Damian Nedescu, tatal primului copil cu autism din Romania, recuperat din autism
Cu douazeci de ani in urma, baiatul meu a fost diagnosticat cu autism infantil. Au urmat aproape doi ani in care am incercat sa infirmam diagnosticul sau sa gasim o solutie, intr-un continuum doctor shopping. Sapte psihiatri diferiti au confirmat diagnosticul de autism si cea mai optimista proiectie a fost ceva de genul: “incercati sa va obisnuiti cu gandul ca asa cum il vedeti acum, asa va fi toata viata. Daca reusiti sa il duceti cat de cat spre a putea baga singur in gura mancarea, puteti sa il internati la 18 ani intr-un sanatoriu.” Respectiv, zero sanse de a avea vreodata o viata normala in viziunea tuturor medicilor. Nimic nu s-a schimbat in urmatorii circa doi ani. Nici macar atitudinea mea care astepta ca cel mic sa creasca iar autismul “sa treaca”, ca un fel de raceala. Totul pana cand am vizitat un centru cu adolescenti diagnosticati cu autism. Moment care mi-a schimbat complet perspectiva asupra a ceea ce urma sa se intample, mai ales cand am aflat despre cursurile de formare comprehensive pentru autism și terapiile ABA care acoperă aspecte esențiale ale recuperării copiilor cu autism. Am realizat atunci cât de importantă este intervenția timpurie și terapia pentru a reduce dificultățile, a ajuta copiii să învețe noi abilități și a le maximiza punctele forte.
