Despre schizofrenie

Moderators: camel, moderators

Despre schizofrenie

Postby jumbo » Fri Apr 30, 2004 6:51 pm

Revista "Stiinta pentru toti" este o publicatie lunara editata de Global Publishing Group. Apare in limba romana, se gaseste la majoritatea punctelor de vanzare a presei si costa 54 900 lei.

Mai jos am postat un articol referitor la schizofrenie.
L-am considerat relevant atat pentru asemanarile / deosebirile dintre schizofrenie si autism pe care le putem descoperi cat si pentru pentru exemplele privind modul in care sunt privite persoanele care sufera de boli cu spectru psihic de autoritati / institutii specializate si de oamenii obisnuiti.

Articol preluat din revista “Stiinta pentru toti” nr. 17 / mai 2004 semnat de Ileana Buzea.

Fiinta care s-a oprit in dreptul ferestrei e acoperita din cap pana in picioare de o blana alba. Vorbeste de undeva din vazduh si sustine ca este insasi esenta divinitatii. Dar femeia nu o crede. Ceea ce se vede este o entitate intraterestra, o forta a raului, de care stie ca trebuie sa se fereasca. Incet-incet, imaginea se topeste, iar vocea se aude din ce in ce mai slab. Episodul psihotic s-a sfarsit. Pacienta este sigura ca tot ce a trait a fost real.

Capcana propriei minti


Simptomatologia ei interesanta a facut din schizofrenie o boala relativ cunoscuta. Oricine stie ca schizofrenicii aud voci sau au viziuni din cele mai stranii. In spatele acestor manifestari se ascund oameni bantuiti si chinuiti de boala, care sunt cu atat mai singuri si mai neputinciosi cu cat nu stiu sa isi exprime suferinta.
In 2001, filmul “O minte sclipitoare” (“A Beautiful Mind”) emotiona milioane de spectatori din intreaga lume cu o poveste inspirata dintr-un fapt real. Pelicula biografica se concentra in jurul vietii lui John Forbes Nash, un geniu al matematicii care, desi lovit de schizofrenie, a reusit sa isi continue cariera academica, incununata in 1994 de premiul Nobel pentru economie. Celebrul caz al savantului care a avut puterea sa lupte cu o boala psihica incurabila si agresiva a miscat o intreaga comunitate academica. Si mai impresionant inca, genialul John Nash si-a constientizat afectiunea si a dominat-o. Cu toate acestea, el nu s-a vindecat. Schizofrenia este o boala incurabila care il tine pe pacient legat pentru toata viata de medicamente si terapie.
In autobiografia alcatuita pentru arhivele laureatilor premiilor Nobel, John F. Nash scrie depre boala sa: “In prezent, cred ca reusesc sa gandesc rational, in stilul caracteristic unui om de stiinta. Si totusi, nu vad in asta un motiv de bucurie la fel de mare ca acela provocat de recuperarea fizica a unui bolnav. Un singur aspect cred ca este de ajuns pentru a umbri aceasta fericire: rationalitatea impune niste limite asupra gandirii unui om si asupra conceptului pe care il are in ceea ce priveste relatia sa cu Universul”. Atragator datorita aurei sale de genialitate, cazul lui John Nash a facut inconjurul planetei. Ca el sunt, insa, milioane de oameni, ale caror nume si povesti raman necunoscute.
Desi atrasa aparent de unicitatea manifestarilor caracteristice, societatea ii respinge in general pe schizofrenici. In Romania tendinta de izolare a acestora e si mai accentuata. Conferentiar doctor Radu Mihailescu, directorul Spitalului Clinic de Psihiatrie “Alexandru Obregia”, a vazut sute de cazuri de schizofrenie de-a lungul intregii sale activitati: “Aceasta boala este foarte grava si, in general, varietatea simptomelor a fascinat foarte multa lume. Insa ceea ce mi se pare mie cel mai important in momentul de fata este faptul ca schizofrenia trebuie destigmatizata si despovarata de conotatiile sale negative”, spune domnia sa.
Complet nefundamentate, gesturile si atitudinile de respingere ale societatii ar putea fi explicate prin nimbul de mister care inconjoara acest subiect: schizofrenia este o boala care nu se stie de ce apare, cum isi alege victimele si de ce acestea sunt, de regula, tineri care abia isi incep viata.

Daescoperire de un veac

Conform Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, schizofrenia este o boala psihica grava, caracterizata prin disocierea spiritului, idei delirante si halucinatii”. De mai bine de un secol, aceasta afectiune nu a incetat sa provoace psihiatrii si neuropsihiatrii din intreaga lume. Prima descriere a schizofreniei dateaza din 1851 si ii apartine medicului francez Falver, care a descris boala prin sintagma “folie circulaire” (“nebunie circulara”). In anii care au urmat, cartile de specialitate au catalogat-o ca “hebefrenie” (comportament si gandire dezorganizate”), dupa numele zeitei adolescentei din mitologia greaca, Hebe. In aceasta perioada incep sa apara termeni precum catatonie si disfunctie paranoida, insa este prea devreme pentru formarea unei imagini de ansamblu a bolii. Prima denumire stiintifica ii apartine psihiatrului Emil Kraepelin, care reuseste sa reuneasca toate acest forme sub o singura formula, “dementia praecox” (“dementa precoce”), prin care se intelegea declinul procesului cognitiv al unui individ.
Nemultumit de tabloul sarac facut bolii si de inadvertentele academice, suedezul Emil Bleuler propune pentru intaia oara in 1911 termenul de schizofrenie. In lucrarile sale, savantul explica boala prin cei patru A: Afect, Asociatii, Ambivalente, Autism. Cea dintati coordonata se refera la diminuarea raspunsului emotional la stimuli. Al doilea A subliniaza pierderea capacitatii de organizare a operatiilor ratiunii. Ambivalenta sugereaza incapacitatea de a lua decizii, in cadrul unei absente totale si unei lipse acute de preocupare fata de mediul exterior, determinat de autism.

Atacul fulgerator

Astazi, la mai bine de un secol de la primele insemnari, aceasta afectiune ramane o enigma. Cu toate atuurile stiintei moderne, motivul aparitiei si mecanismele schizofreniei nu pot fi explicate. Exista totusi cateva certitudini: maladia se declanseaza la 18-25 de ani in cazul barbatilor si la 25-30 de ani in cazul femeilor. Pana la primul episod psihotic acut (manifestarea violenta vadita a bolii) nimeni nu poate sa recunoasca un potential bolnav de schizofrenie.
“In momentul de fata am in tratament un tanar care a coborat din avion cu un coif de staniol pe cap ca sa se apere de atacul cu raze laser al unor inamici extratererestri. Abia atunci familia si-a dat seama ca e bolnav si l-a dus de urgenta la spital”, spune conf. dr. Radu Mihailescu. In afara atacului subit, un alt fapt se evidentiaza cu o siguranta dezarmanta: chiar si in prezenta medicatiei, schizofrenia nu se vindeca niciodata.
Desi nu se poate spune ca boala ii prefera pe barbati statisticile scot in evidenta o prevalenta mai mare a schizofreniei in randul acestora. O alta tendinta observata timp indelungat in randul societatii a fost convingerea ca schizofrenia este o afectiune a persoanelor inteligente, daca nu chiar a geniilor.
Nimic mai fals, ne asigura dr. Mihailescu: “Aceste idei preconcepute isi gasesc explicatia prin faptul ca boala are de obicei debutul in tinerete. Este cu atat mai socant cu cat de multe ori este vorba despre tineri care studiaza si, probabil, acesta este aspectul care atrage atentia si care ii face pe multi sa creada ca bolnavii apar in special din randul oamenilor inteligenti”.

O boala constanta

Cu toate ca lipsita de o baza stiintifica, o intebare pe cat de obisnuita, pe atat de pertinenta se refera la transmiterea pe cale ereditatra a schizofreniei. Foarte multi oameni cred ca exista o legatura directa intre instalarea bolii si mostenirea genetica. Desi nu s-a descoperit nici o relatie de cauzalitate intre aceste elemente, specialistii au observat ca exista 10% sanse ca un parinte bolnav sa transmita copilului afectiunea. Cifra nu dovedeste nimic, iar pana la mai multe dovezi, explozia maladiei nu se explica decat prin dereglari genetice complexe. “Prevalenta schizofreniei este de 1% din populatia unei tari, fie ca este vorba despre Romania, Thailanda sa Franta. Acest procent remarcabil de constant este o marturie a continutului bilogic al bolii. Expresia nu se refera la o transmitere pe cale ereditara, ci la o aglutinare genetica. Cu cat o boala psihica are un continut biologic mai semnificativ, cu atat raspandirea ei in sanul unei comunitati este mai constanta”, explica dr. Radu Mihailescu.
Ce se intampla totusi in creierul atins de flagel ? Cum se poate produce un scurt-circuit atat de puternic, incat persoana afectata sa se rupa complet (si uneori definitiv) de realitate ? Genetica incearca sa raspunda acestor interogatii care se pastreaza fara raspuns de peste un secol. Astfel, studiile cele mai recente care s-au facut pe genomul uman au ghidat atentia cercetatorilor spre cromozomii 13 si 6. Dar, pana cand nu vor fi identificate genele raspunzatoare pentru declansarea bolii, toate teoriile raman la stadiul de supozitii. “In momentul de fata se stie sigur ca schizofrenia este rezultatul unei functionari atipice a neurotransmitatorilor, adica ale substantelor care fac legatura intre celulele nervoase.
S-a demonstrat de pilda, ca sistemul a doi astfel de neurotransmitatori, dopamina si serotonina, este afectat. Dar sunt foarte putine dovezi. Cred ca in momentul in care vom sti clar care sumt motivele aparitiei bolii se va da un premiu Nobel”, subliniaza conf. dr. Mihailescu.

Sclavi in lumi paralele

Oricat ar parea de interesante si de misterioase in acelasi timp, nici motivele aparitiei bolii si nici modalitatile prin care schizofrenia invadeaza creierul nu au atras mai mult atentia decat simptomatologia extrem de variata si de interesanta. Fiecare pacient pare sa dezvolte propria fantasma, sa se izoleze in propria lume pe care mintea sa o creeaza ca pe o a doua realitate, ce uneori reuseste sa o infranga pe cea inconjuratoare. In mai bine de 20 de ani de activitate, directorul Spitalului de Psihiatrie “Alexandru Obregia” a tratat sute de pacienti cu schizofrenie: “Vad lunar trei-patru bolnavi noi, iar momentan in sectie sunt internate aproximativ 20 de persoane. La mine la control vin cam 100 de pacienti pe luna. Cu toate acestea, nu pot sa va spun care dintre ei este mai deosebit. Toate cazurile de schizofrenie pe care le-am intalnit de cand sunt medic psihiatru sunt interesante fara exceptie”.
Exista cinci mari forme de schizofrenie, in functie de care manifestarile bolnavilor difera extrem de mult: paranoida, catatonica, nediferentiata sau dezorganizata, hebefrenica si reziduala. De asemenea, reactiile bolnavilor se impart in doua mari grupe: simptome negative (atunci cand pacientul se izoleaza treptat si dezvolta tendinta de a respinge societatea) si simptome pozitive (caracteristice acelora ce dovedesc bizarerii de gandire sau comportamente vadit patologice). Astfel, forma catatonica si cea reziduala sunt marcate in special de simptome negative. “ In schizofrenia catatonica bolnavul sta intr-o atitudine fixata. O pozitie cunoscuta in psihologie sub denumirea de perna psihica descrie un individ care sta culcat, cu capul la 45 de grade, ca si cum ar avea o perna sub cap. Sta contractat, cu muschii ca de lemn. In acest stadiu, schizofrenicul refuza deja sa mai comunice cu lumea din jurul lui si chiar sa mai manance. Este intr-un negativism total”. Aceasta atitudine de respingere a societatii mai este intalnita si in schizofrenia reziduala, diagnostic pus acelor persoane care in trecut au suferit de un alt tip al maladiei si care a evoluat. Cei care se incadreaza in aceasta categorie ajung sa se separe complet de lume. “Este imaginea clasica a bolnavului care sta ghemuit in coltul lui si refuza orice contact”, ilustreaza dr. Mihailescu acest subtip al bolii.

Somnul ratiunii

In 1958, chiar la apogeul carierei sale, in vreme ce lucra la “Teoaria jocurilor” care i-a adus premiul Nobel, John Nash s-a imbolnavit brusc de schizofrenie. Tocmai fusese numit profesor la Universitatea Princeton. In timpul unui curs, fara nici un motiv, le-a spus studentilor din amfiteatru: “Tocmai am avut o revelatie. Ce cautati voi aici ?”. Dupa ce a rostit aceste cuvinte, genialul matematician a iesit din sala. Timp de doua-trei saptamani nimeni nu a putut sa-i dea de urma. Cand s-a intors, nu mai era decat o fantoma, un sceptru al tristetii. Mergea descumpanit dintr-o parte in alta. In autobiografia sa, aflat deja in punctul in care isi invinsese boala, Nash isi aduce aminte de halucinatiile care l-au bantuit: “ Eram convins ca personalul de la mine din universitate si de la Institutul de Tehnologie din Massachussetts unde lucram se poarta ciudat cu mine. Incepusem sa vad la tot pasul criptocomunisti si sa cred ca sunt un om de o importanta religiaosa deosebita. Auzeam in continuu voci. Auzeam telefoane sunand, iar la capatul firului erau indivizi care se opuneau ideilor mele. Era ca un cosmar din care nu te mai poti trezi”. Schizofrenia paranoida este cea mai frecvent intalnita forma a maladiei. Cei care ii cad prada isi creeaza lumi paralele, delireaza si au halucinatii auditive (aud voci fie din exterior, fie din interior) sau vizuale. Mintea lor incepe sa construiasca realitati spectaculoase (nu se stie prin ce modalitate) sau ii aduce la stadiul in care sunt ferm convinsi ca toata lumea tese un complot impotriva lor. La fel de bine, ei pot cadea ulterior intr-un negativism total si se pot inchide in universul lor fabricat. Dincolo de boala propriu-zisa, exista pericole reale: 40% din schizofrenici incearca sa se sinucida, iar 10-12% reusesc. Un procent trist, mai ales daca tinem cont ca o parte dintre ei recurg la aceste gesturi atunci cand vad ca cei din jurul lor ii privesc cu neincredere si teama, condamnandu-i la izolare.

O lupta inegala

O conditie esentiala pentru recuperarea bolnavilor si una dintre incercarile cele mai grele prin care trec medicii este constientizarea bolii. De regula, in faza acuta pacientii adusi la spital au pierdut complet contactul cu lumea exterioara. Mintea lor nu mai poate face operatiile logice de separare a abstractului de concret, a realului de fantezie. “Primul nostru obiectiv e sa-l facem sa inteleaga ca are o boala, pentru ca la inceput el nu crede ca este bolnav, ci ca l-au adus la spital serviciile secrete sau familia care a facut pact cu diavolul. De aceea trebuie sa-l facem sa-si dea seama ca nu traieste o aventura senzationala si ca in realitate este victima unor dezordini biochimice din creierul sau. Trebuie sa il facem sa accepte statutul de bolnav”, spune conf. dr. Radu Mihailescu. Prin medicatie, simptomele isi pierd din intensitate si, cu ajutor terapeutic din partea psihiatrilor, bolnavii cei mai norocosi ajung sa isi dea seama cand mintea le joaca feste. “Am avut in spital un pacient care spunea ca a intrat in baie si s-a uitat in oglinda. In momentul urmator s-a vazut pe el insusi cu venele taiate. Din fericire se afla sub tratament, asa ca nu a actionat”, povesteste Laura Ghebaur, medic psihiatru rezident la Spitalul “Alexandru Obregia” din Bucuresti.
Contrar multor pareri care sustin ca odata atacat de schizofrenie un bolnav nu-si va mai relua niciodata viata dinainte, exista multe cazuri de persoane care s-au recuperat. Acesti oameni se pot reintegra in societate, dar cu urmatoarele conditii: diagnosticul sa fie pus precoce, tratamentul sa fie instituit rapid si sa fie urmat corect. Un alt aspect deosebit de important este sprijinul familiei care trebuie sa faca totul pentru a-l ajuta sa lupte cu boala”, spune dr. Mihailescu. Din nefericire, tendinta romanilor care au in familie un schizofrenic este de a-l abandona si de a-l lasa exclusiv in grija medicilor. “Este vizibila preferinta familiei de a-l sti intr-o institutie de specialitate. Aceasta se intampla fie ca nu au timp de el, fie pentru ca se simt mai in siguranta daca il stiu departe”, adauga specialistul.
Un singur lucru uita cei care isi ignora rudele bolnave de schizofrenie: spitalul sau azilurile nu vor putea niciodata oferi mediul social de care acestia au nevoie pentru a se readapta. Pentru ca niciodata aceste locuri nu vor putea sa se transforme in locul pe care odinioara acesti oameni condamnati de propria minte il numeau “acasa”.
Nascut: Ianuarie 1998.
Diagnostic: note autiste, hiperkinezie.
jumbo
 
Posts: 350
Joined: Wed Jan 07, 2004 1:19 pm
Location: Bucuresti

Return to ARTICOLE VECHI

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 1 guest

cron