Neuroterapie

Moderators: camel, jumbo, shakalu, dora, Milena, dominique, moderators

Neuroterapie

Postby dora » Sat May 23, 2009 6:22 am

Definiţie
Definit de Asociaţia Americană de Psihiatrie ca un spectru al tulburărilor autistice, cuprinzând mai multe subtipuri, Sindromul Asperger, Autismul cu funcţionalitate înaltă, tulburarea de dezvoltare cu largă extindere, fără o specificare anume (PDD-NOS). Cuvântul “spectru”, se referă la faptul că doi oameni cu această tulburare nu se comportă la fel.

Diagnostic

Autismul nu este diagnosticat prin teste specifice de laborator, sau psihologice. Diagnosticul se bazează pe observaţia clinică şi clasificarea comportamentelor, folosindu-se o evaluare complexă, multidisciplinară. Pentru vârsta cuprinsă în intervalul 18 luni - 4 ani, diagnosticul este provizoriu, după aceasta vîrstă diagnosticul putând fi stabilit cu mai multă acurateţe. Diagnosticul este stabilit de un psiholog, după completarea următoarelor puncte:

Anamneza clinică şi a dezvoltării (sau istoricul clinic, se realizează în câteva şedinţe, cu interviu bine structurat şi personal avizat în domeniu)
Testarea funcţiei cognitive (prin care se apreciază abilităţile cognitive şi comportamentul copilului pentru a stabili programul tratamentului şi managementul strategic)
Evaluarea limbajului receptiv şi expresiv (evaluarea limbajului verbal şi non-verbal, susţinerea atenţiei, modificarea acesteia, reacţia la vorbire, distractibilitatea, performanţa limbajului)
Observarea comportamentală
Investigaţii biomedicale necesare în autism pentru a identifica posibilii factori cauzali.

Evaluarea tulburărilor metabolice în autism
Testarea acizilor graşi din hematii
Aminoacizii urinari
93 sensibilităţi alimentare IgG mediate
Examinarea microbiologică extinsă a fecalelor
Testarea permeabilităţii intestinale
IgA salivar
Profilul funcţional hepatic
Homocisteina serică
Criptopiroli urinari
Testare serică pentru Zn, Cu, Acid folic, B12, B6, Mg.
Analiza minerală a firului de păr pentru urmărirea nutriţiei şi a metalelor grele
Activitatea glutation peroxidazei eritrocitare
RAST test pentru alergiile alimentare mediate prin IgG si IgA
Serologie celiacă
Serologie streptococică pentru auto-anticorpi anti streptococ
Teste genetice ex: Sindromul X Fragil
Cauzele autismului

S-au publicat multe evidenţe privind determinismul genetic (anomalii genetice) care se exprimă la interacţiunea cu deficienţele nutriţionale care determină o funcţionare suboptimală a structurilor celulare, putând crea disfunctionalităţi multiple, în sistemele corpului. La aceste disfunţionalităţi pot contribui şi toxinele din mediu, ce afectează sănătatea şi crează deficite comportamentale.

Etiologia autismului este încă neclară, totuşi, acesta apare la copiii cu susceptibilitate genetică şi contacte cu insultele din mediu, rezultând o serie de interacţiuni disfuncţionale dintre gene şi nutrienţi (Nutrigenomic interactions), acestea putând avea loc “in utero”, sau după naştere. Aceste disfunctionalităţi apar în sistemele: gastro-intestinal, endocrin, imun şi sistemul nervos central.

Un studiu recent a demonstrat legătura dintre autism şi gena EN2, care contribuie la cca 42% din cazurile de autism, alterând dezvoltarea normală a creierului. Totuşi, componenta genetică nu poate explica explozia recentă a autismului în ţările industrializate. De aceea se considera interacţiunea gene-nutrienţi ca având rol cauzal în autism.

Analiza Comportamentală Aplicată (ABA)

Abordarea clinică foloseşte intervenţii comportamentale, pentru a modifica comportamentul autistic şi pentru suport familial, inclusiv training familial în vederea unui management al comportamentului aberant şi nedorit, a auto-agresiunilor repetitive, a comportamentelor ritualistice, repetive, agresive, învăţând îndemanarea de a invaţa, de a munci, de a se comporta şi adapta în societate, modalitatea de a se îmbraca, de a-şi efectua toaleta zilnică, precum şi promovare unei comunicaţii funcţionale.
Toate comportamentele, fie că sunt observate sau învăţate, pot fi împărţite în 3 părţi:

Antecedentele, ceea ce determină un comportament, sau ceea ce se întâmplă înaintea comportamentului.
Comportamentul în sine,
Consecintele, sau ce se întamplă după comportament.
Consecinţele comportamentului nu sunt totdeauna evidente, atunci când comportamentul este ciudat, de aceea este foarte important să se identifice ce a declansat comportamentul, sau, identificarea funcţiei comportamentale. Se folosesc aceleaşi principii ca şi în neurofeedback: identificarea comportamentului normal, respectiv patternul undelor cerebrale normale, şi recompensarea pentru obţinerea comportamentului normal, pentru a fi repetat în viitor.

Se folosesc tehnici de metacognitie - copilul învaţă cum să înveţe, să asculte, să urmărească, să imite, să întrebe şi să facă. O data cu învaţarea şi îmbunătăţirea comportamentului, structurarea ghidarii se reduce sistematic, pentru a da independenţă copilului să se comporte conform normelor învăţate.

Ulterior se crează un context modificat, mai complex, care să implice mai multă lume, pentru a învăţa comportamentul mai complex, cu redirecţionarea către un comportament adecvat, ce va fi recompensat.

Comportamentul neadecvat nu va fi recompensat. Se face o evaluare finală pentru a evidenţia progresele făcute şi dacă sunt acceptabile. Aceasta terapie durează ani de zile şi necesită o muncă intensivă atât din partea terapeutului specializat în ABA therapy, cât şi a părinţilor pentru a aplica cu consecvenţă aceste principii.

Tratamentul nutriţionist

Se adresează sensibilităţilor alimentare, malnutritiei celulare, pierderilor intestinale, toxicităţii metalelor grele, metilării şi altor probleme metabolice ce pot exacerba autismul şi simptomele asociate.

Celula devine vulnerabilă, prin afectarea membranei celulare, şi printr-un aport redus de Omega 3.

Deficienţa în nutrienţi cheie, cum ar fi: Zincul, Vitamina B12, Vitamina B6, Folatul, ce pot afecta dezvoltarea neurală, cu vulnerabilitatea membranelor celulare, precum şi a proceselor interne celulare.

Antigenele (materii toxice straine, metale grele, virusuri, şi bacterii) atacă aceste celule vulnerabile lezându-le, acestea neputandu-şi exercita funcţia în condiţii de normalitate evidentă disfunctionalităţii sistemului de metilare dependent de Vitamina B12, B6 şi Mg, determinând anomalii celulare. Metilarea anormală poate interfera cu proteina reglatoare a raportului Zn/Cu şi a altor metale din membranele celulare. Afectarea structurilor celulare determină afectarea multisistemica afectând sistemele gastro-intestinal, imun, endocrin şi sistemul nervos central.

Echilibrul delicat al bacteriilor intestinale poate fi afectat usor prin antibiotice, conservanţi alimentari, aditivi toxici, toxinele mediului înconjurator, conducând la disbioze intestinale (distribuţia anormală a bacteriilor) bacteriile oportuniste din tractul gastro-intestinal pot irita peretele intestinal şi aşa vulnerabilizat, rezultând sindromul colonului irirtabil, pierderile intestinale, şi sensibilitatea alimentară. Unele bacterii produc amoniac, iar când cantitatea acumulata este în exces, se realizează un amestec de semnale cerebrale, ce interferă cu procesul de învătare, atenţie şi stările afective.

Autismul şi metabolismul folatului - studii de peste 20 de ani au sugerat o relaţie între dieta maternă şi afectarea nou-născutului, de aceea, consumul de portocale, fructe de pădure, banane, vegetale cu frunze verzi, cereale şi legume, poate preveni defectele tubului neural. Dezvoltarea normală a creierului este dependentă de transportul activ al folaţilor prin bariera hemato-encefalică. Tratamentul oral cu acid folic determină ameliorarea clinică a tulburărilor de dezvoltare, inclusiv autismul.

De ce apare diversitatea comportamentelor în autism?

Este clar că autismul este o tulburare nutrigenomică multifaţetată, cu o incidenţă în creştere explozivă conform datelor furnizate de Biroul de Statistică al SUA de 870% în ultimii 10 ani. Aceasta s-ar datora toxicelor chimice (antibiotice, metale grele, pesticide, aditivi şi conservanţi) adăugaţi la lanţul alimentar. Depletia de nutrienţi din alimentaţie prin exploatarea intensivă a solului an de an, zeci de ani, folosirea fertilizatorilor chimici, metodele de procesare a alimentelor ce distrug nutrienţii, folosirea excesivă a antibioticelor la copii, reducerea omega 3 supraîncălzirea uleiurilor cu producerea de acizi graşi-trans, metodele de gătire prelungită ce distrug vitaminele, gătirea cu microunde a alimentelor ce distruge vitaminele şi bioflavonoidele.

Neuroterapia (Neurofeedback, EEG-Biofeedback), este o tehnică clinică a neuroştiinţei, pentru antrenarea activităţii undelor cerebrale anormale, în vederea normalizării lor. Cercetările şi practica clinică demonstrează că această abordare îmbunătăţeşte deficitele cognitive, concentrarea, controlul impulsivităţii, depresia, anxietatea şi crizele epileptice.

Cercetările de peste 35 de ani au confirmat că excesul de unde lente este cel mai frecvent întâlnit în EEG-ul anormal al copiilor cu deficit de atenţie şi hiperactivitate (ADHD), dificultăţile de învăţare. Eficacitatea în redresarea permanentă a simptomelor ADHD este de peste 80%.

Obiectivele tratamentului contin o abordare multidisciplinara:

Corectarea disbiozei intestinale
Dieta echilibrată, cu alimentaţie ecologică
Suplimentarea dietei cu amino-acizi, Omega 3, Micronutrienti
Neurofeedback bazat pe analiza QEEG, pentru a redresa orice anomalie a raportului unde lente / unde rapide de pe EEG.
Aplicarea terapiei cognitiv-comportamentale suplimentată cu strategii metacognitive
Mecanismul de acţiune al neurofeedback-ului este condiţionarea operantă, realizând recondiţionarea şi reantrenarea practică a undelor cerebrale sănătoase, normale, întărind flexibilitatea şi controlul producţiei de unde cerebrale, adaptate activităţii efectuate de individ.

Factorii neurofiziologici şi disfunţia cerebrală

Comportamentele cronice sunt rezultatul atât a predispoziţiei biologice cât şi a interacţiunilor învăţate ale mediului, înscrise în pattern-urile de activare neuronală. Astfel, în timpul modificării microbiologiei se poate îmbunătăţi funcţia normală a creierului, modificând comanda comportamentală învăţată, modificând astfel pattern-urile de activare neuronală învăţate. Reînvăţarea noilor comportamente prin conştientizarea lor şi a schimbării lor, disfuncţiile neurofiziologice pot fi normalizate, prin EEG-Biofeedback, sau neurofeedback.

Aceste date au fost susţinute de multiple cercetări de-a lungul multor decade, putând fi aplicabile în ADHD, depresie, sindromul post-contuzional, ADHD cu autism, dizabilităţile de învăţare, TCC, AVC, deficitele post-neurochirurgie, epilepsia necontrolată terapeutic, disfuncţiile cognitive asociate cu îmbătrânirea, anxietatea, tulburările obsesiv-compulsive, schizofrenia, alcoolismul, comportamentul adictiv (medicamente, droguri), tulburările de ataşament (abandon).

Cercetările de peste 30 de ani în psihofiziologie susţin punctul de vedere că în disfuncţionalitatea cerebrală cu consecinţe finale tulburările mintale, un rol important îl au oscilaţiile talamo-corticale şi cortico-corticale, iar momentul de transfer al informaţiei dintre variatele structuri cerebrale ca şi alterarea acestuia are o importanţă covărşitoare în mecanismul disfunctionalităţilor ce stau la baza afecţiunilor cerebrale.
QEEG este o analiza statistică a activităţii electrice cerebrale, înregistrată de la nivelul scalpului. În 1988 Dr. E. Roy John, în cercetările sale de la Brain Research Laboratoires din New York University Center, a publicat în Science un diagnostic diferenţial al disfuncţiilor cerebrale pe baza QEEG (analiza neurometrică), constituindu-se bazele tratamentului neurofeedback pentru disfuncţiile cerebrale.

Neurofeedback and Autism - What is Neurofeedback?

Neurofeedback and Autism - EEG Info Videos



http://www.naturalbrainfitness.ro/aplic_autism.html
dora
 
Posts: 3778
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Re: Neuroterapie

Postby monica1968 » Wed Oct 12, 2011 1:08 pm

dora wrote:Definiţie
Definit de Asociaţia Americană de Psihiatrie ca un spectru al tulburărilor autistice, cuprinzând mai multe subtipuri, Sindromul Asperger, Autismul cu funcţionalitate înaltă, tulburarea de dezvoltare cu largă extindere, fără o specificare anume (PDD-NOS). Cuvântul “spectru”, se referă la faptul că doi oameni cu această tulburare nu se comportă la fel.

Diagnostic

Autismul nu este diagnosticat prin teste specifice de laborator, sau psihologice. Diagnosticul se bazează pe observaţia clinică şi clasificarea comportamentelor, folosindu-se o evaluare complexă, multidisciplinară. Pentru vârsta cuprinsă în intervalul 18 luni - 4 ani, diagnosticul este provizoriu, după aceasta vîrstă diagnosticul putând fi stabilit cu mai multă acurateţe. Diagnosticul este stabilit de un psiholog, după completarea următoarelor puncte:

Anamneza clinică şi a dezvoltării (sau istoricul clinic, se realizează în câteva şedinţe, cu interviu bine structurat şi personal avizat în domeniu)
Testarea funcţiei cognitive (prin care se apreciază abilităţile cognitive şi comportamentul copilului pentru a stabili programul tratamentului şi managementul strategic)
Evaluarea limbajului receptiv şi expresiv (evaluarea limbajului verbal şi non-verbal, susţinerea atenţiei, modificarea acesteia, reacţia la vorbire, distractibilitatea, performanţa limbajului)
Observarea comportamentală
Investigaţii biomedicale necesare în autism pentru a identifica posibilii factori cauzali.

Evaluarea tulburărilor metabolice în autism
Testarea acizilor graşi din hematii
Aminoacizii urinari
93 sensibilităţi alimentare IgG mediate
Examinarea microbiologică extinsă a fecalelor
Testarea permeabilităţii intestinale
IgA salivar
Profilul funcţional hepatic
Homocisteina serică
Criptopiroli urinari
Testare serică pentru Zn, Cu, Acid folic, B12, B6, Mg.
Analiza minerală a firului de păr pentru urmărirea nutriţiei şi a metalelor grele
Activitatea glutation peroxidazei eritrocitare
RAST test pentru alergiile alimentare mediate prin IgG si IgA
Serologie celiacă
Serologie streptococică pentru auto-anticorpi anti streptococ
Teste genetice ex: Sindromul X Fragil
Cauzele autismului

S-au publicat multe evidenţe privind determinismul genetic (anomalii genetice) care se exprimă la interacţiunea cu deficienţele nutriţionale care determină o funcţionare suboptimală a structurilor celulare, putând crea disfunctionalităţi multiple, în sistemele corpului. La aceste disfunţionalităţi pot contribui şi toxinele din mediu, ce afectează sănătatea şi crează deficite comportamentale.

Etiologia autismului este încă neclară, totuşi, acesta apare la copiii cu susceptibilitate genetică şi contacte cu insultele din mediu, rezultând o serie de interacţiuni disfuncţionale dintre gene şi nutrienţi (Nutrigenomic interactions), acestea putând avea loc “in utero”, sau după naştere. Aceste disfunctionalităţi apar în sistemele: gastro-intestinal, endocrin, imun şi sistemul nervos central.

Un studiu recent a demonstrat legătura dintre autism şi gena EN2, care contribuie la cca 42% din cazurile de autism, alterând dezvoltarea normală a creierului. Totuşi, componenta genetică nu poate explica explozia recentă a autismului în ţările industrializate. De aceea se considera interacţiunea gene-nutrienţi ca având rol cauzal în autism.

Analiza Comportamentală Aplicată (ABA)

Abordarea clinică foloseşte intervenţii comportamentale, pentru a modifica comportamentul autistic şi pentru suport familial, inclusiv training familial în vederea unui management al comportamentului aberant şi nedorit, a auto-agresiunilor repetitive, a comportamentelor ritualistice, repetive, agresive, învăţând îndemanarea de a invaţa, de a munci, de a se comporta şi adapta în societate, modalitatea de a se îmbraca, de a-şi efectua toaleta zilnică, precum şi promovare unei comunicaţii funcţionale.
Toate comportamentele, fie că sunt observate sau învăţate, pot fi împărţite în 3 părţi:

Antecedentele, ceea ce determină un comportament, sau ceea ce se întâmplă înaintea comportamentului.
Comportamentul în sine,
Consecintele, sau ce se întamplă după comportament.
Consecinţele comportamentului nu sunt totdeauna evidente, atunci când comportamentul este ciudat, de aceea este foarte important să se identifice ce a declansat comportamentul, sau, identificarea funcţiei comportamentale. Se folosesc aceleaşi principii ca şi în neurofeedback: identificarea comportamentului normal, respectiv patternul undelor cerebrale normale, şi recompensarea pentru obţinerea comportamentului normal, pentru a fi repetat în viitor.

Se folosesc tehnici de metacognitie - copilul învaţă cum să înveţe, să asculte, să urmărească, să imite, să întrebe şi să facă. O data cu învaţarea şi îmbunătăţirea comportamentului, structurarea ghidarii se reduce sistematic, pentru a da independenţă copilului să se comporte conform normelor învăţate.

Ulterior se crează un context modificat, mai complex, care să implice mai multă lume, pentru a învăţa comportamentul mai complex, cu redirecţionarea către un comportament adecvat, ce va fi recompensat.

Comportamentul neadecvat nu va fi recompensat. Se face o evaluare finală pentru a evidenţia progresele făcute şi dacă sunt acceptabile. Aceasta terapie durează ani de zile şi necesită o muncă intensivă atât din partea terapeutului specializat în ABA therapy, cât şi a părinţilor pentru a aplica cu consecvenţă aceste principii.

Tratamentul nutriţionist

Se adresează sensibilităţilor alimentare, malnutritiei celulare, pierderilor intestinale, toxicităţii metalelor grele, metilării şi altor probleme metabolice ce pot exacerba autismul şi simptomele asociate.

Celula devine vulnerabilă, prin afectarea membranei celulare, şi printr-un aport redus de Omega 3.

Deficienţa în nutrienţi cheie, cum ar fi: Zincul, Vitamina B12, Vitamina B6, Folatul, ce pot afecta dezvoltarea neurală, cu vulnerabilitatea membranelor celulare, precum şi a proceselor interne celulare.

Antigenele (materii toxice straine, metale grele, virusuri, şi bacterii) atacă aceste celule vulnerabile lezându-le, acestea neputandu-şi exercita funcţia în condiţii de normalitate evidentă disfunctionalităţii sistemului de metilare dependent de Vitamina B12, B6 şi Mg, determinând anomalii celulare. Metilarea anormală poate interfera cu proteina reglatoare a raportului Zn/Cu şi a altor metale din membranele celulare. Afectarea structurilor celulare determină afectarea multisistemica afectând sistemele gastro-intestinal, imun, endocrin şi sistemul nervos central.

Echilibrul delicat al bacteriilor intestinale poate fi afectat usor prin antibiotice, conservanţi alimentari, aditivi toxici, toxinele mediului înconjurator, conducând la disbioze intestinale (distribuţia anormală a bacteriilor) bacteriile oportuniste din tractul gastro-intestinal pot irita peretele intestinal şi aşa vulnerabilizat, rezultând sindromul colonului irirtabil, pierderile intestinale, şi sensibilitatea alimentară. Unele bacterii produc amoniac, iar când cantitatea acumulata este în exces, se realizează un amestec de semnale cerebrale, ce interferă cu procesul de învătare, atenţie şi stările afective.

Autismul şi metabolismul folatului - studii de peste 20 de ani au sugerat o relaţie între dieta maternă şi afectarea nou-născutului, de aceea, consumul de portocale, fructe de pădure, banane, vegetale cu frunze verzi, cereale şi legume, poate preveni defectele tubului neural. Dezvoltarea normală a creierului este dependentă de transportul activ al folaţilor prin bariera hemato-encefalică. Tratamentul oral cu acid folic determină ameliorarea clinică a tulburărilor de dezvoltare, inclusiv autismul.

De ce apare diversitatea comportamentelor în autism?

Este clar că autismul este o tulburare nutrigenomică multifaţetată, cu o incidenţă în creştere explozivă conform datelor furnizate de Biroul de Statistică al SUA de 870% în ultimii 10 ani. Aceasta s-ar datora toxicelor chimice (antibiotice, metale grele, pesticide, aditivi şi conservanţi) adăugaţi la lanţul alimentar. Depletia de nutrienţi din alimentaţie prin exploatarea intensivă a solului an de an, zeci de ani, folosirea fertilizatorilor chimici, metodele de procesare a alimentelor ce distrug nutrienţii, folosirea excesivă a antibioticelor la copii, reducerea omega 3 supraîncălzirea uleiurilor cu producerea de acizi graşi-trans, metodele de gătire prelungită ce distrug vitaminele, gătirea cu microunde a alimentelor ce distruge vitaminele şi bioflavonoidele.

Neuroterapia (Neurofeedback, EEG-Biofeedback), este o tehnică clinică a neuroştiinţei, pentru antrenarea activităţii undelor cerebrale anormale, în vederea normalizării lor. Cercetările şi practica clinică demonstrează că această abordare îmbunătăţeşte deficitele cognitive, concentrarea, controlul impulsivităţii, depresia, anxietatea şi crizele epileptice.

Cercetările de peste 35 de ani au confirmat că excesul de unde lente este cel mai frecvent întâlnit în EEG-ul anormal al copiilor cu deficit de atenţie şi hiperactivitate (ADHD), dificultăţile de învăţare. Eficacitatea în redresarea permanentă a simptomelor ADHD este de peste 80%.

Obiectivele tratamentului contin o abordare multidisciplinara:

Corectarea disbiozei intestinale
Dieta echilibrată, cu alimentaţie ecologică
Suplimentarea dietei cu amino-acizi, Omega 3, Micronutrienti
Neurofeedback bazat pe analiza QEEG, pentru a redresa orice anomalie a raportului unde lente / unde rapide de pe EEG.
Aplicarea terapiei cognitiv-comportamentale suplimentată cu strategii metacognitive
Mecanismul de acţiune al neurofeedback-ului este condiţionarea operantă, realizând recondiţionarea şi reantrenarea practică a undelor cerebrale sănătoase, normale, întărind flexibilitatea şi controlul producţiei de unde cerebrale, adaptate activităţii efectuate de individ.

Factorii neurofiziologici şi disfunţia cerebrală

Comportamentele cronice sunt rezultatul atât a predispoziţiei biologice cât şi a interacţiunilor învăţate ale mediului, înscrise în pattern-urile de activare neuronală. Astfel, în timpul modificării microbiologiei se poate îmbunătăţi funcţia normală a creierului, modificând comanda comportamentală învăţată, modificând astfel pattern-urile de activare neuronală învăţate. Reînvăţarea noilor comportamente prin conştientizarea lor şi a schimbării lor, disfuncţiile neurofiziologice pot fi normalizate, prin EEG-Biofeedback, sau neurofeedback.

Aceste date au fost susţinute de multiple cercetări de-a lungul multor decade, putând fi aplicabile în ADHD, depresie, sindromul post-contuzional, ADHD cu autism, dizabilităţile de învăţare, TCC, AVC, deficitele post-neurochirurgie, epilepsia necontrolată terapeutic, disfuncţiile cognitive asociate cu îmbătrânirea, anxietatea, tulburările obsesiv-compulsive, schizofrenia, alcoolismul, comportamentul adictiv (medicamente, droguri), tulburările de ataşament (abandon).

Cercetările de peste 30 de ani în psihofiziologie susţin punctul de vedere că în disfuncţionalitatea cerebrală cu consecinţe finale tulburările mintale, un rol important îl au oscilaţiile talamo-corticale şi cortico-corticale, iar momentul de transfer al informaţiei dintre variatele structuri cerebrale ca şi alterarea acestuia are o importanţă covărşitoare în mecanismul disfunctionalităţilor ce stau la baza afecţiunilor cerebrale.
QEEG este o analiza statistică a activităţii electrice cerebrale, înregistrată de la nivelul scalpului. În 1988 Dr. E. Roy John, în cercetările sale de la Brain Research Laboratoires din New York University Center, a publicat în Science un diagnostic diferenţial al disfuncţiilor cerebrale pe baza QEEG (analiza neurometrică), constituindu-se bazele tratamentului neurofeedback pentru disfuncţiile cerebrale.

Neurofeedback and Autism - What is Neurofeedback?

Neurofeedback and Autism - EEG Info Videos


a aplicat cineva aeste proceduri de neurofeed back la copii cu autism?

http://www.naturalbrainfitness.ro/aplic_autism.html
monica1968
 
Posts: 9
Joined: Fri Oct 07, 2011 3:34 pm

Postby cip69 » Thu Oct 13, 2011 12:43 pm

Buna ziua, as vrea sie eu mai multe detalii vizai de aceste proceduri
de neurofeed back la copii cu autism, ma gandesc ca poate cei care locuiesc in strainatate au urmat aceste proceduri.

multumesc,
cip69
 
Posts: 12
Joined: Sat Oct 03, 2009 10:01 am


Return to INFORMATII MEDICALE

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 1 guest

cron