X fragil

Moderators: camel, jumbo, shakalu, dora, Milena, dominique, moderators

Postby Ruxandra P » Tue Apr 08, 2008 3:04 pm

Testul ADN se poate face la Institutul Parhon cu ajutorul unei trimiteri date de un medic.
Prima trimitere am avut-o de la Doamna Doctor Urziceanu in 2003 iar a doua am cerut-o Doamnei Doctor Tobescu in anul 2004. Rezultatul testelor se afla la dosarul lui Alex de la Directia de Protectia Copilului sector 3. In anul 2004 laborantele de la Institut ne-au spus ca nu prea mai sunt fonduri pentru reactivii necesari acestui tip de test.
Poate daca se plateste pretul reactivilor atunci se mai pot face teste noi nu am mai incercat.
Lui Alex i s-au prelevat cateva picaturi de sange din deget peste o eprubeta cu un anume tip de tester.
Dupa o luna am primit si rezultatul.
Va urez succes!
Ruxandra P
 
Posts: 3
Joined: Mon Apr 07, 2008 9:19 am

Postby Ruxandra P » Tue Apr 08, 2008 3:21 pm

Rezultatul lui Alex a fost Sindrom X fragil la Xq27,3 in 10% din miote.

Pentru cine est interesat in perioada 23 - 27 iulie 2008 va avea loc a 11 a Conferinta Fragil X Internationala care va avea loc in St. Louis, Missouri.
Mai multe informatii se pot gasi pe urmatorul site http://www.fragilex.org/html/2008conference.htm
Ruxandra P
 
Posts: 3
Joined: Mon Apr 07, 2008 9:19 am

Postby dora » Wed Apr 09, 2008 4:51 pm

O noua boala genetica - FXTAS
Marina ERGHELEGIU
FXTAS



Cercetatorii americani au definit o noua boala neurodegenerativa de cauza genetica. Ea este cunoscuta sub denumirea de sindromul tremor/ataxie asociat cromozomului X fragil sau FXTAS ( pronuntatfax-tass) .

Asemanatoarebolilor caracteristicevârsteiînaintate, FXTASa fost diagnosticata frecvent în mod gresit ca boala Alzheimer, boala Parkinson sau dementa senila.

Ea afecteaza în mod tipic barbatii în vârsta de peste 50 de ani . Afectiuneaeste strâns legata desindromul cromozomului X fragil, cea mai comuna cauza de retard mental mostenit.



Sindromul cromozomului X fragil



Sindromul cromozomului X fragil se întâlneste cu o frecventa de 1 din 3.600 de barbati si cca. 1 din 5.000 de femei. La originea acestei entitati patologice sta un defect genetic la nivelul cromozomului X. Este vorba despre o mutatie a genei FMR1 (Fragile X Mental Retardation) care codifica proteina ce asigura în principal sanatatea celulei nevoase din creier. Modificarea genetica este reprezentata de repetarea unui segment al ADN-ului din componenta genei FMR1, si anume secventa CGG (citozina - guanina - guanina). Aceasta repetitie duce la producerea unei proteine cu funtie modificata. Persoanele neafectate au aprox. 30 de repetari ale secventei CGG în timp ce purtatorii sanatosi ai acestui defect au între 55 si 200 de repetari, situatie în care defectul genetic se numeste "premutatie". Barbatii purtatori sanatositransmit defectul genetic fiicelor lor care devin astfel potentiale mame cu risc înalt de a avea fii cu sindromul cromozomului X fragil si deci cu retard mental. Femeile, având doi cromozomi X, compenseaza defectul genetic al unuia dintre ei. Barbatii, având doar un cromozom X, atunci când mostenesc cromozomul X cu defect genetic vor face boala.

Sindromul cromozomului X fragil se caracterizeaza clinic prin tulburari motorii si mentale, autism, fata prelunga, pavilioanele auriculare marite si patologie de tesut conjunctiv. La femei, retardul poate sa fie însotitde menopauza precoce la 25% din populatia afectata.



Premutatia genei FMR1



Despre persoanele care prezinta doarpremutatia genei FMR1, modificare geneticainsuficienta pentru a produce retard mental, se credea ca sunt sanatoase. În general, aceste persoane sunt foarte inteligente si foarte productive. S-a observat însa ca, dupa vârsta de 50 de ani, barbatii care mostenesc aceasta premutatie încep sa prezinte manifestari clinice caracteristice bolilor atribuite vîrstei înaintate: tremor, tulburari de echilibru si caderi frecvente, tulburari de memorie de scurta durata, impotenta, tulburari de dispozitie, anxietate si pierderea sensibilitatii la nivelul picioarelor.

Aproximativ unul din 800 de barbati este purtator al genei X fragile. Dintre acestia între 20% si 50 %dezvolta FXTAS.



Diagnosticul, tratamentul si prognosticul FXTAS



Diagnosticul FXTAS, odata suspectat la un pacient, poate sa fie confirmat printr-un simplu test ADN. Astfel, pediatrul care diagnosticheaza un sindrom al cromozomului X fragil la un copil poate sa testeze sibunicul acestuiapentru FXTAS. Iar neurologul care stabileste diagnosticul de FXTAS la un bunic, trebuie sa testeze si nepotul/nepotii acestuia pentru sindromul cromozomului X fragil.

Unii pacienti cu FXTAS raspund bine la tratamentul cu medicamente antiparkinson, anxiolitice si antidepresive. Nu exista înca studii care sa stabileasca prognosticul bolii astfel tratate. Dar diagnosticarea corecta a bolii permite evitarea unor interventii chirurgicale inutile, tentate ca terapie în cazul unui diagnostic gresit de tumora cerebrala sau chiar boala Parkinson.

În studiile realizate pe membrii familiilor din care provin bolnavii cu sindromul cromozomului X fragil s-a constatat ca 17% dintre barbatii de peste 50 de ani, 38% dintre cei peste 60 de ani, 47% dintre cei peste 70 de ani si 75% dintre cei peste 80 de ani au FXTAS. S-a observat, de asemenea ca multi dintre purtatorii acestei gene dezvolta cel putin simptome de intensitate medie. De aceea barbatii care prezinta istoric familial de sindrom al cromozomului X fragil ar trebui sa fie supusi unui examen de screening pentru FXTAS.

FXTAS



Cercetatorii americani au definit o noua boala neurodegenerativa de cauza genetica. Ea este cunoscuta sub denumirea de sindromul tremor/ataxie asociat cromozomului X fragil sau FXTAS ( pronuntatfax-tass) .

Asemanatoarebolilor caracteristicevârsteiînaintate, FXTASa fost diagnosticata frecvent în mod gresit ca boala Alzheimer, boala Parkinson sau dementa senila.

Ea afecteaza în mod tipic barbatii în vârsta de peste 50 de ani . Afectiuneaeste strâns legata desindromul cromozomului X fragil, cea mai comuna cauza de retard mental mostenit.



Sindromul cromozomului X fragil



Sindromul cromozomului X fragil se întâlneste cu o frecventa de 1 din 3.600 de barbati si cca. 1 din 5.000 de femei. La originea acestei entitati patologice sta un defect genetic la nivelul cromozomului X. Este vorba despre o mutatie a genei FMR1 (Fragile X Mental Retardation) care codifica proteina ce asigura în principal sanatatea celulei nevoase din creier. Modificarea genetica este reprezentata de repetarea unui segment al ADN-ului din componenta genei FMR1, si anume secventa CGG (citozina - guanina - guanina). Aceasta repetitie duce la producerea unei proteine cu funtie modificata. Persoanele neafectate au aprox. 30 de repetari ale secventei CGG în timp ce purtatorii sanatosi ai acestui defect au între 55 si 200 de repetari, situatie în care defectul genetic se numeste "premutatie". Barbatii purtatori sanatositransmit defectul genetic fiicelor lor care devin astfel potentiale mame cu risc înalt de a avea fii cu sindromul cromozomului X fragil si deci cu retard mental. Femeile, având doi cromozomi X, compenseaza defectul genetic al unuia dintre ei. Barbatii, având doar un cromozom X, atunci când mostenesc cromozomul X cu defect genetic vor face boala.

Sindromul cromozomului X fragil se caracterizeaza clinic prin tulburari motorii si mentale, autism, fata prelunga, pavilioanele auriculare marite si patologie de tesut conjunctiv. La femei, retardul poate sa fie însotitde menopauza precoce la 25% din populatia afectata.



Premutatia genei FMR1



Despre persoanele care prezinta doarpremutatia genei FMR1, modificare geneticainsuficienta pentru a produce retard mental, se credea ca sunt sanatoase. În general, aceste persoane sunt foarte inteligente si foarte productive. S-a observat însa ca, dupa vârsta de 50 de ani, barbatii care mostenesc aceasta premutatie încep sa prezinte manifestari clinice caracteristice bolilor atribuite vîrstei înaintate: tremor, tulburari de echilibru si caderi frecvente, tulburari de memorie de scurta durata, impotenta, tulburari de dispozitie, anxietate si pierderea sensibilitatii la nivelul picioarelor.

Aproximativ unul din 800 de barbati este purtator al genei X fragile. Dintre acestia între 20% si 50 %dezvolta FXTAS.



Diagnosticul, tratamentul si prognosticul FXTAS



Diagnosticul FXTAS, odata suspectat la un pacient, poate sa fie confirmat printr-un simplu test ADN. Astfel, pediatrul care diagnosticheaza un sindrom al cromozomului X fragil la un copil poate sa testeze sibunicul acestuiapentru FXTAS. Iar neurologul care stabileste diagnosticul de FXTAS la un bunic, trebuie sa testeze si nepotul/nepotii acestuia pentru sindromul cromozomului X fragil.

Unii pacienti cu FXTAS raspund bine la tratamentul cu medicamente antiparkinson, anxiolitice si antidepresive. Nu exista înca studii care sa stabileasca prognosticul bolii astfel tratate. Dar diagnosticarea corecta a bolii permite evitarea unor interventii chirurgicale inutile, tentate ca terapie în cazul unui diagnostic gresit de tumora cerebrala sau chiar boala Parkinson.

În studiile realizate pe membrii familiilor din care provin bolnavii cu sindromul cromozomului X fragil s-a constatat ca 17% dintre barbatii de peste 50 de ani, 38% dintre cei peste 60 de ani, 47% dintre cei peste 70 de ani si 75% dintre cei peste 80 de ani au FXTAS. S-a observat, de asemenea ca multi dintre purtatorii acestei gene dezvolta cel putin simptome de intensitate medie. De aceea barbatii care prezinta istoric familial de sindrom al cromozomului X fragil ar trebui sa fie supusi unui examen de screening pentru FXTAS.





Publicat în : Sanatate de la numărul 13
Articolul a fost citit de 1322 cititori.
http://www.cadranpolitic.ro/view_articl ... 0-%20FXTAS
dora
 
Posts: 3778
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Wed Apr 09, 2008 4:56 pm

Sindromul X fragil (SXF) este a doua cauza de retard mintal (RM) de cauza genetica. Tabloul clinic este caracteristic la adult, in copilarie aspectul fiind destul de nespecific. Suspiciunea clinica de SXF este confirmata de teste specifice (cariotip, Southern blot, PCR si mai nou teste imunologice - anticorpi monoclonali impotriva proteinei FMRP). Scorul de diagnostic propus in literatura pentru diagnosticarea copiilor nu s-a dovedit foarte util pentru populatia romaneasca. Ne propunem introducerea testului imunologic in protocolul de evaluare a copiilor cu RM/ retard in dezvoltarea limbajului/ autism avand in vedere realizarea urmatoarelor obiective:
- optimizarea protocolullui de evaluare a copiilor cu retard mintal;
- stabilirea frecventei semnelor clinice la copiii cu sindrom X fragil si realizarea unui scor de diagnostic adaptat populatiei noastre;
- aprecierea eficientei si sensibilitatii metodei imunologice comparativ cu alte metode (PCR, cariotip);

http://www.cncsis.ro/frf_2006/date_iden ... php?id=732
-depistarea familiilor afectate, realizarea sfatului genetic si prevenirea nasterii de copii afectati.


Lotul initial va fi format din copii cu RM/ retard in dezvoltarea limbajului/ autism ce se prezinta la consult la Cabinetul de Boli Genetice al Spitalului de Copii Iasi. Dupa acordarea consimtamantului apartinatorilor se va face detectie imunohistochimica a FMRP pe frotiu de sange, la cazurile identificate diagnosticul fiind confirmat prin PCR (pe ADN extras din sange). Familiile identificate vor fi reevaluate, se va acorda sfat genetic, se vor face testele corespunzatoare la persoanele cu risc, dupa care va urma un nou sfat genetic. Un psiholog specializat va evalua copiii cu retard mintal, cei diagnosticati cu sindrom X fragil si familiile lor, precum si discutiile din cadrul sfatului genetic in vederea optimizarii managementului. Dupa verificarea eficientei testului imunologic se va face un screening in institutiile cu copii cu RM.
dora
 
Posts: 3778
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Wed May 20, 2009 6:58 pm

Sindromul X fragil (SXF)
Cristina Rusu

Definiţie clinică
Sindromul X fragil (numit iniţial Sindrom Martin Bell) este una dintre cele mai frecvente forme de retard mintal (RM) de cauză genetică. Face parte din categoria mare numită retard mintal legat de X, adică forme de RM determinate de gene localizate pe cromozomul X.
Băieţii au un singur cromozom X, iar dacă el este anormal, apar semne de boală. În schimb, fetele au doi cromozomi X, iar dacă unul dintre ei este anormal şi celălalt normal, semnele de boală se manifestă foarte discret sau lipsesc.

Tabloul clinic caracteristic SXF apare la băieţi după pubertate şi este definit de o triadă: aspect particular al feţei, dimensiuni crescute ale testiculilor şi RM.


Numele de „Sindrom X fragil” vine de la aspectul particular al cromozomului X la indivizii afectaţi – prezintă o strangulare pe braţul lung ca şi cum s-ar rupe la acel nivel (situs fragil)
Frecvenţa bolii
SXF este a doua cauză ca frecvenţă de RM de cauză genetică (după Sindromul Down) şi cea mai frecventă formă de RM legat de X. Prevalenţa sa este estimată la 1/4 000 de bărbaţi şi 1/8 000 de femei. Această estimare nu include formele particulare reprezentate de premutaţii. SXF survine la toate populaţiile (toate rasele) în toate regiunile geografice şi afectează mai frecvent sexul masculin.
Aspecte genetice
SXF face parte din categoria RM legat de X, care se recunoaşte în primul rând prin transmiterea caracteristică în familie – cel puţin 2 băieţi afectaţi înrudiţi pe linie maternă – de exemplu fiul şi fratele unei femei purtătoare sau fiii a două surori.
În locul unde se evidenţiază situsul fragil se găseşte o genă care se numeşte FMR1 şi care conţine informaţia pentru sinteza unei proteine numite FMRP. În gena FMR1 se găseşte o secvenţă care se repetă. În funcţie de numărul de repetiţii individul este sănătos sau bolnav. Astfel:
• Cei care au 3-54 repetiţii sunt sănătoşi şi vor avea copii sănătoşi;
• Cei care au 55-200 repetiţii au „premutaţie” – pot avea semne particulare de boală şi pot avea copii bolnavi:
- bărbaţii cu premutaţie au băieţi sănătoşi şi fete sănătoase, dar purtătoare (transmit boala la copiii lor);
- femeile cu premutaţie au pentru băieţi risc 50% de a fi afectaţi, iar pentru fete risc 50% de a fi afectate;
• Cei cu mai mult de 200 repetiţii au „mutaţie completă” – au tablou clinic caracteristic şi au risc de copii bolnavi:
- bărbaţii cu mutaţie completă au băieţi sănătoşi şi fete bolnave;
- femeile cu mutaţie completă au pentru băieţi risc 50% de a fi afectaţi, iar pentru fete risc 50% de a fi afectate.
În cazul indivizilor afectaţi gena FMR1 este blocată, nu mai produce proteina FMRP, ceea ce duce la apariţia semnelor de boală.
Semne clinice
Tabloul clinic caracteristic SXF (indivizi cu mutaţie completă) apare la băieţi după pubertate şi este definit de triada:
• aspect particular al feţei: faţă alungită cu bărbie proeminentă şi urechi mari şi proeminente;
• dimensiuni crescute ale testiculilor;
• RM de obicei moderat la care se asociază elemente de autism (persoana evită comunicarea, nu se uită în ochii persoanei cu care discută şi repetă acelaşi cuvânt/ gest de mai multe ori).
La copii se înregistrează foarte puţine semne de boală: de obicei capul este mai mare decât ar trebui, au întârziere în dezvoltarea limbajului (leagă cuvinte după vârsta de 4 ani), au hiperactivitate cu deficit de atenţie şi prezintă elemente de autism. Copiii pot fi deranjaţi de stimulările din mediu (zgomote, aglomeraţie etc). Se asociază frecvent otite repetate. Uneori se pot înregistra complicaţii ortopedice (luxaţii, scolioză, picior plat). Rareori copiii pot prezenta convulsii.
La femeile cu mutaţie completă aspectul particular al feţei şi RM, ca şi elementele de autism sunt mai discrete.
La bărbaţii cu premutaţie, după vârsta de 50 ani apar tremurături şi mers cu picioarele depărtate (FXTAS– ataxie tremor legat de X fragil). Boala seamănă cu boala Parkinson şi este frecvent confundată cu aceasta.
La femeile cu premutaţie apar frecvent sarcini cu gemeni si menopauză înaintea vârstei de 40 ani.
Stabilirea diagnosticului. Metode de diagnostic


Atunci când la o persoană se bănuieşte diagnosticul de SXF se poate face iniţial un test pe rădăcina firului de păr sau pe o picătură de sânge întinsă pe o lamă de sticlă. Se caută prezenţa proteinei FMRP în celule. Dacă ea este prezentă, atunci persoana nu are SXF.

Dacă însă proteina lipseşte, atunci individul ar putea avea SXF şi sunt necesare teste de confirmare.
Diagnosticul de SXF este confirmat prin cariotip (examen de cromozomi) şi prin teste de ADN(moleculare). Pentru ambele teste este necesară recoltarea unei probe de sânge.


Cariotipul evidenţiază aspectul particular al cromozomului X (situs fragil).
Testele moleculare (PCR, Southern blot) apreciază numărul de repetiţii din gena FMR1.
Sfat genetic
Boala se transmite legat de X, ceea ce înseamnă că bărbaţii afectaţi vor avea băieţi sănătoşi şi fete afectate mai uşor, iar femeile afectate au risc 50% şi pentru băieţi şi pentru fete de a fi afectate.
Diagnostic prenatal
În familiile afectate se pot face teste pentru depistarea bolii în timpul sarcinii – la 16-18 săptămâni de sarcină, sub control ecografic (pentru a nu atinge fătul) se face o puncţie şi se recoltează lichid amniotic (lichid în care stă copilul). Metoda se numeşte amniocenteză. În lichid se găsesc celule ale copilului. Se separă celulele, se extrage ADNdin celule şi se fac teste moleculare (vezi mai jos).


Evoluţie şi prognostic

Băieţii cu mutaţie completă nu pot urma o şcoală obişnuită. Au rezultate relativ bune la şcoala specială, dar aplicarea cât mai precoce a unei educaţii adecvate profilului psihologic combinate cu terapie ocupaţională duce la recuperarea cea mai bună. Otitele repetate trebuie tratate cu antibiotice pentru a evita scăderea auzului. Dacă apar complicaţii ortopedice, ele trebuie urmărite şi tratate de ortoped.
Fetele cu mutaţie completă pot urma şcoala obişnuită cu rezultate slabe sau şcoala specială. Au nevoie de educaţie adaptată combinată cu terapie ocupaţională.
Bărbaţii cu premutaţie au evoluţie absolut normală până la vârsta de 50 ani. După aceea, aspectul particular al familiei trebuie să atragă atenţia medicului neurolog pentru a diferenţia FXTASde Boala Parkinson, tratamentul fiind diferit.
Femeile cu premutaţie au risc de menopauză precoce. Apariţia menopauzei înaintea vârstei de 40 ani trebuie să atragă atenţia ginecologului sau endocrinologului, care trebuie să întrebe despre copiii femeii respective sau ai surorilor lor. Depistarea cât mai devreme a celor afectaţi şi aplicarea unei educaţii adecvate duce la recuperare.
Posibilităţi de tratament, îngrijire şi urmărire
Deocamdată nu există tratament care să se adreseze cauzei (genei anormale). Măsurile de terapie se adresează semnelor de boală.
• Tulburările de comportament:
- Întârzierea în dezvoltarea limbajului, ca şi repetarea stereotipă a unor cuvinte sau silabe trebuie urmărite şi tratate de logoped;
- Pentru răspunsul exagerat la factorii de mediu – părinţii trebuie avizaţi asupra acestui aspect; iniţial trebuie evitaţi stimulii excesivi, apoi copilul trebuie învăţat treptat cu ei;
- Problemele legate de hiperactivitate şi deficit de atenţie, ca şi elementele de autism, trebuie evaluate şi tratate de psiholog; dacă afectarea este deosebit de severă, copilul trebuie evaluat de psihiatru, care va indica tratamentul adecvat cu medicamente.
• Otitetele trebuie tratate cu antibiotice de către medicul ORL-ist;
• Complicaţiile ortopedice trebuie evaluate şi tratate de medicul ortoped.
• Convulsiile se tratează cu medicamente.
Viaţa cotidiană
Dacă se aplică precoce metode educative adaptate profilului psihologic al copilului asociate cu terapie ocupaţională, recuperarea copilului cu SXF este bună. Poate fi integrat în societate şi să exercite o profesiune care însă nu trebuie să implice stimuli excesivi din partea mediului sau un timp prelungit de concentrare a atenţiei.


http://www.apwromania.ro/download/Sindr ... fragil.doc
dora
 
Posts: 3778
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Sun Jun 14, 2009 9:13 pm

ASPECTE ALE FENOMENULUI DE AMPLIFICARE GENICA IN
PATOLOGIA UMANA
AL. GAVRILA, R. TALMACI
Institutul de Genetica al Universitatii din Bucuresti
Aleea Portocalilor Nr.1-3 Sector 6 Bucuresti




Sindromul X fragil.


Acest sindrom a fost descris prima data in anul 1969 si ulterior in timpul anilor ‘70;
El este cauza cea mai frecventa a retardarii mintale dupa sindromul Down.
Unul dintre situsurile fragile transmisibile ereditar - cel situat pe bratul lung al
cromozomului X in pozitia q27.3 [fra (X)(q27.3)] este raspunzator de producerea
anomaliilor fenotipice care definesc sindromul X fragil (caracterizat la barbati prin
intarziere mentala, macroorhidie si displazie a tesutului conjunctiv).


Cercetarile ulterioare au remarcat asocierea situsal fragil Xq27 la baietii cu retardare
mentala. Sindromul se transmite X-lincat. SF de pe cromozomul X poate explica intarzierea
mentala la barbatii la care se exprima si constituie un factor etiologic important la femeile
cu intarziere mentala moderata. Unele cercetari au sugerat o corelatie pozitiva intre
purtatori si proportia celulelor care prezinta fragilitate X. Se pare ca exprimarea fenotipica
se face in functie de localizarea SF in cei doi cromozomi; atunci cand frecventa lui este
mare, cromozomul X activ poate fi implicat in retardarea mentala.
In populatia generala, aproximativ 1 din 1250 barbati si 1 din 2000 de femei sunt
afectate.
In anul 1991 a fost caracterizata gena desemnata FMR-1 (Fragile X Mental
Retardation 1), responsabila de expresia sindromului X fragil.
Factorii implicati includ: situsul unei repetitii trinucleotidice in tandem CGG
prezenta intr-un exon al genei FMR-1; si metilarea regiunilor CpG aflate cu 250 pb in fata
repetitiei trinucleotidice. Orice expresie anormala a acestor factori are ca rezultat -
sindromul X fragil. Expansiunea acestei repetitii trinucleotidice se presupune a fi
responsabila pentru sensibilitatea cromozomului la folat. Persoanele normale din punct de
vedere clinic au intre 6-50 de asemenea repetitii. Sunt, insa, doua situatii mutationale: I -
este o premutatie, ce prezinta 52-200 de repetitii trinucleotidice; un individ cu aceasta
premutatie este simptomatic si purtator (30% - femei purtatoare si 20% - netransmitatori). II
- mutatia totala, este descrisa ca prezentand peste 600 de repetitii (pot ajunge pana la 1000
repetitii). Aceste situatii sunt asociate cu metilarea zonelor CpG. Indivizii cu mutatie totala
prezinta exprimarea sindromului X fragil; toti barbatii afectati si 50% din femeile afectate
prezinta grade variate de retardare mentala.
Premutatia este instabila si poate prograsa la mutatie totala. Desi sunt niste indoieli
in ceea ce priveste mecanismul exact al acestei transfomari, se cunoaste ca premutatia se
transforma in mutatie totala, doar atunci cand cromozomul FRAX este transmis pe linie
materna. Riscul acestei transformari creste exponential cu cresterea numarului de repetitii
prezente in premutatia cromozomului purtator.
Un aspect interesant s-a constatat la pacientii cu FRAX: mutatia totala poate sa nu
fie prezenta in sperma, fiind prezenta insa in limfocitele periferice. Se sugereaza ca
transformarea premutatiei in mutatie totala este postzigotica si nu se produce in meioza.
Aceasta idee se bazeaza pe observatia ca indivizii afectati sunt mozaicati pentru numarul de
repetitii. Este posibil ca expansiunea sa aiba loc intr-o anumita faza a dezvoltarii
embrionare.
Perioada expansiunii repetitiei trinucleotidice se crede a cauza exprimarea
citogenetica a sindromului X fragil; metilarea regiunii CpG fiind strans corelata cu absenta
ARNm FMR-1. Studiile embrionare au aratat ca ARNm FMR-1 este prezent in materialul
corionic in care metilarea nu a fost stabilita, dar nu si in tesuturile fetale, unde CpG este
metilat. Metilarea nu se produce imediat, ci in jurul saptamanii a 11-a de sarcina.
AL. GAVRILA, R. TALMACI
312
Acest sindrom este exprimat de asemenea si in cazurile in care nu poate fi detectat
citogenetic. In aceste cazuri se pare ca sunt responsabile deletiile si mutatiile punctiforme
ale genei FMR-1. Proteina FMR-1 pare a fi inalt conservata la nivelul speciilor, dar variaza
la nivelul tesuturilor.
Folosind tehnica PCR neradioactiv, electroforeza in gel de agaroza si Southern
blotting, urmat de hibridizare cu sonde oligonucleotidice marcate cu digoxigenina (CGG)5 si
detectarea chemiluminiscenta, a fost definita mutatie intreaga responsabila pentru sindromul
X fragil (amplificarea unei repetitii CGG in gena FMR-1, indica de la cateva sute la cateva
mii de unitati repetitive) la toti pacientii. Nu s-a observat nici o diferenta intre lungimea de
repetitie CGG intre pacienti si respectiv purtatori. Totusi, utilizand tehnica PCR, intr-un
diagnostic prenatal, s-a detectat numai o alela normala la un fetus de sex feminin, in timp ce
analiza Southern blotting, cu sonda marcata cu digoxigenina, a relevat prezenta unei mutatii
complexe.
Figura 4. Cromozomul X fragil (sageata) prezent intr-o metafaza colorata conventional si
bandata G.


http://www.bio.unibuc.ro/old/biochemist ... /12_pb.pdf
dora
 
Posts: 3778
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Previous

Return to AFECTIUNI ASOCIATE

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 2 guests

cron