serviciul si mediul

Moderators: camel, moderators

serviciul si mediul

Postby simion c » Thu May 19, 2005 12:28 am

as vrea si eu sa stiu cum va descurcati cu copiii si cu colegii si cu mediul ,in general.
eu am mai spus la un coleg- doi despre problemele mele si cred ca am gresit.
oricum,unde lucrez eu majoritatea sint iesiti din comun ca prostie si rautate.
directorul meu,tipa la mine ca nu port fusta,ca indraznesc sa-mi iau concedii medicale,ca mi-am permis sa-mi iau post natal ,si acum se intereseaza daca am fintina acasa sau nu si daca locuiesc intr-o singura camera.
asta in conditiile in care unde lucrez nu exista apa potabila,toaleta,si stau singura 12 ore.
voi gasiti intelegere,cum reactioneaza ceilalti?
eu daca as spune ce probleme am,mi-ar ride-n nas.
as merge si eu cu copilul la un doctor,la o terapie ,dar eu nu stiu cum lucrez de la o zi la alta.
simion c
 
Posts: 59
Joined: Fri Feb 11, 2005 4:59 pm
Location: romania otopeni

Postby dora » Thu May 19, 2005 4:30 am

Cristina,
de mult voiam sa-ti raspund,dar n-am avut timp.Te mirai cand am spus ca sper ca-mi voi convinge colegii sa doneze 1% si spuneai ca tu n-ai reusit sa-i convingi sa dea bani .Aici e marea diferenta,cu 1% nu dai nimic,oricum sunt bani pe care ii ia statul,oamenii sunt bucurosi sa-i ajute daca nu-i costa nimic.Lucrez in invatamant,deci ideea de victorie prin educatie,obiectul muncii copiii etc.Am in jur de 80 de colegi,in nici un caz nu-i voi convinge pe toti.Apoi voi folosi o strategie,le voi da sa citeasca ceva,un pliant,apoi voi vorbi cu fiecare in parte.
Am vrut si eu odata sa ajut un om aflat intr-o suferinta cumplita si n-am avut nici un rezultat,pentru ca am facut-o intr-un impuls de moment,trebuia sa ma gandesc cui trebuie sa ma adresez,ce trebuie sa spun,sa precizez exact ce suma vreau sau cum pot vira banii,ttc,etc.
Am vorbit cu cineva care a condus o campanie de strangere de fonduri la modul cel mai profesionist cu putinta si mi-a spus ca succesul a fost de 5%,asa este in Romania.Deci din 100 de firme contacte 5 dau bani.Trist dar adevarat.Dar daca stii acest lucru iti faci un plan,cate firme trebuie sa contactezi,lucrezi relaxat,te bucuri de orice depasire a planului.
Nu ne pricepem la toate,trebuie sa apelam la cei mai buni specialisti,in toate domeniile,sa nu mai facem experimente nereusite si abia intr-un tarziu sa ne dam seama ca se poate mult mai bine.
Spuneai undeva ca ai vrea sa faci un centru cand o sa ai bani.Ma indoiesc ca o sa castigi la loto sau o sa intalnesti un sponsor.
Problema se pune putin altfel,adica vreau neaparat sa fac ceva,deci trebuie sa gasesc bani.
Ai trecut prin incercari grele in viata,deci ai o motivatie puternica sa-ti schimbi destinul.
Ma gandeam la ceva simplu pentru inceput,o camera amenajata la tine, cativa angajati,servicii pentru cel mult 3 copii.Sa stai acasa si sa supraveghezi progresul copilului tau si sa primesti si salariu pentru asta.
Nu va fi o afacere,dar vei trai demn si vei fi fericita ca ii vei putea ajuta in timp si pe altii.
E foarte greu,dar nu imposibil.Putini dintre noi au taria sa-si schimbe destinul.Noi suntem aici pentru ca un singur om si-a spus ca trebuie sa schimbe lucrurile.Dupa mine nu va mai fi la fel,probabil ca si-a spus intr-o noapte de insomnie.Si chiar in dimineata urmatoare s-a apucat de lucru.
Intr-o perioada Bucurestiul era impanzit de panouri mari pe care scria WWW.autism.ro!Adica,fratilor, uitati-va aici,nu mai intoarceti capul!
Asa se scrie istoria!
dora
 
Posts: 3729
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby Guest » Thu May 19, 2005 5:31 am

Dora,iti multumesc,tu esti o draguta,cind voi veni in buc. poate ne-ntilnim.
iddea este buna cu copiii acasa,dar eu stau la tara si n-o sa vina nimeni.
oamenii sint altfel in buc,crede-ma,am stat vreo 30 de ani acolo.
aici am spus la doi colegi mai apropiati (care s-au apucat sa-mi faca morala ca nu sint serioasa si-mi iau medical si nu ma intereseaza serviciul ) ce probleme am si de-atunci se uita la mine de parc-as avea riie.
nu stiu,zau,ce sa fac.
am zis ca sa string niste bani si peste citeva luni,gata.
eu lucrez in aviatie,care desi pare minunata,nu e.
anul asta am zis ca ma apuc de legume,dar nici vremea nu ma ajuta,si sint obosita,si cu ala mic nu ne descurcam ca n-avem unde sa-l ducem sa putem munci.
este un cerc din care nu ies.sint contra cronometru tot timpul
la serviciu stau 12 ore pe un scaun,iar acasa cu ala mic.
singurele momente libere sint cind spal vase sau rufe si sta sotul meu cu el.
niciodata nu e ordine ,vesnic sint in urma,vreau si sa fac uneori ceva sa ma relaxeze,am obosit sa fiu doar un insotitot al copilului.
acum ies dupa tura de noapte si ma asteapta o zi lunga de paza in picioare.
si nu am nici o perspectiva,sotul meu nu lucreaza ,nici sa mor nu pot
ce mi-e frica e ca ciocnesc naibii doua avioane la cit sint de obosita si mai ajung si la puscarie.
iti multumesc,mai vorbim,cristina
Guest
 

Postby simion c » Thu May 19, 2005 5:58 am

Nu am vrut sa sune patetic,dar nu pot face nimic cu un copil in brate si ala cu probleme.
simion c
 
Posts: 59
Joined: Fri Feb 11, 2005 4:59 pm
Location: romania otopeni

Postby jumbo » Fri May 20, 2005 12:37 pm

Cristina, oamenii de pe langa noi au si ei un nivel cat se poate de variat de intelegere. Unii pricep mai repede si sunt mai empatici – lor le poti explica si uneori te pot ajuta, altii nu se pot ajuta nici pe ei insisi si iti faci zile amare degeaba. Destul de multi sefi de pe la noi tipa, il poti denumi “management cu strigaturi”. Asta se intampla cand se apropie de limita superioara a pragului de competenta. Si atunci fac precum leul de la Metro-Goldwyn-Mayer (MGM). Trebuie sa astepti si sa ii prinzi in zilele lor mai bune.

Cu avioanele, mai arunca si tu un ochi pe fereastra din cand in cand, ca nici cei care se plimba pe acolo pe sus, cu treaba sau fara, nu au nici o vina. Si uite, promit sa fiu si eu mai atent cu reactoarele nucleare pe care le urmaresc.

(La urmaresc la telejurnal, desigur.)
Nascut: Ianuarie 1998.
Diagnostic: note autiste, hiperkinezie.
jumbo
 
Posts: 354
Joined: Wed Jan 07, 2004 1:19 pm
Location: Bucuresti

Postby simion c » Sat May 21, 2005 7:04 am

jumbo,iti multumesc pt raspuns,tu ai dreptate.
dealtfel tu esti un tip echilibrat,se vede dupa cum scrii ;si ai un fel de ironie care te ajuta sa treci peste situatii.
zilele astea am fost in prag de divort si cred ca m-au lasat nervii,sincera sa fiu.
o sa treaca si astea,o sa treaca.
simion c
 
Posts: 59
Joined: Fri Feb 11, 2005 4:59 pm
Location: romania otopeni

Postby dora » Sat May 21, 2005 10:24 am

Cristina,
Ce terapie de soc ai aplicat cu sotul tau!Ai fost curajoasa,a avut succes!
Totusi nu te-as sfatui sa perseverezi,s-ar putea sa auzi ceva de genul:Faci cum vrei tu,draga!Nu te deranja,plec eu mai bine!
Ce ai zice de-o terapie mai blanda,incurajarea comportamentelor dorite printr-o variata gama de recompense si ignorarea desavarsita a celor nedorite?Iti suna cunoscut?
Poate facem un topic Cum sa treci milimetric pe langa divort si sa-l ratezi totusi!
Nu ca as experienta in domeniu,dar am auzit si eu de la altii! :D
dora
 
Posts: 3729
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby Guest » Sat May 21, 2005 10:33 am

of,Dora,stiu ce spui.
daca-mi dai un numar de tel te sun si-ti spun amanunte in particular.
sint de acord cu topicul.
divortul nu inseamna ca nu mai exista iubire,ci ca exista tensiuni.
te pup,cristina.
adresa mea e cristinaus1@yahoo.com
Guest
 

Postby jude » Sun May 22, 2005 1:28 am

Ideal ar fi sa venim unul in intampinarea celuilalt, sa vedem ce ne doare si in fapt de ce ne doare, apoi sa impartasim sentimentele noastre, poate atuci o va face si celalalt, pentru a conditiona ceva trebuie sa stii ce satisfactie are celalalt in urma unui comportament. In cuplu de multe ori unul din parteneri spune, si tot spune, iar reactia exterioara a celuilalt se diminueaza pana la disparitie, atunci apar 2 fenomene:
1 - cu fiecare cuvant inghitit se mai adauga o caramida, iar cand zidul a ajuns prea mare partenerul vorbaret se intreaba "dar unde este cel pe care il iubesc eu, nu a spus nimic eu de unde sa stiu?"
2 - sau aduna vorbele i9n el si le fierbe si le tot fierbe pana la explozie, acesta este brusca si neasteptata, in general disproportionata in raport cu momentul, celalalt INTERZIS.
AAsa ca empatia este cu adevarat calea, iar la ea ajungem doar prin comunicare nonviolenta.
Am primit cateva randuri pe mail acum 2 zile, am sa vi le impartasesc.

RASPUNSUL, PRIETENI, E VANARE DE VANT

Femeile sunt niste fapturi dragute, care nu se supara aproape niciodata. Si, si atunci cand se supara, o fac atat de delicat, incat, practic, nici n-ai cum sa-ti dai seama. Dovada stau si replicile de mai jos, cu care orice barbat care nu e gay se intalneste zilnic, si din care doar niste paranoici ar putea deduce ca nevestele lor au capsa pusa, cand, in mod absolut evident, ele „n-au nimic“.

1. „Macar pune-o-n chiuveta, daca n-o speli“


E intr-o dispozitie mai mult decat neprietenoasa, lucru pe care poti sa-l deduci cu oarecare usurinta si din faptul ca nici n-ai terminat de mancat. Are ca variante si alte replici la fel de dragute, cum ar fi: „Macar pune-le in cosul de rufe, daca tot le spala proasta“, „Macar descalta-te, daca tot sterge servitoarea dupa tine“, desi stim cu totii ca asta n-ar imbunatati cu nimic situatia.

2. „Ce sunt sosetele alea de langa scaun?“


Desi abil formulata, aceasta intrebare nu are decat un singur raspuns logic, o data ce sosetele de langa scaun sunt, de regula, chiar sosete, si mult mai rar pantofi, schiuri sau patine cu rotile. O intrebare cu ceva mai multa logica ar fi: „Cine sunt sosetele alea de langa scaun?“.

3. „O colega de-a mea a mers cu prietenul ei la teatru“


Bineinteles ca aceasta prietena ori nu exista, ori ca, de fapt, a stat acasa si si-a facut de lucru prin bucatarie, in timp ce prietenul ei (daca, totusi, acesta exista) s-a uitat la meci. Si chiar daca, prin absurd, lucrurile au stat intocmai, tot nu reusesti sa intelegi de ce te-ar interesa, asa ca, logic, intrebi: „Si?“. Raspuns: „Si nimic“.

4. „Asta nu puteai s-o pui acolo?“


Sa spunem ca stii ce reprezina „asta“, desi, de cele mai multe ori, e greu sa ghicesti, o data ce tu esti in baie, iar ea in sufragerie. Deci, stii ce e „asta“, dar nu stii unde e „acolo“.

Intrebi: „Unde?“.

Raspuns:„Nu mai conteaza“.

5. „In seara asta iar te duci la bere?“


N-ai mai fost de o saptamana si nici nu intentionai sa te duci astazi. Cand, insa, ea stie mult mai bine decat tine ce-ai de gand, nu mai ai nici o sansa.

Raspunzi, timid: „Nu“.

Te crede imediat: „E, nu!“

6. „N-am nimic“


De regula, femeile n-au nimic atunci cand nu scot o vorba trei ore (stiut fiind faptul ca femeile nu prea obisnuiesc sa vorbeasca) sau trantesc diverse lucruri prin casa (curatenia pe care, chipurile, o fac nefiind decat un pretext ca sa poata manipula lucruri si, altfel, sa le poata tranti fara ca tu sa-ti dai seama ca e plina de draci).

noi pentru a ne manifesta trebuie sa plecam de acasa, caci acasa nu avem loc, de la 7.30 la 19.30 6/7 zile este cel putin un terapeut si cei doi copii asa ca iesim, iar cand iesim parca santem prea obositi din timpul saptamanii incat sa ne mai epuizam si in argumente.
Acestea sant invariabil legate de comportamentul nostru din punctul ABA de vedere. Si poate cateodata mai bine 2 parinti apropiati si nu atat de rigurosi decat unul singur.
jude
 
Posts: 67
Joined: Sun May 08, 2005 1:03 am
Location: bucuresti

Postby dora » Mon May 23, 2005 2:42 pm

E super!Jude ia fii tu titulara de rubrica si mai adu material pe tema asta!
N-am timp sa mai caut,a fost o carte Femeile sunt de pe Venus,barbatii de pe Marte! Sau un dictionar care le traducea barbatilor de pretutindeni ce vor sa spuna femeile in diverse situatii!
dora
 
Posts: 3729
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby gia » Thu May 26, 2005 8:20 am

Vizavi de ceea ce ati spus pana acum va recomand "De ce barbatii se uita la meci si femeile se uita in oglinda",Pease Allan, Pease Barbara, Editura Curtea Veche. Poate va va da idei despre cum sa abordati sotul/sotia.
gia
 
Posts: 14
Joined: Sat Jul 10, 2004 6:20 pm

Postby jude » Thu May 26, 2005 5:09 pm

Se spune ca barbatii se antreneaza de mici in arta manuirii telecomandei, si astfel performantele... :D
jude
 
Posts: 67
Joined: Sun May 08, 2005 1:03 am
Location: bucuresti

Postby jumbo » Thu May 26, 2005 7:44 pm

O telecomanda consuma putin, are un miraculos buton pe care scrie MUTE si iti lasa si cealalta mana libera (pentru bere).
Pai, asta e deja superoferta...
Nascut: Ianuarie 1998.
Diagnostic: note autiste, hiperkinezie.
jumbo
 
Posts: 354
Joined: Wed Jan 07, 2004 1:19 pm
Location: Bucuresti

Postby GuestY » Thu May 26, 2005 10:43 pm

matriarhat? patriarhat? ce vrei?ambele erau sustinute de relataia supus-supunator primul fiind cel mai important in acesta relatie.
Fost GuestX
GuestY
 
Posts: 17
Joined: Tue May 24, 2005 11:40 am

Postby jumbo » Fri May 27, 2005 11:34 am

GuestY, nu e vorba de cine conduce ci mai degraba de o diferenta intre asteptari. Daca un copil de acest gen consuma sa zicem cam de trei ori mai multe resurse fizice, psihice si financiare comparativ cu un copil obisnuit, si relatia dintre parinti manifesta deseori, indepartari dar si apropieri proportionale. Relatia e fortata sa se actualizeze de trei ori mai repede decat in cazurile obisnuite iar capacitatile de adaptare ale partenerilor sunt si ele diferite. Daca stacheta asteptarilor nu este fixata brusc foarte sus, procentul de reusite este destul de mare. Iar relatia se intareste si e gata sa atace un nivel superior.

(Lucrari recomandate: “Batalia de la Murfatlar” roman autobiografic, “Ultimul cartus” de Pall Mall, “Umeda si rece” – Bergenbier & Co.).
Nascut: Ianuarie 1998.
Diagnostic: note autiste, hiperkinezie.
jumbo
 
Posts: 354
Joined: Wed Jan 07, 2004 1:19 pm
Location: Bucuresti

Next

Return to ARTICOLE VECHI

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 1 guest

cron