa stie sa urmareasca indicatiile si sa-si procure ce are nevoie.

- Program common stimuli – se refera la includerea unor trasaturi tipice ale cadrului generalizarii in cadrul instructional. Se foloseste des in multe domenii de catre antrenori, profesori de muzica, profesori de teatru – unde profesorii includ in situatia de invatare diverse semne, sunete, materiale, manechine sau papusi, pentru a imita “lumea reala”.
Aceasta tehnica a fost folosita si descrisa si de catre Van den Pol si colegii sai (1981) pentru a invata 3 copii cu dizabilitati cum sa ceara la fast food mancarea si cum sa manance frumos. Ei au folosit obiecte si poze de la Mc si au simulat un restaurant in clasa lor, care arata cat se poate de real.

- Teach loosely : se refera la varierea random a aspectelor non-critice ale cadrului instructional in sesiunile de invatare, avand un mare avantaj:
- reduce probabilitatea ca un singur stimul sau un grup mic de stimuli non-critici sa exercite control exclusiv asupra unui target behavior.
Baer (1999) descrie o serie de recomandari pentru ca aceasta tehnica sa fie cat mai eficienta:

Sa se foloseasca cel putin 2 terapeuti, recomandabil mai multi;
Invatarea sa se faca in 2, 3 locuri diferite;
Predarea sa se faca din pozitii diferie;
Sa se foloseasca un ton si un volum variat al vocii;
Sa se varieze cuvintele (instructiunile) oferite;
Stimuli sa fie prezentati din unghiuri diferite, cu o mana sau cu cealalta in ordine sau in “dezordine”;
Sa existe unele persoane prezente uneori, ca si distractori;
Sa se varieze recompensele;
Invatarea sa se faca uneori in conditii de zgomot, galagie;
In orice locatie, din cand in cand sa se schimbe pozitia meselor, a mobilierului in general, a decoratiunilor;
Sa se varieze timpul din zi in care se face invatarea si generalizarea;
Si mai ales – sa se faca toate aceaste schimbari cat de putin previzibil cu putiinta! J

- Program indiscriminable contingencies: este o tehnica specifica de generalizare in care elevul nu poate sa stie inainte daca un raspuns va fi recompensat sau nu. Recompensa este contingent cu o parte dintre raspunsuri, dar nu cu toate, iar elevul nu poate sa prevada care raspuns va fi recompensat. Principalul motiv pentru care se foloseste aceasta tehnica in generalizare este acela de a-l determina pe elev sa raspunda pentru cat mai mult timp, si cat mai des, astfel incat comportamentul tinta sa poata fi exersat in conditii cat mai naturale cu recompense oferite de mediu.

- Train to generalize: instruirea elevilor sa generalizeze. Cea mai simpla si mai putin costisitoare tactica de promovare a generalizarii este aceea de a le spune elevilor ce este geralizarea si apoi a le cere sa generalizeze.
ex. Li se explica copiilor ca au nevoie de pahare cu apa pentru pictura, si sunt invatati sa caute pahare in orice clasa unde merg sa picteze. Apoi li se cere sa mearga si sa picteze in alta clasa, unde vor trebui sa-si gaseasca singuri paharele.
camel
 
Posts: 608
Joined: Sat Jun 28, 2008 1:21 pm
Location: oradea

Re: Generalizarea

Postby camel » Tue Sep 03, 2013 4:23 pm

http://www.autism-aita.ro/mediul-instru ... eralizarea

Mediul instructional si generalizarea

Andreea Mățăuan – Psihoterapeut AITA

Analiza comportamentală aplicată (ABA) este văzută ca o formă de intervenție foarte clară și structurată. Unul dintre reproșurile care se aduc terapiei ABA este că terapeuții se poartă nenatural cu copiii – ”Cum să se poarte copiii normal, dacă nu ne purtăm normal cu ei?” se întreabă cei care sunt sceptici legat de ABA. Reproșul acesta se risipește însă imediat ce tehnica și procedurile sunt înțelese, așa cum vom vedea în cele ce urmează.

Îngrijorarea aceasta este de înțeles și argumentul este foarte logic. Terapeuții ABA nu se poartă inițial cu copiii cu autism așa cum s-ar purta cu un copil tipic. Acest lucru se datorează faptului că un copil cu autism prezintă întârzieri în comunicare, socializare și comportament, el nu reacționează și nu învață la fel ca un copil tipic. ABA este în prezent terapia cea mai eficientă în recuperarea autismului (procentul de recuperare este de 47% și depinde de factori variați). Eficiența ABA în tratarea copiilor cu autism se datorează, în parte, tocmai structurii pe care o oferă. Mediul previzibil și cerințele clare, urmate de laude și încurajări sunt securizante pentru copilul cu autism, care are mare nevoie de a se afla în situații cunoscute și care poate reacționa puternic negativ la orice schimbare din mediu.

În ABA, există 4 mari etape de achiziție: masterare, menținere, generalizare și automatizare. În prima etapă ajutorul acordat copilului este mai mare, iar în ultima etapă copilul manifestă achiziția în mod spontan și independent.

Cum se desfășoară interacțiunea la începutul terapiei?

· Copilul de 2-3 ani este învățat să stea pe scaun la măsuță.

· Este învățat să răspundă la instrucțiuni pentru a-și dezvolta limbajul receptiv.

· Este învățat să răspundă într-un fel sau altul (verbal sau prin acțiuni) atunci când adultul vorbește cu el – pentru a se crea asocierea între limbaj și comunicare, interacțiune.

· Primește un item preferat de fiecare data când dă un răspuns corect, recompensa este asociată cu laude puternice – pentru ca apoi aprecierea socială în sine să fie importantă pentru copil.

· Este ajutat să răspundă dacă nu reușește să o facă independent, nu i se dau mai mult de 2 șanse de a greși. Acest ajutor se numește prompt.

· Copilului i se cere să demonstreze că știe informația de mai multe ori consecutiv – învață prin repetare.

· Este încurajat să repete sunete după terapeut și să completeze cu suntete cântecelele care i se cântă.

· Este strigat pe nume și învățat să răspundă privind adultul.

· Este învățat să imite acțiuni cu sau fără obiect urmând instrucțiunea ”Fă ca mine!” – deoarece copiii cu autism nu imită spontan, iar imitarea este o cerință importantă pentru achiziții ulterioare.

Din experiența acumulată la AITA, cei mai mulți copii, în primele 2-3 săptămâni, dezvoltă anumite abilități importante, pe care nu le aveau înainte: zâmbesc atunci când sunt lăudați, se uită mai des la adult, își recunosc părinții și manifestă bucurie atunci când îi văd, încep să vocalizeze mai mult și repetă anumite sunete după adult, sunt mai puțin interesați de a manipula permanent câte un obiect în mod repetitiv și sunt mult mai interesați de cei din jurul lor, de persoane și de activități făcute împreună cu ceilalți.

Mediul, regulile, prezivibilitatea și laudele constante sunt câteva elemente prin care ABA îi ajută pe copiii cu autism să se deschidă către ceilalți. Ca achiziții, în primele luni, copilul învață să recunoască obiecte din mediu care i-au fost predate, învață să potrivească, să facă incastre cunoscute, învață să imite anumite mișcări care i-au fost predate, răspunde persoanelor cu care este obișnuit. Însă, după cum observăm, copiii știu, în primă fază, obiectele care le-au fost predate, anumite obiecte, nu toate obiectele cu acea denumire. Ei știu, de exemplu, că jucăria roșie cu roți și cu două dungi albe este mașina, dar s-au putea să nu știe că și jucăria galbenă cu roți este tot mașina. De asemenea, ei pot să răspundă la salutul mamei, dar să nu răspundă aceluiași salut rostit de un necunoscut. Copiii cu TSA prezintă dificultăți de generalizare.

Generalizarea înseamnă extinderea cunoștințelor dobândite dincolo de perioada de învățare, de mediul unde au fost dobândite, de persoanele care le-au predat și a putea să folosim cunoștințele respective în orice altă circumstanță. În procesul tipic de învățare, generalizarea se produce în mod spontan. Mama îi arată copilului o minge astăzi și îi spune că se numește ”minge”. A doua zi, mama găsește în casă o altă minge și o arată copilui denumind-o din nou. Ziua următoare, în parc, copilul indică spre o minge pe care o vede pentru prima dată și spune ”minge!” – a generalizat. La copiii cu autism, este nevoie să plănuim generalizarea și să creăm cât mai multe ocazii de generalizare. Când lucrăm cu copiii cu autism, scopul este să ajungem să interacționăm cu ei cât mai firesc, mai natural, astfel încât trecerea de la terapie la grădiniță să fie lină și integrarea în societate să se producă mai ușor.

Când și cum facem generalizarea?

· Generalizarea se începe la scurt timp după începerea procesului de terapie. Nu este nevoie să așteptăm ca un copil să acumuleze multe cunoștințe pentru a începe să generalizăm. De exemplu, dacă i-am predat farfuria, atunci când ne jucăm pe covor cu mai multe farfurii putem să i le denumim sau să îi cerem să ni le indice.

· Generalizarea se face permanent, ne folosim de orice context pentru a ajuta copilul să-și extindă cunoștințele și felul în care răspunde. Generalizarea este atât sarcina terapeuților, cât și sarcina părinților. Părinții și rudele au mult mai multe oportunități de a face generalizare și este important să se implice în acest proces cu ajutorul îndrumărilor de la specialiști.

· E important ca, treptat, generalizarea să nu mai semene deloc cu o lecție în care are loc predarea sau verificarea cunoștințelor, ci să devină un proces cât mai firesc. ”Adu-i lui mami pălăria, te rog” este o generalizare a cerinței (SD-ului), a mediului, a contextului de învățare, a distanței, care se integrează firesc în viața cu zi cu zi atunci când mami este la ușă și urmează să plece, iar copilul chiar o ajută răspunzând la instrucțiune. SD-ul cu care copilul era învățat într-o situație tipică de învățare ar fi fost: ”Arată pălăria”, iar pălăria s-ar fi aflat chiar în fața lui.

· Pentru a realiza generalizarea de persoană, ne asigurăm că există ocazii de a răspunde și altor persoane, care nu interacționează atât de des cu cel mic. Aceste persoane pot fi: bunici, mătuși, prieteni de familie, vecini etc.

· E nevoie să fim atenți la generalizarea distanței. Copilul poate să ne răspundă la instrucțiune dacă suntem lângă el, dar să nu răspundă dacă suntem în celălalt colț al camerei. Îl învățăm să răspundă indiferent de distanță.

· Generalizarea răspunsului – atunci când interacționăm cu ceilalți nu o facem de fiecare dată la fel, dăm răspunsuri diferite la aceeași întrebare (de exemplu, răspunsul la întrebarea ”Ce vrei să mănânci?” poate fi altul în fiecare zi), ne prezentăm în moduri diferite etc. După ce inițial a învățat să răspundă printr-un singur răspuns scurt la întrebări (Ex: ”Cu ce-ți place să te joci?” – ”Păpușa”), copilul este încurajat să dezvolte o gamă largă de răspunsuri. O întrebare care ar solicita un alt răspuns ar fi ”Cu ce îți mai place să te joci?”

· Este nevoie să fie generalizat orice fel de stimul care poate exercita control asupra comportamentului copilului. În ABA, controlul exercitat de stimul asupra comportamentului înseamnă că acel comportament se manifestă doar în prezența acelui stimul. Două exemple în plus de generalizare sunt: generalizăm contextul de învățare (dacă copilul răspunde la cerințe la masă, îi dăm aceleași cerințe și la plimbare), generalizăm obiectul (îi cerem să indice itemi diferiți din aceeași gamă: punem pe masă cana roșie, în loc de cea albastră cu care era obișnuit, și îi cerem să arare cana).

· Generalizarea se face în ritmul copilului, dacă copilul are un ritm bun de generalizare, putem să generalizăm mai multe variabile în același timp. Dacă un copil generalizează greu, suntem atenți să schimbăm doar un anumit element din situația inițială de învățare. De exemplu, dacă ne mutăm de la masă pe covor, îi cerem să ne imite folosind aceeași instrucțiune pe care o folosim la masă ”Fă ca mine” și schimbând doar mediul. Dacă schimbăm SD-ul în primă fază, în loc de ”Fă ca mine!” să îi cerem ”Încearcă și tu!”, vom face această schimbare la masă, în contextul cu care copilul este obișnuit.



În ABA, situația de învățare evoluează de la o situație foarte structurată și clară la o situație cât mai naturală și asemănătoare cu mediile și cu cerințele cu care copilul va intra în contact în viața de zi cu zi. De la predarea prin discrete trial se trece la învățarea incidentală, care oferă copilului ocazia de a iniția interacțiunea și de a folosi cunoștințe diverse. La fel cum lucrul la masă și structura sunt necesare la începutul terapiei pentru a ajuta copilul să reușească parcurgând pași mici, și generalizarea și menținerea cunoștințelor sunt foarte importante pentru a ajuta copilul să se adapteze la situațiile cotidiene și să ajungă să aibă o viață cât mai independentă și împlinită.
camel
 
Posts: 608
Joined: Sat Jun 28, 2008 1:21 pm
Location: oradea


Return to ASPECTE TEORETICE

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 1 guest

cron