ADHD

Moderators: camel, jumbo, shakalu, dora, Milena, dominique, moderators

ADHD

Postby Celina » Fri May 26, 2006 9:10 am

Nu stiu ce sa mai cred. Baietelul meu in varsta de 2 ani si 9 luni a fost diagnosticat cu autism in urma cu 2 saptamani. Am aflat foarte multe despre autism si mai ales despre terapia ABA de pe acest forum. Ieri am fost cu baietelul la Bucuresti la d-na dr.Dobrescu, pentru a avea inca o opinie. Dansa a spus ca nu are autism ci ADHD. Copilul meu are anumite simptome din autism (invarte lucruri, nu se imprieteneste cu copii si nu spune decat cateva cuvinte), insa nu-i place sa stea singur, ma priveste in ochi, comunica non-verbal foarte bine. Mi s-a spus ca pentru ADHD se recomanda tot terapia ABA si Rispolept. As vrea totusi sa stiu sigur ce are Tudor.
Celina
 
Posts: 5
Joined: Wed May 10, 2006 8:53 pm
Location: Bacau

Postby dora » Fri May 26, 2006 10:23 am

Celina,
am postat mai jos o lista cu centrele de diagnostic din Bucuresti.
Eu zic sa mergi la toate, apoi sa incepi ABA acasa :D
dora
 
Posts: 3779
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby shakalu » Fri May 26, 2006 11:26 pm

celina ... adhd este aproape imposibil de diagnosticat inainte ca un copil sa fie in comunitate . din punct de vedere practic un copil cu adhd este un copil cu o dezvoltare absolut normala . problemele copiilor cu adhd este legata de cu totul alte lucruri si se refera la social si la un deficit de atentie ... asa ca ma indoiesc ca baiatul tau nu este in spectrul autist . in acelasi timp adhd este aproape sigur cuprins cumva in autismul infantil . este greu de explicat dar pana la capat in secunda asta este foarte putin important diagnosticul exact . sugestia mea este sa vezi ce spune dora si sa incepi sa faci ceva ...:)
shakalu
 
Posts: 589
Joined: Tue Sep 23, 2003 11:45 am

Postby birmar » Sun May 28, 2006 2:01 am

Celina
Unii considera AD(H)D-ul ca o varianta foarte usoara a spectrului autist (desi nu a fost niciodata incorporata "oficial" in criteriile de diagnostic pentru spectru), altii considera asta o comorbiditate. Shakalu are dreptate- e uneori aproape imposibil sa separi elementele de hiperactivitate si neatentie care vin cu teritoriul de autism de ADHD-ul per se , si de multe ori timpul si evolutia ulterioara a copilului mai sedimenteaza lucrurile. De ex. la baiatul meu (5), ADHD este clar comorbiditate si evolutia lui s-a ameliorat cind am tratat-o ca atare.
Despre baietelul tau cred ca e foarte greu de spus doar cu amanuntele pe care le-ai dat- in orice caz, pina la un punct distinctia sau gasirea diagnosticului perfect e mai mult un exercitiu academic decit ceva de relevanta practica- in final deficitele sint acolo indiferent cum le zici si tratamentul trebuie implementat oricum.
Dupa parerea mea (de nespecialist), un lucru FORMIDABIL pe care zici ca il are copilul tau este comunicarea neverbala buna. Noi sintem de multe ori asa de calcati pe limbajul vorbit incit tindem sa neglijam acest aspect. Persoanele cu autism chiar cele foarte verbale sint pervaziv limitate in comunicarea neverbala. De ex. baiatul meu vorbeste functional destul de bine (probabil cam cu 1.5 ani in urma virstei lui, dar comunicarea nu mai e o problema). Cu toate astea, are dificultati in descifrarea expresiilor faciale, semnificatiei gesturilor, imprumutarea perspectivei noastre cind e nesigur de ceva etc, etc, etc. Nu-i place spre exemplu sa dau din umeri cind nu stiu ceva, imi reaminteste mereu ca trebuie sa vorbesc si sa spun "nu stiu". Daca te uiti la criteriile de diagnostic DSM-IV pentru autism, tulburarea de comunicare trebuie sa fie neinsotita de o incercare de compensare prin alte mijloace - deci si in diagnostic se face aluzie la comunicarea neverbala.
Nu stiu ce diagnostic e pina la urma corect in cazul vostru, dar indiferent care e, sint de acord cu ceilalti- incepeti lucrul cu el, si bucura-te si cultiva-i abilitatile pe care deja le are (si care mi se par importante)
Maria
birmar
 
Posts: 28
Joined: Thu Apr 14, 2005 3:03 pm
Location: alabama

Postby anamari » Sun May 28, 2006 6:48 pm

dora wrote:Celina,
am postat mai jos o lista cu centrele de diagnostic din Bucuresti.
Eu zic sa mergi la toate, apoi sa incepi ABA acasa :D


eu zic sa lasi balta umblatul pe la centrele de diagnostic si sa incepi ABA acasa....
ceea ce recomand eu insa e un test pentru auz-la Panduri si unul pt. vaz... la noi nu se pricep la integrare senzoriala dar pot sa-ti spuna la o adica daca e ceva care pare neobisnuit.
si citeste postul arminei de la o zi cu copilu meu.....

acum - cu scuzele de rigoare voi contrazice ce a zis shakalu si birmar-ad/hd e o deficienta de sine statoare si nu are nimic de a face cu socialul-un copil cu ad/hd are probleme sociale pentru ca e perceput ca diferit si pentru ca nu e atent la ce se intampla in jurul lui, dar astea sunt secundare si daca copilul are sansa sa traiasca intr-o familie cu functii sociale f. bune poate prinde din zbor si dezvolta el insusi o viata sociala normala....

un diagnostic de ad/hd vine atunci cand copilul nu isi controleaza activitatea motorie, impulsurile asa cum e asteptati, si cand nu are o performanta corespunzatoare nivelului intelectual si efortului depus de parinti- dar asta se vede (la toti copii) mai tarzior pe la 5-6 ani de obicei. Un diagnostic poate fi pus si mai devreme in anumite cazuri -3-4 ani, dar e foarte rar si necesita un specialist f. bun....

si succes....
Alex 1993 -deficit atentional, intarziere de limbaj(recuperata)
anamari
 
Posts: 109
Joined: Mon Mar 27, 2006 5:14 am
Location: US

Postby Armina » Mon May 29, 2006 12:53 am

Celina,
La virsta pe care o are copilul tau acum nici Dan al meu nu vorbea mai mult ,avea in vocabular vreo sapte cuvinte pe care le folosea rar .Ceea ce am inteles din pacate foarte tirziu a fost faptul ca Dan vroia sa comunice,folosea gesturi pt a comunica, scotea niste sunete care ce-i drept nu-mi placeau adica un fel de interjectii atunci cind dorea ceva dar toate astea insemnau intentia si dorinta de comunicare.Cel mai bine am inteles acest lucru la scurt timp dupa ce ne-am mutat in us.Eram intr-o zi in parc si am intilnit o familie de romani care aveau un copil de virsta lui Dan si care era destul de verbal pt virsta lui.Pentru ca a realizat ca Dan nu vorbeste l-a intrebat insistent de citeva ori de ce nu vorbeste si atunci Dan a luat o mina de nisip si i-a aruncat-o in cap.A fost neplacut momentul dar pt mine a fost o adevarata revelatie .Am inteles ca puiul meu era mai frustrat si mai trist decit mine pentru ca nu reusea sa vorbeasca.Lucrurile s-au mai schimbat de atunci .Desi nu sintem la nivelul virstei de 4 ani acum vorbeste si e fericit ca o poate face .La noi e de vina si bilingvismul dar avem sperante ca va fi bine .Cit despre diagnostice e greu de spus mai ales la aceasta vista.Eu am renuntat de mult la ideea diagnosticului perfect.Important este sa ai puterea de a trece peste sentimentul de spaima care ti-l da un diagnostic si a face ce trebuie .Noi nu am facut aba asa ca nu ma pricep .Progresele lui Dan au fost naturale adica fara terapii structurate, au fost mai mult munca si intuitie de mama.Asta nu inseamna ca lucrurile se vor intimpla la fel la toate lumea si ca sint adepta ideii dea nu face terapii.Si noi facem logopedie si terapie ocupationala de citeva luni si rezultatele se vad.Mult curaj !
Armina
 
Posts: 62
Joined: Fri Jan 13, 2006 7:54 pm
Location: USA

Postby birmar » Mon May 29, 2006 2:42 am

Armina:
In cazul nostru, din pacate a fost necesara renuntarea la a-i mai vorbi in ambele limbi pentru ca baiatul meu sa poata progresa in vorbire. Cred ca tentativa noastra de bilingualism il confuzase de tot. Acum e interesat in cuvintele romanesti pe care le aude, si eu ii traduc tot ce vrea sa stie, dar continua sa aibe niste dificultati pragmatice care ma fac foarte tematoare de a introduce a doua limba.
Maria
birmar
 
Posts: 28
Joined: Thu Apr 14, 2005 3:03 pm
Location: alabama

Postby Armina » Fri Jun 02, 2006 12:23 am

Maria,
Din cite am inteles tu ai venit in us cu ceva timp inainte de a se naste copilul tau.Cind noi am venit aici Dan intelegea totul in lb.rom desi nu vorbea iar eu nu stiam decit citeva cuvinte in engleza.Asa ca I-m vorbit in lb rom in schimb am l-am expus la cit mai multa engleza:calculator,tv si foarte multe ore petrecute in parc printre copii.Si cit de cit a functionat .I-am descoperit un punct tare ,pasiunea asta neobisnuita pt calculator pe care am valorificat-o la maxim .Are deja abilitati cu mult peste virsta lui.Programele tv pe care m-am straduit sa le aleg cu grija ne-au ajutat academic si mai ales cu engleza iar timpul petrecut in compania copiilor a fost iarasi important ,desi cu dificultatile pe care le are de a respecta regulile am avut zile foarte grele.E adevarat ca nu prea suna a terapii si poate cineva o sa ma certe dar pentru mine timpul asta a fost si cel mai dificil dar si cel mai important pentru ca m-a ajutat sa-mi cunosc copilul,sa stiu cum comunica ,in ce fel invata ,de ce reactioneaza intr-un fel sau altul.Dupa ce am prins si eu un pic de engleza atit cit sa inteleg sa citesc a urmat partea de intelegere a terapiilor si de cautare a solutiilor,dar aveam deja un avantaj acela ca stiam ce se potriveste si ce nu pentru fiul meu.La noi situatia a fost si un pic mai neobisnuita .Am venit din ro cu diagnostic de adhd si note autiste pe care medicii de aici,cei pe care am reusit sa-i gasesc in etapa aceea de inceput,l-au infirmat dar nici nu mi-au oferit alternative de diagnostic credibile.Am inteles ceva mai tirziu ca si pe aici pediatrii sint cam pe dinafara si ca nu orice psiholog cu cabinet la coltul strazii este si mare specialist chiar daca profeseaza in us.A fost o etapa cumplita de spaima,incertitudine ,regrete.Pe de alta parte a fost o etapa de sedimentari ca sa spun asa ,de intelegere exacta a problemelor lui care mi-a fost intr-un fel utila.Multe din problemele pe care le avea la doi ani si eram convinsa ca vor ramine la fel toata viata acum sunt deja istorieAvem in sfirsit si un diagnostic,sau mai bine spus niste diagnostice care desi evident nu ne plac ne dau acele raspunsuri pe care le cautam de mult la problemele lui.E adevarat ca m-am intrebat cum ar fi fost daca in perioada aceea de asteptare nu s-ar fi intimplat nimic bun si raspunsul pe care mi l-am dat a fost ca as fi simtit ca mama ca lucrurile nu merg bine si as fi facut cu siguranta mult mai mult si mai repede. Si pentru ca suntem la subiectul deschis de celina eu cred ca sfatul meu este de a cere cit mai multe opinii ,nu stii niciodata de unde primesti un sfat bun,si de a-ti privi copilul cit mai atent zi de zi, de a-l intelege,si de a citicit poti de mult.Imi amintesc si eu de etapa aceea in care intelegerea problemelor lui Dan se limita pentru mine la ceea ce imi spuneau medicii si fiecare descriere pe care o gaseam pe internet despre un copil sau altul se potrivea si fiului meu.Fiecare copil este unic si felul in care diagnosticele si descrierile copiilor nostrii pe care le-am postat pe acest forum se potrivesc si copilului tau numai tu poti sa hotarasti.
Armina
 
Posts: 62
Joined: Fri Jan 13, 2006 7:54 pm
Location: USA


Return to AFECTIUNI ASOCIATE

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 2 guests

cron